|
Introducere
In limba greaca veche, cuvantul atom era
folosit pentru a descrie cea mai mica parte
dintr-o substanta. Aceasta "particula
fundamentala", asa cum este denumit astazi
atomul, era considerata indestructibila; de
fapt, cuvantul grecesc atom inseamna
indivizibil.
Cunostintele despre marimea si natura
atomului s-au imbogatit de-a lungul timpului,
insa la inceputuri oamenii nu puteau decat sa
speculeze aceste cunostinte.
Odata cu aparitia cercetarii stiintifice
experimentale( in sec. XVI-XVII e.n.),
procesul de cunoastere a teoriei atomice a
progresat rapid.
Chimistii au recunoscut atunci ca toate substantele, indiferent de
starea de agregare, pot fi analizate pana la cele mai mici componente
elementare. De exemplu, s-a descoperit ca sarea este compusa din doua
elemente distincte, sodiu si clor, care combinate formeaza un compus
chimic. S-a descoperit de asemenea ca aerul este un amestec de azot si
oxigen. Apa este simbolizata de formula H2O, ceea ce inseamna ca fiecarui
atom de oxigen ii corespund doi atomi de hidrogen.
Masa atomica
Determniarea masei unitatii de volum (care este de fapt o marime
denumita densitate) pentru diferite gaze, permite comparatia directa a
maselor moleculare ale acestor gaze.
Considerand oxigenul ca etalon cu valoarea de 16 unitati de masa
atomica (UMA), atunci se constata ca heliul are 4.003 UMA, fluorul 19 UMA
si sodiul 22.997 UMA.
Greutatea atomica este masurata in unitati de masa atomica (UMA). In
procesele care apar intre nucleele atomice, cum este fisiunea nucleara,
masa este transformata in energie.
Sistemul periodic al elementelor
La mijlocul secolului XIX, cativa chimisti considerau ca
similitudinile dintre proprietatile chimice ale mai multor elemente,
implicau o regularitate care putea fi demonstrata prin ordonarea
elementelor intr-o forma tabelara sau periodica.
Chimistul rus Dimitri Mendeleev a propus o harta a elementelor, numita
"tabel periodic", in care elementele sunt aranjate in randuri si coloane,
astfel incat, elementele cu proprietati chimice asemanatoare sa fie
grupate. Potrivit acestui aranjament, fiecare element a primit un numar
(numar atomic) ponind de la 1, pentru hidrogen, pana la 92, pentru uraniu.
Deoarece in acea perioada, nu erau cunoscute toate elementele chimice,
au fost lasate spatii necompletat |