|
ADERAREA ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA: PROCEDURA, CONDITIONALITATI SI
PERSPECTIVE
1. Contextul problemei
Cea de-a cincea largire a Uniunii Europene, care se va realiza prin
aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est este o certitudine.
Problema ce se pune este nu "daca si "cine", ci "cand".
Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis ca
aceasta noua extindere a UE este un proces global, inclusiv si evolutiv,
ce se va desfasura in etape, in functie de gradul de pregatire a fiecarui
candidat. Procesul este unic si a fost conceput initial pentru 11 tari
candidate (Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia,
Lituania, Polonia, Ungaria, Slovacia ,si Slovenia). Ulterior li s-au
alaturat Malta si recent, Turcia, fara ca aceasta din urma sa intre in
calcul pentru o incepere imediata a negocierilor de aderare.
Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, a consfintit
aceasta abordare prin decizia de a extinde negocierile propriu-zise de
aderare cu cele cinci tari central si est-europene (printre care si
Romania) aflate pana acum doar in faza de examinare analitica (screening)
a gradului de adoptare si transpunere interna a legislatiei comunitare
(acquis-ul comunitar). Procesul este structurat pe doua componente
esentiale:
a. Strategia UE de pregatire a tarilor candidate pentru aderare
(care include parteneriatele pentru aderare si asistenta de pre-
aderare prin programele PHARE, ISPA, SAPARD, SPP, LSIF etc.)*
b. Acordurile europene de asociere, care sunt acte juridice
bilaterale incheiate intre UE si fiecare stat candidat in parte.
Conceput sub forma unor etape pe care statele central si est-europene
trebuie sa le parcurga pentru indeplinirea celor trei criterii de
aderare stabilite de Consiliul European de la Copenhaga, din iunie
1993, actualul proces depaseste prin dimensiune si complexitate
oricare din extinderile precedente ale Uniunii Europene. Cele trei
criterii sunt existenta unor institutii stabile care sa garanteze
democratia, statul de drept, drepturile omului si respectarea
minoritatilor; o economie de piata functionala, capabila sa faca fata
presiunilor concurenliale de pe piata UE; capacitatea de a-sti asuma
obligatiile ce decurg din calitatea de membru al Uniunii inclusiv prin
subscrierea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare,
elementul esential constituindu-l adoptarea si transpunerea in
practica a legislatiei UE.
La aceste criterii se adauga un al patrulea, introdus de Consiliul
European de la Madrid, din decembrie 1995, si anume capacitatea
administratiei tarilor candidate de a gestiona calitatea de membru al
UE.
Pe langa conditiile mentionate, la stabilirea momentului admiterii
efective de noi membri se va lua in calcul si capacitatea UE de a
|