|
CELULOZA
CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natura. Ea
corespunde formulei(C6 H10 O5)n, in care n are valori cuprinse intre 700-
800 si 2500-3000. Impreuna cu lignina si alte substante necelulozice , ea
formeaza pereti celulelor vegetale si da plantei rezistenta mecanica si
elasticitate.
Formarea celulozei in plante este rezultatul unui proces de
biosinteza fotochimica. Procentual celuloza din plante variaza in limite
foarte largi: 7-10% pentru unele plante leguminoase, 40-50% in paiele de
cereale sau stuf, 40-60% in masa lemnoasa a diferitelor specii de arbori,
pina la 85-99% in plante textile.
Celuloza se obtine in general din bumbac, lemn, stuf si paie.Cea mai
pura varietate de celuloza se obtine din bumbac prin egrenarea(indepartarea
semintelor) si apoi spalarea vatei din capsulele plantei de bumbac.Aceasta
varietate este folosita aproape exclusiv in scopuri textile.
O celuloza mai putin pura se obtine din lemn, stuf sau paie. In
acestea celuloza este amestecata cu diferiti componenti necelulozici,
numiti irecruste(lignina, oligozaharide, ceruri, rasini etc.), care trebuie
indepartati. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau
bazici care dzolva incrustele, eliberind cea mai mare parte a materialului
celulozic util. Printre reactivii folositi, cel mai intrebuintat este
bisulfitul de calciu, Ca (HSO3)2 (in procedeul bisulfitic) sau amestecul de
sulfat de sodiu si hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). Celuloza
rezultata este supusa albirii si serveste la fabricarea hirtiei sau la
chimizare; in tara noastra productia de celuloza se realizeaza in
numeroase unitati industriale.
Celuloza este o substanta solida, amorfa, de culoare alba, insolubila
in apa sau in solventi organici, solubila in hidroxid tetra aminocupric,
[Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). La incalzire se carbonizeaza fara sa
se topeasca. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor.
Prin hidroliza enzimatica, celuloza formeaza ?-glucoza; celuloza
prezinta un slab caracter reducator. Aceste constatari au dus la concluzia
ca lantul macro molecular de celuloza este format dintr-un mare numar de
resturi de ? glucoza legate intre ele prin legaturi monocarbonilice in
pozitiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic
cu gruparea hidroxil de la C4 al restului urmator). Rezulta astfel o
structura filiforma a lantului macromolecular celulozic.
Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lantulului, in
resturile glucozice, formeaza intre ele un numar urias de legaturi de
hidrgen; aceste impacheteaza foarte strins lanturile macromoleculare si
confera celulozei structua macroscopica de fir.
Din modul in care celuloza reactioneaza cu diferiti reactivi s-a
dedus ca in macromolecula sa fiecare rest de glucoza prezinta tre |