|
Wittgenstein a conceput filosofia sa ca expresie a nevoii de orientare pe care o resimte omul instruit de îndat? ce se încumet? s? gândeasc? în mod independent. Lucrarea „Lec?ii ?i convorbiri despre estetic?, psihologie ?i credin?? religioas?” este doar o selec?ie din noti?ele luate de studen?i la lec?iile lui Wittgenstein.
Pentru el subiectul, estetica, este foarte întins ?i în?eles gre?it deoarece limbajul ne joac? mereu feste, mai ales atunci când ajungem într-un domeniu nou. Cuvântul se înva?? ca substitut pentru o expresie facial? sau pentru un gest. Wittgenstein îi acuz? pe filosofii din genera?ia actual?, inclusiv Moore, deoarece ace?tia când privesc limbajul, ei consider? forma cuvintelor nu modul în care este ea folosit?.
Dac? am ajunge în mijlocul unui trib str?in, a c?rui limb? nu o cuno?tem deloc ?i am vrea s? ?tim ce cuvinte corespund cuvintelor noastre „bun”, „frumos”, etc., ce anume am c?uta”? Probabil c? am c?uta zâmbete, gesturi, hran?, juc?rii. Cât de departe ne duc toate acestea de estetica obi?nuit?! Nu pornim de la anumite cuvinte, ci de la anumite situa?ii sau utilit??i.
Ce spune un cunosc?tor în ale îmbr?c?min?ii de calitate atunci când probeaz? un costum la croitor? „Asta este lungimea potrivit?.”, „E prea scurt.”, „E prea strâmt”. Cuvintele de aprobare nu joac? aici nici un rol, de?i omul va ar?ta mul?umit când haina i se potrive?te. Cum ar?t c? un costum îmi place? În principal prin acela c? îl port des, c? îmi place s? fiu v?zut, etc.
A descrie în ce const? capacitatea de o aprecia nu este doar greu, ci de-a dreptul imposibil. Pentru a descrie în ce const? ea ar trebui s? descriem întreaga ambian??.
Cuvintele pe care le numim expresii ale judec??ii estetice joac? un rol complicat dar bine determinat, în ceea ce numim cultura unei epoci. A descrie folosirea lor sau a
|