|
Ozonul
Se vorbeste foarte mult in ultima vreme despre subtierea periculoasa a
stratului de ozon ce ne protejeaza de ucigatoarele radiatii ultraviolete
ale Soarelui. Dar putina lume stie ca ozonul este un gaz toxic, urat
mirositor. Au existat chiar vremuri in care se recomanda calduros aerul de
munte ca fiind "ozonat", numai bun pentru sanatatea omului. Tot asa, poate
o sa va surprinda asta, unele ape minerale erau recomandate pentru ca erau
"usor radioactive"... Multa ignoranta in aceste reclame, nu-i asa? Si
totusi, daca vorbim de ozon, este interesant sa observam cum acest gaz
toxic devine un element vital pentru protectia vietii terestre, altfel spus
un rau care, in anume conditii, devine un bin
Ce este stratul de ozon?
Dispus la altitudini cuprinse intre 19 si 30 km, stratul de ozon nu este
nici pe departe o patura groasa. Concentratia acestuia, la altitudinile
respective nu depaseste 10 parti la un milion, ceea ce, trebuie sa
remarcam, inseamna foarte putin. Inseamna foarte putin din punct de vedere
cantitativ, dar foarte mult din punct de vedere al efectelor sale benefice
pentru viata de pe Terra. Dar cum apare acest ozon? De ce apare el numai la
altitudini mari? In primul rand, trebuie sa spunem ca ozonul este o
molecula speciala de oxigen, care contine 3 atomi (O3), spre deosebire de
molecula de oxigen obisnuita, care are numai 2 (O2). Inainte de a trece mai
departe, va trebui sa facem cateva mici precizari, referitoare la
radiatiile ultraviolete. Acestea sunt impartite in trei game, UV-A, cu
lungimi de unda cuprinse intre 315 si 400 nm, UV-B, cu lungimi de unda
cuprinse intre 280 si 315 nm si UV-C, cu lungimi de unda mai mici de 280
nm. Pentru formarea ozonului sunt importante radiatiile UV-C, care au
suficient de multa energie pentru a rupe molecula de oxigen in doi atomi.
Acesti atomi liberi se deplaseaza nestanjeniti prin stratosfera, pana in
clipa in care au norocul sa intalneasca o molecula de oxigen, de care se
ataseaza, formand molecula de ozon, O3. Procesul descris de noi poarta
numele de fotoliza.
Din cate vedeti, oxigenul molecular are capacitatea de a absorbi o parte
dintre radiatiile ultraviolete, tocmai prin procesul de formarea ozonului.
Acum stim si de ce ozonul se formeaza numai in stratosfera. Acolo
densitatea oxigenului este suficient de mare pentru a se produce disocierea
moleculara. La altitudini mai mici, radiatiile UV-C sunt deja absorbite.
Cum se desfasoara mai departe procesul de absorbtie a radiatiilor
ultraviolete? Aici este o mica ciudatenie. Pentru a le absorbi, ozonul
redevine oxigen. De fapt, radiatiile UV-B au exact energia necesara pentru
a rupe legatura chimica a unui atom de oxigen din molecula de ozon. Ca
rezultat, vom avea din nou un atom plus o molecula de oxigen. Si sa nu
uitam sa remarcam faptul ca radiatiile UV-A sunt absorbite doar intr-o mica
masura de catre stratul de ozon, dar energia acestora este relativ mica,
daca o compa |