|
GAZE RARE
In vreme ce principalele elemente chimice din grupa halogenilor
(Cl,I,Br si F) au fost descoperite in vreme de 120 ani, elementele
principale din grupa gazelor rare(He,Ar,Ne,Kr,Xe)au fost descoperite in
numai 30 ani, iar facand abstractie de heliu care fusese descoperit in
Soare pe cale spectrala, celelalte 4 elemente au fost izolate in numai
patru ani(1894-1898).
Primul din acestea din urma, argonul fusese descoperit de
Sir J.W.S Rayleight si Sir W.Ramsay si apoi celelalte 3 de catre Sir
W.Ramsay si Sir M.W.Travers. Dupa ce li s-au cunoscut proprietatile,
curioase atunci, de a nu se combina cu nici un alt element, pentru nobili
englezi parea normal sa fie numite "gaze nobile,,. Mai tarziu din cauza
acelorasi proprietati au fost numite "gaze inerte,, sau, conform locului
ocupat in tabelul lui Mendeleev, elemente "zerovalente,, si apoi din cauza
raritatii cu care se gasesc in atmosfera, "gaze rare,,.
In eforturile pentru descoperirea gazelor rare , o greutate
deosebita de care trebuia sa se tina seama era faptul ca nici unul din
aceste gaze nu avea eractivitate chimica fata de alte elemente; de aceea si
denumirea de elemente "zerovalente,,. Nemaiputandu-se realiza nici un fel
de combinatii chimice cu aceste gaze, izolarea lor s-a putut face numai
prin mijloace fizice:identificarea cu ajutorul spectroscopului, iar
separarea prin distilarea fractionata a diferitelor fractiuni derivate din
aer lichid. Metode chimice au fost folosite numai la eliminarea celorlalte
componente ale aerului: oxigen, azot, bioxid de carbon, vapori de apa etc.
In ultimii ani, prin eforturi facute de oamanii de stiinta s-
a constatat ca unele gaze rare, in special xenonul, in prezenta unor
elemente foarte reactive, cum sunt oxigenul si fluorul, sub actiunea unor
energii deosebite, pot da unele combinatii, de alfel extrem de labile, cum
sunt:difluorura de xenon(XeF2), tetrafluorura de xenon(XeF4) si bioxidul de
xenon(Xe O2), acesta din urma fiind extrem de exploziv. In 1962,
N.Bartlett, tratand xenon cu hexafluorura de platina obtine
hexafluoroplatinatul de xenon. Evident, aceste combinatii au, cel putin
deocamdata interes stiintific.
Dar istoria descoperirilor gazelor rare are fascinatia ei,
caci impleteste, oricat s-ar parea de curios pasiunea unor cercetatori
pentru stiinta cu progresele productiei.
Francezul G. Claude(1870-1960) realizeaza o metoda pentru
sinteza amoniacului si descopera si metoda expansiunii in lichefierea
gazelor, metoda ce aduce un aport serios si la eforturile pentru
descoperirea gazelor rare din aer.
Astfel G. Claude cedeaza lui Ramsey reziduul obtinut dupa ce a
distilat peste 100t de aer lichid. Era itr-adevar o cantitate enorma pentru
acest cercetator care uneori ab |