|
Dezvoltarea filosofei, în general, ?i celei moderne, în particular, s-a datorat în mare parte rangului sporit al spiritualit??ii române?ti. Cel mai de seam? filosof, c?rturar ?i om de ?tiin?? din toate timpurile, Dimitrie Cantemir(1673-1723), a fost remarcabil prin expunerea absolut clar? a unor idei ?i concep?ii absolut confuze în acea perioad? în Europa. Cantemir admite actul crea?iei divine, îns? în compara?ie cu contemporanii s?i, care considerau c? Dumnezeu intervine în continuare în tot ce se întâmpl? în lume, filosoful român afirm? c? dup? crea?ie Dumnezeu „de lucru se odihne?te”. ?i aceasta are loc fiindc? în univers domin? ni?te legi, care determin? toate procesele naturale. Prin aceast? nou? concep?ie în filosofia româneasc? s-a determinat o privire diferit? fa?? de religie ?i ?tiin??. Însu?i Cantemir spune: ”Despre unu ?i acela?i adev?r, care e simplu, teologii... vorbesc teologice?te, iar de alt? parte fizicii(naturali?tii) vorbesc fizice?te.”
Un alt merit al filosofului moldovean este c? el interpreteaz? pu?in diferit cele patru feluri de cauze ce influen?eaz? universul (materia, forma, eficien?a ?i finalul). Astfel, Cantemir sus?ine c? primele trei ac?ioneaz? asupra întregului univers, pe când cea de-a patra este doar parte component? a existen?ei umane. Prin aceast? concep?ie, Cantemir distinge clar specificul tuturor procese naturale ?i specificul existen?ei umane.
Pe lâng? faptul c? Cantemir e un umanist, el e ?i un iluminist de talie. El consider? c? omul e o fiin?? deosebit?, „cea mai de-a firea ?i mai evghenichi(aleas?). Constrângerea fizic? poate fi de diferit fel, îns? sufletul va rezista tuturor presiunilor. ?i înc? o idee iluminist? progresist?, ?i anume c? omul din n?scare e bun, ?i orice om poate deveni bun numai dorind aceasta.
O importan?? considerabil? au avut-o în filosofia româneasc? reprezentan?ii ?colii Ardelene (I.H.R?dulescu, Simion B?rnu?iu). I.H.R?dulescu sus?inea ideea dualit??ii de principii contrare. Astfel, sunt dualit??i monstruoase(bine-r?u, Dumnezeu-Satana, lumin?-întuneric), care nu pot produce sinteze din cauza confrunt?rilor permanente, ?i, dualit??ile naturale sau simpatice care au forma de tez?-antitez?-rezultat(timp-loc-eternitate, suflet-corp-om, guvern-popor-societate, progres-conversa?ie-perfectibilitate). Aceast? concep?ie vine ?i de la dorin?a reprezentan?ilor ?colii Ardelene s? dobândeasc? drepturi egale cu celelalte na?iuni din Imperiul Austro-Ungar.
Filosofia sec. al XIX-lea (Nicolae B?lcescu, Titu Maiorescu, Vasile Conta) se caracterizeaz? prin r?spândirea ?i dezvoltarea ?tiin?elor. Are loc o schimbare a primatului artei cu cel al ?tiin?ei. O asemenea modificare a punctului de vedere a dus la ceea c? mai târziu au fost ignorate complectamente poezia ?i artele. V. Conta se impune ca cel mai original filosof ?i un adev?rat materialist. El consider? c? sufletul e o „func?ie” a creierului. De asemenea el consider?, în opozi?ie cu Kant, c? timpul ?i spa?iu exist? obiectiv ?i c? exist? corela?ie între timp, spa?iu, timp ?i mi?care. Studiind formele de existen?? a corpurilor V. Conta a emis ipoteza c? atomii sunt „corpuri relativ mari” ce în alc?tuirea lor cuprind corpuri „infinit de mici”. Aceast? a fost confirmat? de descoperirile ulterioare din fizic?.
Astfel, putem conclude c? dezvoltarea filosofiei moderne române a avut loc simultan sau aproape simultan cu cea European?, chiar uneori mai rapid. A?a, de la spiritualismul genial a lui D. Cantemir s-a ajuns la materialismul lui V. Conta, a?a cum în Europa s-a evoluat de la filosofia lui Giovanni Pico della Mirandola pâna la Kant ?i Ficthe.
|