|
Gândirea lumii vechi î?i g?se?te cea mai luminoas? expresie în concep?iile filosofice ale Greciei Antice. Încununarea gândirii materialistice o constituie teoria atomic?. Cuvântul atom a fost folosit pentru prima dat? acum 2500 de ani. Atomii, a?a cum îi cunoa?tem ast?zi, se aseam?n? foarte pu?in cu particule concepute de filozofii din Abdera.
Filozofii greci, Leucip ?i Democrit, au afirmat c? universul este alc?tuit din particule invizibile, indivizibile – atomi – separate prin vid ; diversitatea corpurilor ?i fenomenelor din natur? se explic? prin aceea c? atomii au forme ?i m?rimi diferite ?i au proprietatea de a intra în combina?ii diverse. Prima teorie atomic? a lui Democrit nu s-a putut impune din lipsa dovezilor experimentale ; cu toate acestea a influen?at ?i inspirat savan?i de-a lungul timpului.
Chimistul ?i fizicianul englez John Dalton (1805) a formulat ipoteza c? toate substan?ele unt formate din particule mici de materie numite atomi, dup? cuvântul atomos, din limba greac? ( indivizibil ). John Dalton (1766-1844) consider? c? un element chimic este alc?tuit, din mul?ime de atomi. Fiecare atom, fiind indivizibil, se poate uni cu un num?r întreg de al?i atomi, formând substan?e diferite.
Acest fizician este considerat p?rintele teoriei atomice.
Confirmarea lui experimental? ridic? chimia pe o treapt? superioar?. Începutul sec. al XIX – lea marcheaz? trecerea la valorificarea datelor experimentale pentru formularea de generaliz?ri teoretice. Experimentele efectuate în secolul XIX – lea ?i al XX – lea au dus treptat la concluzia c? atomii, particulele foarte mici stabile, au structur? complex?.
Sir Joseph John Thomson (1856-1940) – fizician englez, a propus un model static al atomului ; a presupus c? atomul trebuia s? fie format dintr-o sfer? uniform?, de electricitate pozitiv?, în care se g?sesc electroni astfel încât atomul s? fie neutru din punct de vedere electric.
Fizicianul englez, sir Ernest Rutherford (1871-1937) a stabilit existen?a nucleului atomic ?i a pus bazele unui model dinamic al atomului, model planetar (1911); atomul este format din un nucleu central, care con?ine sarcina pozitiv? a atomului ?i aproximativ întreaga mas? ?i o „atmosfer? înconjur?toare” formate din un num?r necesar de electroni astfel încât atomul s? fie neutru; pentru ca electronii s? se men?in? la o anumit? distan?? de nucleu, ei trebuie s? se mi?te cu o vitezo foarte mare, astfel încât for?a centrifug? s? echilibreze for?a de atrac?ie electrostatic? a atomului.
Modelul duce la concluzia c? atomul nu este stabil : electronul, în mi?care va emite continuu o radia?ie electromagnetic?, energia sa va sc?dea treptat ducând la „c?derea” lui pe nucleu.
Experimental s-a demonstrat c? atomul este stabil ?i nu emite radia?ii în starea fundamental?.
Fizicianul danez Niels Bohr (1985-1968) a dezvoltat ideile lui Rutherford ?i a conceput primul model atomic care a putut explica destul de bine multe propriet??i ale atomului de N ; el a comparat atomul cu un sistem solar : nucleul ?ine locul Soarelui, iar electronii – locul planetelor, ce se rotesc pe orbitele lor.
Nucleul atomului lui Bohr este înconjurat de electroni care se deplaseaz? numai pe anumite orbite mai apropiate sau mai dep?rtate de nucleu, f?r? s? emit? radia?ii.
|