|
În stabilirea posibil??ii, imposibilit??ii sau a absurdit??ii atingerii idealului fericirii au purces filosofi, clerici ?i chiar oameni simpli înc? de la “începuturi”. Afirma?ia c? aceste “începuturi” coincid cu începuturile filosofiei ar fi o calomnie pentru ca nu se poate afirma c?, discutând despre fericire, discipolii lui Cristos o discutau din punct de vedere filosofic.
Este un termen care, chiar ?i in viziune filosofica, implic? accep?iuni multiple ?i totalmente diferite. Nu se poate da o defini?ie exacta, pentru ca filosofia îns??i este o ?tiin?a relativa. Ceea ce îns? este comun tuturor filosofilor privind fericirea este c? aceasta reprezint? un ideal urm?rit, f?r? absolut nici o exceptie, de fiecare persoan? in parte, fie începând cu cel mai înver?unat pesimist pân? la optimistul cel mai pur, fie începând cu omul cel mai simplu pân? la cel mai înv??at dintre filosofi.
Dar, este oare un ideal posibil sau îns??i defini?ia de ideal ne opre?te în a vedea fericirea ca pe o certitudine? Asta numai dac? idealul este identificat cu absolutul, intangibil ?i el. Oare a tinde spre absolut, înseamn? a tinde spre fericire, ?i indiferent de originea absolutului atingerea lui se va identifica iminent cu aceast? stare de beatitudine perfect??
Ideal, absolut, perfec?iune sunt termeni ce s-au cerut folosi?i în formularea întrebarilor ?i încerc?rilor de a defini fericirea. Fiecare dintre ei se identific? rând pe rând cu o imposibilitate. Ori asta nu face oare din fericirea îns??i doar o himer? pentru naivi? Î?i mai au m?car rostul încerc?rile de a defini c?i întortocheate ?i impregnate de absurditate pentru atingerea ei?
R?spunsul se cere a fi afirmativ nu în speran?a unei atingeri întârziate a acestui ideal, ci pentru men?inerea puterii noastre de a continua s? tr?im în deplin?tatea facult??ilor noastre mintale. Închipui?i-v? o lume în care to?i sunt con?tien?i c? fericirea este imposibil de atins, con?tien?i de faptul c? este posibil? doar atingerea unui surogat al fericirii, o lume care nu poate tr?i f?r? certitudini ?i f?r? speran?e, care nu suport? ?i nu accept? surogatul. Este adev?rat c? ave?i în imagine o lume de nebuni adânci?i în depresie, o lume care nu ?tie nici m?car s? zâmbeasc??
Din acest motiv avem nevoie de filosofi ai fericirii, avem voie s? ne min?im c? suntem ferici?i, interzicându-ne a vedea adev?rul sau, chiar incapabili de a mai vedea adev?rul datorit? unui probabil pact cu
|