|
Limba latina, limba Romei antice si a teritoriilor invecinate Latium-ului.
Datorita expansiunii romane, limba latina a fost dusa in toate zonele
cunoscute ale lumii antice si a devenit limba dominanta a Europei de Vest.
A fost limba invataturii si diplomatiei pana in secolul al XVIII-lea si a
liturghiei Romano-Catolice pana tarziu in secolul XX.
Limba latina nu era originara din Italia ci a fost adusa in Peninsula
Italica in timpuri preistorice de italicii ce migrau din nord. Latina este
un membru al subfamiliei italiene de limbi indo-europene; printre limbile
indo-europene non-italice, se inrudeste cu sanscrita si greaca si cu
subfamiliile germanice si celtice. In Italia, latina a fost la inceput
dialectul regiunii din jurul Romei. In limbile italice, latina, faliscana
si alte dialecte formau un grup latin diferit de celelalte limbi italice
cum ar fi oscana si umbriana. Vechi inscriptii in limba latina au
supravietuit din secolul VI i.Hr.; cele mai vechi texte scrise in latina
romana dateaza din secolul III i.Hr. Latina a fost influentata de dialecte
celtice din nordul Italiei, de limba non-indo europeana etrusca din centrul
Italiei si de greaca, care a fost vorbita in sudul Italiei din secolul VIII
i.Hr. Sub influenta limbii si literaturii grecesti, care a fost tradusa
pentru prima data in latina in a doua jumatate a secolului III i.Hr.,
latina s-a transformat treptat intr-o mare limba literara.
Limba latina literara poate fi impartita in patru perioade, ce
corespund in general cu perioadele literaturii latine.
Prima perioada - 240-70 i.Hr. - cuprinde scrierile lui Ennius, Plautus
si Terent.
A doua perioada - epoca de aur - 70 i.Hr.-14 d.Hr. - faimoasa pentru
scrierile in proza ale lui Iulius Cezar, Cicero si Livy si pentru scierile
poetice ale lui Catullus, Lucretius, Virgil, Horatius si Ovidiu. In aceasta
perioada, atat in praza cat si in poezie, limba latinaa s-a dezvoltat intr-
o limba foarte artistica, obtinand cea mai mare flexibilitate si bogatie.
A treia perioada - epoca de argint - 14 d.Hr.-130 d.Hr. -
caracterizata prin scrierile dramatistului Seneca si ale istoricului
Tacitus.
Perioada latina tarzie, intinzandu-se din secolul II d.Hr. pana in
secolul VI d.Hr., aceasta perioada cuprinde latina patristica a parintilor
bisericii. In timpul acestei perioade, triburi barbare invadatoare au adus
limbii numeroase forme si idiomuri straine; aceasta latina corupta a fost
numita lingua romana fiind diferita de lingua latina, limba clasica
cultivata de invatati.
Discursurile colocviale ale romanilor apar in lucrarile diferitor
scriitori, notabile in comediile lui Plautus si Terent, in scrisorile lui
Cicero, in Satirele si Epistolele lui Horatiu si in Satiricon-ul lui
Petronius Arbiter. Este caracterizata prin libertatea sintaxei, prezenta
numeroaselor interjectii, si folosirea frecventa a cuvintelor grecesti.
Aceasta limba colocviala a societatii inalte nu trebuie confundata cu limba
vorbita de cei neinvatati |