|
Drogul în sens farmacologic este o substant? utilizat? sau nu în medicin?, a c?rei folosire abuziv? poate crea dependent? fizic? si psihic? sau tulbur?ri grave ale activit?tii mintale, ale perceptiei si ale comportamementului. În sensul dat de c?tre conventiile internationale, prin drog întelegem substantele supuse controlului prin Conventia Unic? asupra stupefiantelor din 1961 si substantele psihotrope al c?ror control este prev?zut de Conventia din 1971. Conventiile si protocoalele aplicabile drogurile au dat substantelor psihotrope un sens particular, diferentiindu-le de stupefiante.
În acest modul nu vom face referire la alcool, tutun si cofein?, societatea privindu-le ca fiind diferite de celelalte droguri. Acest curs se refer? în special la folosirea drogurilor ilegale. Abuzul acestora poate duce la afectarea fizic? si psihic?, iar prin actiunile celor care le folosesc, afecteaz? si comunitatea.
Organizatia Mondial? a S?n?t?tii (OMS) defineste abuzul de droguri ca fiind orice utilizare excesiv?, continu? ori sporadic?, incompatibil? sau în relatie cu practica medical?, a unui drog.
Consumul poate fi:
• exceptional, în scopul de a încerca odat? sau de mai multe ori un drog, f?r? a continua îns?;
• ocazional, sub form? intermitent?, f?r? a ajunge la dependent?;
• episodic, într-o circumstant? determinat?;
• sistematic, caracterizându-se prin dependent?.
În toxicomanie, înclinatia de a consuma droguri conduce la o stare de subordonare, de cele mai multe ori tiranic?, a unui individ fat? de un drog, care îi conditioneaz? comportamentul, existenta, relatiile familiale si sociale.
OMS defineste dependenta ca fiind starea fizic? sau psihic? ce rezult? din interactiunea unui organism cu o substant?, caracterizat? prin modific?ri de comportament si alte reactii, însotite întotdeauna de nevoia de a lua substanta în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.
Toate drogurile adictive au dou? lucruri în comun: ele produc initial un efect de pl?cere (“high”) urmat de un recul al unor efecte nepl?cute. Acest lucru se întâmpl? ca efect al supresiei productiei normale al unor substante chimice în creier, care în mod normal produc efectul de “pl?cere”. Dup? suprimare, creierul intr? într-o stare de depresie. El necesit? din punct de vedere fizic mai mult drog ca s? ajung? la normal si s? se simt? bine din nou. Acest ciclu de pl?cere/tensiune duce la o pierdere fizic? a conrolului asupra utiliz?rii drogului.
Exist? variate necesit?t?ti ale corpului cum ar fi: foame, sete, sex, prietenie. Când aceste nevoi sunt satisf?cute, sau când durerea dispare, un semnal este trimis la celulele creierului, care fabric? o substant? chimic? drept semnal de recompens? . Aceast? substant? chimic? ajunge si stimuleaz? centrul recompens?rii (“zona pl?cerii”), ducând la o senzatie de pl?cere, de “high”.
Majoritatea drogurilor care duc la dependent? sunt capabile s? produce efecte de “bine”, mimând un mesager (o substant?) secretat în mod normal de creier - care în mod obisnuit produce o senzatie de “bine”. Un exemplu sint narcoticele care mimeaz? endorfinele (analgezic natural). Acest lucru scurtcircuiteaz? mecanismele de supravietuire, pentru c? celulele centrului de recompensare din creier nu pot face diferent? între un drog si o substant? natural?. Rezultatul este dependenta.
Prima asociere cu consumul unui drog adictiv este depozitat? în memoria subconstientului. Subconstientul învat? prin asociere imediat? c? utilizarea unui drog adictiv duce imediat la pl?cere. Subconstientul rememoreaz? “high”-ul initial si te forteaz? s? doresti aceast? stare. În mod obisnuit o persoan? care utilizeaz? droguri adictive, nu ajunge la o stare intens? de “high” dac? este la prima doz?. Consumatorul începe s? utilizeze tot mai mult drog si se str?duieste intens s? ajung? la starea de vârf de placere. Starea de dependent? este însotit? de tolerant?.
Toleranta const? în disparitia treptat? a efectelor unei substante ce este administrat? repetat, pe o anumit? perioad? de timp, încât pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresiv? a dozei. Se caracterizeaz? prin reversibilitate (dup? un timp de la întreruperea consumului se restabileste sensibilitatea initial?), specificitate (toleranta nu este o proprietate general? pentru toate substantele, ci numai pentru unele dintre acestea) si selectivitate (toleranta nu se instaleaz? pentru toate efectele pe care le exercit? o substant? asupra unui organism). De mentionat c? obisnuinta nu creaz? îns? o imunitate total? si nelimitat? în timp la organismul care s-a obisnuit cu toxicul. Efectul pe termen relativ lung este instalarea unei intoxicatii cronice, cu consecinte grave asupra st?rii de s?n?tate.
|