|
Realizarea industriala a fabricarii proteinelor prin biosinteza.
Principalele etape ale procesului de biosinteza
Obtinerea proteinelor prin intermediul microorganismelor cuprinde,
in principal , urmatoarele etape:
- dezvoltarea culturii initiale care serveste la insamantare (inocul)
- prepararea si sterilizarea mediului de cultura ce contine sursele
pentru cresterea microorganismelor
- procesul de fermentetie
- separarea si purificarea biomasei
- prelucrarea biomasei in vederea utilizarii in alimentatia animala
si umana
1. Dezvoltarea culturii initiale (inocul)
Inoculul utilizat pentru initierea procesului de dezvoltare
microbiana se prepara intr-un preinoculator de insamantare, de unde se
trece in fermentatore continue, prevazute cu sisteme de agitare si de
incalzire-racire . Natura, compozitia mediului nutritiv si conditiile
de lucru sunt in functie de microorganismul utilizat.
2. Sterilizarea mediului de cultura
In scopul devoltarii cu eicienta maxima a culturii de
microoranisme, pentru asigirare unor conditii optime de dezvoltare, un
rol deosebit de important il are sterilizarea locului de
fermentatie.Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin sterilizare
termica, deoarece pe aceasta cale nu se introduc si nici nu se
formeaza substante noi, care ar putea influenta negativ dezvoltarea
microorganismelor.
Temperatura minima pentru o sterilizare eficienta este de 105^C.
Tendinta actuala este de a efectua operatia de sterilizare in fulx
continuu, la temperaturi ridicate dar in scurt timp.
Deoarece sterilizarea termica implica un mare consum de energie
si deci cheltuieli mari se apeleaza tot mai mult la metode chimice ,
si anume, prin adaugarea unor substante antiseptice care insa sa nu
altereze dezvoltarea microorganismelor.
3. Procesul de fermentatie
Biosinteza proteinelor in proces continuu la scara industriala
este strans legata de procesul de multipicare al biomasei, respectiv
de faza de fermentatie. Aceasta a necesitat rezolvarea unor
importante probleme tehnologice , legate de asigurarea transferului de
masa, de alegerea unor conditii optime care sa duca la viteze si
randamente mari in biomasa, eliminarea caldurii rezultate din
fermentatie, limitare contaminarii, optimizarea compoziteti mediului
nutritiv, recircularea mediului de nutritie.
3.1 Fermentatia hidrocarburilor lichide
Este subliniat faptul ca in procesul de fermentatie a
hidrocarburilor, simultan, se gasesc patru faze diferite, si anume :
faza apoasa (ce contine elemente nutritive), faza hidrocarbura
(nemiscibila cu prima), aerul si microorgamism |