|
Structura fosforului :
Simbolul fosforului este : P ; Z=15 ; Masa atomica : 30,974
Pe baza interpretarii mechanic-cautice a datelor microscopice, atomul neutru de fosfor are urmatoarea configuratie electronica : 1s22s22p63s23p3. Se cunosc dou? forme alotropice extreme ale fosforului: fosforul alb ?i fosforul negru ?i, între acestea, formele intermediare fosforul violet, fosforul ro?u ?i fosforul ro?u deschis. Forma cea mai s?rac? în energie, deci cea mai stabil?, este fosforul negru. Între diferitele forme alotropice ale fosforului nu exist? puncte de transformare reversibil? (ca la sulf) ; raportul dintre ele este deci cel al monotropiei.
Istoria fosforului :
Fosforul a fost descoperit accidental de catre alchimistul din Hamburg,, Hennig Brad, in anul 1669, care cauta sa extraga piatra filozofala din urina. Distiland urina intr-o retorta si calculand rezidul in absenta aerului, cu nisip, el a obtinut un produs alb care lumina la intuneric sip e care l-a numit ,,foc rece”. Acest procedeu secret a fost redescoperit de Kunckel in Germania si K.W. Scheele (1777) . Ei au recunoscut prezenta nemetalului in oasele animalelor. Aceasta metoda care a fost instituita de el a fost preluata de L.N. Vanquelin.
Stare naturala :
Fosforul nu exista liber in natura datorita afinitatii sale pentru oxigen dar exista un numar mare de fosfati. Fosforul considerat inainte ca un difosfat tricalcic, Ca3(PO4)2 este un amestec de hidrohil-apatita Ca3(PO4)2 * Ca(PO)2 si carbonato-apatita. Are culoarea cenusie, galbuie sau uneori neagra care indica prezenta substantelor bituminoase. Cel mai important mineral fiind apatita. Exista un numar foarte mare de zacaminte fosfatice calcaroase in Suedia , Norvegia , Australia , Ungaria , Belgia , Franta , Spania, U.R.S.S ,
|