|
[pic]
[pic]
[pic]
Lucrarea a fost efectuata de elevul din clasa XII-"A":Barbaros
Constantin
Profesor: Cravciuc Viorica
Clorul si compusii lui
Simbol : Cl
Z = 17
Masa atomica : 35,453
Grupa a VII-a principala, (a halogenilor)
Basilius Valentinus a obtinut in a doua jumatate a secolului al XV-lea,
incalzind vitriolul de fier (sulfat de fier) cu clorura de sodiu.
J.R.Glauber (1648) a folosit in locul vitriolului de fier, acid sulfuric.
A.L.Lavoisier (1789) l-a numit acid muriatic (muria-saramura), crezand ca
acest acid este o combinatie oxigenata a unui element necunoscut.
C.W.Scheele (1774) a oxidat acidul clorhidric cu piroluzita, numind gazul
care se dezvolta acid muriatic de flogisticat. Oxigenul dezvoltat cand
clorul reactioneaza cu apa a fost atribuit eronat faptului ca clorul este o
combinatie cu oxigenul. Asupra muriului, radicalul acidului clorhidric, s-
au facut numeroase studii. J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard (1809) au incercat
fara rezultate sa descompuna clorul si au fost primii care au indicat ca
este vorba de un gaz elementar. H.Davy (1810) a aratat ca gazul nu se
combina cu carbonul nici la temperatura inalta deci nu a putut extrage
oxigenul din gazul oximuriatic. H.Davyn a dat acidului oximuriatic numele
de clor (cloros - galben verzui) din cauza culorii sale. Ideea aceasta a
fost definitiv admisa dupa studiile lui J.L.Gay-Lussac si L.J.Thenard
asupra iodului (1814). Ideile lui A.L.Lavoisier asupra acizilor erau atat
de puternice incat C.F.Schonbein (1885) considera clorul ca o combinatie cu
oxigenul. Mai corect clorul molecular se numeste diclor.
Stare naturala
Cantitatea de clor a scoartei este de 0,045%. Clorul, ca si ceilalti
halogeni nu se gaseste liber in natura din cauza puternicei tendinte de
combinare. Se gaseste sub forma de depozite de clorura de sodiu (sare gema,
halita) depuse prin evaporarea unor mari inchise sau lacuri. In tara
noastra se gasesc saline in formatiunile tertiarului la : Ocnele Mari,
Slanic, Targu Ocna, Praid, Cacica, Ocna Dej, Ocna Muresului, Ocna Sibiului
etc.
Sursa cea mai importanta este apa marii in care se gasesc 3% saruri din
care circa 80% este clorura de sodiu si alte cloruri in proportie mai mica
(clorura de potasiu, magneziu, calciu). Lacurile sarate (marile lacuri
sarate din Utah), Marea Caspica, Marea Moarta contin concentratii mult mai
mari de cloruri si alte saruri.
La tarmul acestori mari apa devine saturata in clorura de sodiu care se
depune la evaporarea marilor concentratia in saruri creste. Sarurile care
se gasesc in concentratie mai mare si au solubilitate mai mica se separa.
Se separa intai clorura de sodiu, apoi saruri duble ce contin clorura de
sodiu. Se separa apoi clorura de potasiu si ulterior sarurile duble ale
potasiului si magneziului. Ramane un rest bogat in diclorura de magneziu.
Printr-un astfel de proces sau depus sarurile de la St |