|
Chimia este ?tiin?a care are ca obiect studierea substan?elor ?i a transform?rilor lor. Este definit? ?i ca ?tiin?? despre atomi (elemente chimice) ?i combina?iile lor, deoarece studiaz? procesele de transformare a substan?elor dintr-una în alta prin regruparea atomilor ?i modificarea leg?turilor dintre atomi. Chimia are strânse leg?turi cu alte ?tiin?e, dintre care în primul rând cu fizica (limita dintre ele fiind relativ? ?i f?când obiectul a dou? discipline, chimie fizic? ?i fizic? chimic?), precum ?i cu biologia (biochimia) ?i cu geologia (geochimia) etc. Domeniul chimiei se împarete în: chimia anorganic?, chimia organic? ?i chimia fizic?. Chimia anorganic? studiaz? propriet??ile fizice ?i chimice ale elementelor ?i combina?iilor lor (în afar? de compu?ii carbonului, studia?i de chimia organic?),precum ?i legile generale ale combin?rii chimice. Chimia organic? studiaz? combina?iile carbonului cu câteva elemente (hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogeni etc.).
Denumirea de chimie organic? provine din concep?ia gre?it? care a dominat pân? la începutul sec.al XIX-lea, potrivit c?reia substan?ele organice nu ar putea proveni decât din organismele vii. Sintetizarea substan-?elor organice din substan?e minerale ( realizat? pentru prima oar? de Wohler în 1828 prin sintetizarea ureii din substan?e tipic anorganice) a spulberat aceast? concep?ie gre?it? ?i a dovedit înc? o dat? unitatea material?, indestructibil? a lumii. Chimia fizic? are ca obiect studierea, prin metode fizice, a legilor ?i feno-menelor chimice precum ?i a structurii combina?iilor chimice. S-au mai dezvoltat, pe baza acestor discipli-ne, numeroase alte ramuri, cum sunt: chimia analitic?, chimia combina?iilor compexe, chimia coloizilor, electrochimia, analiza fizico-chimic?, fotochimia, magnetochimia, radiochimia.
Primele cuno?tin?e empirice de chimie au ap?rut la popoarele cu o cultur? înaintat? din antichitate (egipteni, fenicieni, chinezi ?.a.) ca urmare a dezvolt?rii unor ramuri ale produc?iei, ca metalurgia, fabrica-rea sticlei, a coloran?ilor, t?b?c?ria etc. În evul mediu, dezvoltarea chimiei, denumit? atunci alchimie, s-a caracterizat prin prelucrarea re?elelor pentru produc?ia me?te?ug?reasc?.
Sec. XIV-XVII se caracterizeaz? prin orientarea chimiei c?tre cercetarea produ?ilor naturali pentru aplica?ii practice în metalurgie, în produc?ia de coloran?i, de medicamente, în ceramic? etc. Se pun bazele trecerii la chimia ?tiin?ific? (sec.XVII-XVIII). În 1661 R. Boyle a stabilit baza ?tiin?ific? pentru definirea no?iunilor de element ?i combina?ie. “ Boyle a f?cut din chimie o ?tiin?? ”( Engels, “Dialectica naturii”). Apare prima teorie chimic?, a “flogisticului”, care, de?i gre?it?, a ridicat numeroase probleme de metodic? a cercet?rii. M.V. Lomonosov (1774) descoper? legea conserv?rii masei, care a permis transformarea chimiei într-o ?tiin?? cantitativ?.
În dezvoltarea chimiei ca ?tiin??, un rol revolu?ionar l-au avut, la începutul sec. al XIX-lea, introdu- cerea teoriei atomomoleculare ?i dezvoltarea bazelor ei teoretice ?i experimentale. Aceast? perioad? se caracterizeaz? prin fundamentarea legilor chimiei (J. Dalton, L.J. Proust), prin definirea no?iunii de mole-cul? ( A. Avogadro) ?i de substan?? chimic? (I. Berzelius);legate de descoperirea metalelor alcaline (prin electroliz?), de dezvoltarea metodelor de cercetare, în special a analizei, apar primele teorii asupra leg?turii chimice ?i se introduce no?iunea de valen?? (E.Frankland, 1852). Elaborarea teoriei structurii chimice(A.M. Butlerov, 1861) a avut o importan?? deosebit? în dezvoltarea ulterioar? a chimiei. În aceast? direc?ie,un rol fundamental l-a avut descoperirea de c?tre D.I. Mendeleev (1869) a legii periodicit??ii ?i a sistemului perio-dic al elementelor, o nou? ?i str?lucit? confirmare a tezei unit??ii materiale a lumii.
În 1869 ?i 1870, doi oameni de ?tiin??, Dmitri Mendeleev ?i Julius Lothar Meyer, au publicat versiunile clare ale principiului periodicit??ii elementelor. Nu numai c? versiunea lui Mendeleev a ap?rut prima, dar el a anun?at în 1871 c? golurile din tabelul s?u vor fi umplute pe m?sur? ce se vor descoperii noi elemente. Dintre acestea, el a specificat trei goluri care vor fi completate prin descoperirile dintre 1875-1885. Ca urmare, Mendeleev este considerat aproape în unanimitate creatorul tabelului periodic al elementelor.
Pe vremea aceea, îns?, nimeni nu a ?tiut de ce propriet??ile elmentelor erau periodice. Abia dup? ce electronii ?i protonii vor fi descoperi?i, Henry Mosely va ar?ta în 1914 c? fiecare element are un num?r definit de protoni, care, normal, corespunde cu acela?i num?r definit de electroni. Acest num?r atomic, ?i nu masa atomic?, st?tea la baza tabelului periodic. Datorit? lui Moseley, a devenit clar c? golurile tabelului corespundeau cu numerele întregi de protoni care lipseau.
|