|
Vulcanii si seizmele
Sub crusta subtire care o inconjoara, Terra este mai fierbinte.
Elementele cele mai usoare-gaze sau piatra-tind sa urce spre suprafata.
Eruptile vulcanice si cutremurele sunt manifestarile vietii globului, ale
miscarii placilor. Aceste fenomene, pe care inca nu stim sa le prevenim
suficient de timpuriu, provoaca, din pacate, adesea, drame omenesti
Vulcanii:
Pe fundul "rifturilor" oceanice si in anumiti vulcani, precum cei din
Hawaii, ies in permanenta lava si gaze foarte fierbinti(a caror temperatura
poate depasi 1200o C). Dar cea mai mare parte a vulcanilor asezati la
marginea placilor functioneaza cu intermitente. Lava racita astupa
craterul; gazele si rocile topite se acumuleaza dedesubt; presiunea creste
putin cate putin, si in cele din urma, reuseste sa impinga afara dopul. In
acest caz, vulcanul se "trezeste" dintr-o data, proiectandu-si uneori
cenusa pana la 10.000 de metri altitudine aruncand in jurul bucati de lava
inca fierbinte, vomitand rauri lungi de materie pastoasa. Ca regula
generala, un vulcan este cu-atat mai violent, si deci mai periculos, cu cat
se trezeste mai rar. Eruptia risca sa devina atunci deosebit de puternica,
fiind energia mult timp acumulata se elibereaza dintr-o data. De asemenea,
daca nu exista nici un vulcan la orizont, este foarte improbabil sa se
nasca deodata unu. Intr-adevar, cel mai adesea lavele nu urca decat pe
canale foarte precise, acolo unde scoarta terestra este sparta sau crepata.
Cand se cutremura pamantul, aceeasi regula se aplica si seizmelor. In
locul unde a avut loc cutremure de pamant, acestea se v-or repeta si v-or
avea, intr-un moment sau altul, aceeasi intensitate. De ce? Pentru ca
seizmele afecteaza regiunule supuse miscarilor provocate de deplasarea
placilor. Aceste miscari sunt suficient de puternice ca sa inalte munti,
sa lase in jos gropile oceanice, sa antreneze o placa sub alta... Evident,
materiale care constituie scoarta terestra opun o puternica rezistenta
acestui gigantic "brat de fier". Dar atunci cand energia care apasa rocile
se acumuleaza dincolo de gradul lor de elasticitate, se declanseaza un
cutremur de pamant, ca un trosnet al materiei. O simpla vibratie este
atunci de ajuns ca sa elibereze intreaga energie lent inmagazinata. In
aceste conditii, miscarea nu poate fi decat foarte brutala! Celebra falie
San Andreas din Califonia ilustriaza deosebit de bine aceasta realitate.
Cand cele doua margini aluneca in continuitate una fata de alta, ea nu da
nastere unor cataclisme. In schimb, daca alunecarea se opreste, trebuie sa
ne asteptam la o "recuperare", care se face prin salturi. Atunci seismul
devine periculos. Evident una dintre marile preocupari ale seismologilor
este sa ajunga la prevenirea miscarilor seismice. Din pacate insa, ei sunt
departe de un rezul |