|
Numele grec “arsenicon” în traducere “bărbat”,era atribuit în
antichitate unor sulfuri de arsen si acidului arsenios. Pentru prima dată
Platon si Strabon amintesc de existenta si exploatarea arsenicului din
muntele Sandaracurgium – provincia Pont.Ca elemnt se pare că a fost
preparat pentru prima dată de Albertus Magnus în anul 1250 din auri-pigment si săpun, si apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu
coji de ou.Alchimisti foloseau arsenicul pentru albirea metalelor colorate
ca fierul si cuprul.Acestea frecate cu arsenic primeau un luciu alb.
Date certe despre propagarea arsenicului metalic provin de la
Lčmery care în 1675 tratează sulfurile de arsen cu drojdie de vin si săpun moale, de la alchimistii secolelor următoare ce fac studii sistematice asu-pra obtinerii si proprietătilor acestui element.Dintre acestia amintim:
J.Scroeder(1694), H.Brandt(1733) si J. Liebig(1842).
În paralel cu descoperirea proprietătilor fizico-chimice ale arse-
nicului,alchimistii au descoperit si proprietătile biomedicale.Din arsenicul alb s-au preparat puternice otrăvuri care au făcut multe victime dea lungul
anilor.Se spune că Papa Pius al III-lea si Clement al XIV-lea au fost otrăviti cu “ aqua Toffana di Napoli” preparată din arsenic, iar Napoleon
că ar fi fost asasinat pe insula Sf.Elena prin adaos regulat de arsenic în hrană de către un trimis al regelui Ludovic al XVII-lea.Mult mai târziu la sfârsitul sec. al XIX-lea si începutul sec. trecut s-a descoperit si efectul benefic al arsenicului.Era anul 1909 când P.Erlich descoperă salvarsanul
si prorietatea lui de a vindeca sifilisul.
Arsenul pezintă două forme alotropice: arsenul cenusiu sau metalic
stabil în stare solidă la orice temperatură si arsenul galben instabil.
Arsenul cenusiu sau metalic formează cristale hexagonale, argintii, lu-
cioase, usor casabile, insolubile în apă, CS2 sau alti tipi de solventi.Încăl-zit în absenta aerului, la presiune normală sublimează la 633oC iar sub presiune de 76 at, se topeste la 817oC.vaporii de arsen au o culoare galbe-nă, miros de usturoi, sunt foarte toxici si alcătuiti din molecule tetratomice
As4, cu structură tetraedrică ca si P4.Peste 1325oC As4 disociază în As2 iar
peste 1700oC în atomi.
|