|
Amidonul
Hidratii de carbon care alcatuiesc grupa polizaharidelor au structura
macromoleculara. Polizaharidele sunt mult raspandite in natura, mai ales in
vegetale.
Prin hidroliza, polizaharidele se transforma in monozaharide. Se
gasesc in natura polizaharide compuse din hexose, din pentoze si din
derivati ai celor dintai. Cele mai insemnate sunt cele doua polizaharide
derivand de la D-glucoza, celuloza si amidonul.
Nu toate polizaharidele au aceeasi functiune in planta: unele servesc
ca rezerve de hidrati de carbon pentru embrion sau chiar pentru planta
insasi. Printre acestea se inumara amidonulk si fructozanii. Alte
polizaharide, numite ,,de schelet", au rolul de a conferi soliditate
mecanica organelor in care se gasesc. Cea mai importanta dintre acestea
este celuloza.
Cea de-a doua polizaharida , dupa celuloza, raspandita universal in
regnul vegetal este amidonul. Ca si celuloza, amidonul este compus numai
din D-glucoza. Plantele isi constituie in fructe, seminte si tubercule,
rezerved e amidon, insolubil in apa, dar putand fi usor transformat in
glucoza sau in derivati ai acesteia, prin reactii enzimatice.
Glicogenul (descoperit de Claude Bernard, 1855), mult asemanator
amidonului ca structura, indeplineste in organismul animal aceeasi
functiune ca acesta in organismul vegetal. Glicogenul este depozitat in
ficat (pana la 20%) dar se transforma prin hidroliza enzimatica in glucoza,
care este transportata pe calea sangelui in muschi si alte tesuturi. Aici
se refac mici rezerve de glicogen, care sunt apoi consumate in cursul
activitatii acestor organe.
Izolare. Aspect. Semintele plantelor contin pana la 70-80% amidon;
continutul tuberculelor este, in general mai mic (16-19%, la cartofi cu 25%
substanta uscata). Ca materie prima, la fabricarea amidonului servesc de
obicei cartofii sau faina de porumb; procedeul consta in framantare in apa
curgatoare, care antreneaza mai usor amidonul decat celalalte componente.
Aspectul amidonului este deosebit de al celulozei. In loc de fibre,
amidonul se prezinta sub forma de granule, a caror forma si marime,
caracteristica pentru fiecare specie vegetala (grau, porumb, orez, cartofi,
tapioca etc.) permite o usoara identificare la microscop. Diametrul
granulelor este de 20-100 ( , dupa provenienta. Ele sunt construite din
straturi, vizibile la microscop, depuse concentric in jurul unui nucleu de
condensare. Granulele de amidon, privite prin microscopul de polarizatie,
intre nicoli incrucisati, arata fenomenul birefrigentii (cruce neagra). Cu
ajutorul razelor X se constata semne de cristalizare ce dispar insa daca se
elimina prin uscare apa absorbita higroscopic.
In apa rece amidonul este insolubil (cand granulele sale sunt
intacte). Apa calda produce o umflare a granulelor care, la temperatura
suficient d |