|
1. Asupra sensului filosofiei
Ce este filosofia in general, sau care este specificul filosofiei? Pentru
Aristotel, filosofia era cunoasterea primelor principii si cauze - acele
principii supreme care explica intreaga existenta. (Coltescu, 2002, p.160)
Pentru Kant, filosofia era cunoastere prin concepte; sau cercetarea
limitelor capacitatilor noastre cognitive. Hegel considera ca, filosofia
este cunoastere rationala a absolutului. Wittgenstein considera ca,
filosofia este o activitate de clarificare a gandurilor. Filosofii
analitici considera ca, filosofia este analiza limbajului stiintific sau
comun. Pentru Heidegger, filosofia este analitica existentiala, adica
investigarea acelor modalitati de existenta ce sunt proprii existentului
uman (Dasein). Pentru reprezentantii scolii de la Frankfurt (Marcuse),
filosofia este teorie critica a societatii moderne si a acelor forme de
reificare si alienare umana ce stau la baza aceasta societate. Coltescu a
considerat ca, "In esenta ei, filosofia este aceasta reflectie, aceasata
meditatie prin care vrem sa intelegem, sa distingem sensul lumii si al
propriei noastre existente---si intelegand, sa ne eliberam, sa ne cucerim
autonomia spirituala".(Coltescu 2002, p.21). Cei mai multi filosofi au
considerat ca, filosofia este cunoastere, diferentele apar fie privind
obiectul ei (primele principii, absolutul, universalul etc.) sau metoda ei
(ex., prin concepte, fenomenologie etc.) sau facultatea ei (ratiunea,
simturile etc.). Dar, sa fie filosofia limitata doar la o forma de
cunoastere contemplativa dezinteresata dintr-un punct de vedere practic sau
aplicativ? Tudosescu considera ca:
...numai in masura in care conditioneaza reedifacari valorice la nivelul
altor forme de constiinta sociala si, respectiv, modificari in strauctura
tablelor de valorilor culturale, astfel ca acestea sa stimuleze schimbari
cu caracter adanc in structura si dinamica civilizatiilor, putem spune ca
filosofia are un caracter aplicativ. (Tudosescu 1997, p.169).
Unii filosofi au subliniat propensiunea inspre universalitate, tendinta de
a acoperi intreaga realitate: filosofia este o conceptie generala despre
lume; ea incearca sa discearna cele mai generale determinatii ale
realitatii, adica a naturii, societatii, si gandirii. Determinatiile
realitatii cele mai generale privesc fie nivelul fundamental necesar al
realitatii, substanta, ce poate apartine nivelului micrifizic, sau unele
caracteristici ale universului ca intreg, ca originea, evolutia sau
devenirea cosmica, si finalitatea lui. Sau, sa considerat ca filosofia
studiaza existenta in totalitatea ei. Dar Beaufret scria despre Wolf:
...isi propune sa faca recesamantul essentialia-lor, adica a tot ce poate
fi spus despre fiinta ca fiinta. Aceasta stiinta este, prin urmare, stiinta
fiintei ca posibilitate....Se poate vorbi despre fiinta fara a spune un
cuvant despre existenta sa. Aceasta din urma nu constituie decat un ,,
complementum possibilitatii". (Beaufret, 1999, p.11)
Si, ex |