|
2.5.Consideratii filosofice asupra entropiei, evolutiei, si metafizicii in
contextul explicatiei filosofico-stiintifice a imbatranirii
Organismul uman, ca o colonie multicelulara, este o parte a intregului
univers. El nu poate trai izolat de restul universului. De exemplu, are
nevoie de oxigen si alimente din exterior. Viata implica miscare. Lucrul
mecanic al unui biosistem implica consumul energiei lui interne. Daca
energia lui interna nu este infinita, atunci ea s-ar putea epuiza.
Epuizarea energiei interne ar duce la incetarea miscarii. Energia nu poate
sa fie produsa. (Oexle, 2002) Totusi, biosistemele sunt sisteme deschise,
in sensul ca au relatii de schimb cu mediul lor extern. Astfel, viata
implica miscare. Iar miscarea unui biosistem implica procurarea de energie.
Procurarea de energie, in conditiile in care energia nu poate sa fie
produsa, presupune relatii de schimb cu mediul. Fiind un bun cunoscator al
conceptelor si al legilor termodinamicii, Oexle a argumentat cu mare putere
de argumentare ca, in explicatia imbatranirii entropia nu ocupa un rol
principal. Oexle a aratat ca, organismele vii nu pot trai in stari de
minima entropie. Fiind de acord cu tendinta corecta antireductionista a lui
Oexle, consider totusi ca, idea lui despre sensul imbatranirii trebuie
perfectionata. "Imbatranirea este o functie a selfmentinerii (self-mainten-
ance care difera de la o specie la alta si care a fost stabilita prin
evolutie nu prin legi termodinamice". Oexle, 2002) In primul rand, idea
selfmentinerii trebuie cel putin specificata, deoarece: 1) exista unele
bioschimbari care destabilizeaza selfmentinerea si, totusi, n-au caracter
senescent (ex., plasticitatea sistemului nervos implicata in anumite
procese ale dezvoltarii cognitive). Adica, schimbarea poate fi orientata
spre dezvoltare nu doar spre senescenta. Dezvoltarea implica schimbare
(ex., a densitatii sinaptice, a arborizatiei dendritice, si a arborizatiei
axonale etc.). Schimbarea dezvoltatoare implica non-selfmentinere. Deci,
clasa bioproceselor ce ocupa segmente lungi in biografia organismului nu
este identica cu clasa bioproceselor senescente si cu segmentul biotimpului
imbatranirii. De aceea, imbatranirea nu poate fi extinsa la intrega clasa a
lungilor bioprocese de non-selfmentinere. Se pare ca, distructibilitatea
sau perisabilitatea organismului uman este prima conditie a imbatranirii.
Daca imbatranirea este inteleasa ca o deterioare progresiva, atunci este o
specie de distrugere...a unei forme. Dar distructibilitatea este deasemenea
o conditie de posibilitate a mortii accidentale. Poate aceasta conditie
este prea larga sau poate exista multiple conditii care numai impreuna
formeaza conditia de posibilitate a imbatranirii. Totusi, imbatranirea
umana nu este o forma simpla si generala de deteriorare progresiva,
deoarece pr |