|
"A īn?elege teoria moral? a lui I.Kant se poate dovedi o sarcin? descurajant?. De?i
Kant a īncercat din r?sputeri s? scrie clar, chiar ?i unii dintre contemporanii s?i au
īntīmpinat dificult??i īn a-?i da seama ce a īncercat el s? spun?".
R.J. Sullivan
"Opera etic? a lui Kant e o ?es?tur? de ifose patente. Odat? cu Kant, complicarea
gīndirii ?i a discursului a devenit o infirmitate īnn?scut?, poten?at? de academismul
muceg?it al vie?ii sale de la Königsberg".
W.James
"S-a ?inut prea pu?in cont de inegalabila precizie a limbii lui Kant. S-a confundat
dificultatea conceptelor cu extraordinara minu?ie a paginilor redactate de Kant. S-a
crezut c? ideile sīnt facile ?i limba dificil?"
A . Philonenko
"Ca toate operele de pionierat īn filosofie, Critica ra?iunii pure e plin? de gre?eli ?i
confuzii. E o iluzie s? crezi c? un filosof de prim? m?rime nu ar fi putut gre?i, grav
?i des; Critica are īnc? multe s? ne spun?, dar aceasta nu īnseamn? c? nu ar con?ine
gre?eli pe aproape fiecare pagin?".
J.Bennett
Interpretarea marilor lucr?ri, originale, ale lui Immanuel Kant nu e una dintre cele mai
u?oare sarcini. Limbajul s?u e unul personal, cu care te obi?nuie?ti greu, subminat de o
binecunoscut? obscuritate de care Kant era con?tient dar pe care nu a eradicat-o niciodat?; el credea,
desigur, c? aceast? pīcl? ideatic? nici nu e complet eradicabil? dat? fiind dificultatea ?i noutatea
edific?rii unui sistem al "ra?iunii pure". Nu e mai pu?in adev?rat, īns?, c? epoca era propice unui
elan al izol?rii filosofilor īn propriul lor limbaj ini?iatic, considerat ca o marc? distinctiv?, de ?coal?,
?i chiar ca un motiv de mīndrie. Iat? cum descrie situa?ia un neo-kantian de la sfīr?itul secolului al
XIX-lea, Friedrich Paulsen:
"O observa?ie despre stilul filosofic. Des?vīr?irea acestuia const? din unitatea a dou?
elemente: claritate ?i intensitate a gīndirii. Īn Germania a dominat mult? vreme opinia c? acestea
dou? se exclud. Lupta lui Kant cu ideile ?i limbajul, lipsa de suple?e ?i obscuritatea operelor sale
principale, de care el īnsu?i se plīnge, dar pe care o resimte cu o anumit? mīndrie ca pe un avantaj al
s?u fa?? de filosofia popular? a iluminismului, a dat impulsul pentru str?duin?ele, īncoronate de cel
mai deplin succes, ale succesorilor s?i de a da filosofiei caracterul unei ?tiin?e secrete, ezoterice,
care nu este destinat? decīt celor pu?ini, poate chiar numai unuia singur. Uneori claritatea a avut atīt
de pu?in reputa?ia unui predicat l?udabil pentru o oper? filosofic? īncīt suna aproximativ sinonim cu
banalitatea ?i cu platitudinea, acele epitete cu care Hegel ?i discipolii s?i nu se obosesc s? eticheteze
tot ce nu a fost ?tampilat cu conceptele lor de ?coal?. Dar mult dincolo de cercul speculativilor ?i de
timpul domina?iei lor, s-a r?spīndit aversiunea fa?? de "claritate", tendin?a german? spre obscuritate,
atitudinea de ostenta?ie īn fa?a "min?ii s?n?toase a omului lucid", parada cu propria obscuritate.... Īn
Anglia ?i Fran?a filosofia nu a fost atins? de asemenea r?t?ciri. ...Un "punct de vedere" propriu se
ob?ine cu u?urin?? pornind de aici: se distorsioneaz? toate conceptele, se inventeaz? expresii noi ?i
toate lucrurile se reboteaz?. Cīteva cuvinte-cheie ?i de efect intr? īn circula?ie, cīteva duzini de tineri
n?v?lesc aici ?i īl admir? pe Doctor profundus; īncep s? fie con?tien?i de valoarea lor, fac pe grozavii
cu noul limbaj de ?coal?, pe care nimeni nu-l īn?elege īn afara celor ini?ia?i, se compun diserta?ii,
c?r?i, pamflete, se ob?ine cu ajutorul maestrului o catedr? ?i "noua ?coal?" este gata; pentru ea un
prieten īndatoritor introduce curīnd un nou paragraf īntr-o istorie a filosofiei. Dar cea dintīi condi?ie
?i mijlocul esen?ial pentru a avea succes este un limbaj de ?coal? care s? nu poat? fi īn?eles de toat?
lumea; publicul german, obi?nuit s? lege conceptul de ?tiin?ificitate de ideea caznei ?i a lipsei de
claritate, accept? īn mod inevitabil s? i se impun? respect ?i conchide, pornind de la propria sa |