Acasa | Trimite referat | Cere referat | Contact

Referat Zoologia ca stiinta



Zoologia ca stiinta

Categorie: Referate Biologie

Referat downloadat de: 231 ori.


Cauta referat dupa: zoologia stiinta


Descriere referat:
1. Protozoa. Parazi?i ai animalelor ?i omului. Etapele principale ale ciclului vital Numele de Protozoa, animale str?vechi, arat? c? aceast? diviziune a regnului animal cuprinde forme care, pe baza organiza?iei lor, trebuie situate la r?d?cinile arborelui regnului animal. Caracterul esen?ial al acestor animale const? în faptul c? structura lor este echivalent? unei singure celule. Elementele constitutive ale acesteia sunt reprezentate printr-un corp celular format din protoplasm? ?i nucleu ( câteodat? doi sau mai mul?i nuclei înconjura?i de citoplasm?). Acestea sunt dou? elemente de baz? care formeaz? “planul structural” al unui protozoar. Celula protozoarului trebuie s? fac? fa?? multiplelor probleme puse de mediul înconjur?tor, în timp ce celula organismului unui animal multicelular nu are de îndeplinit decât un num?r restrâns de func?ii speciale, restul acestora fiind preluate de alte celule, la rândul lor specializate în anumite direc?ii. O dat? cu multilateralitatea ei, celula protozoarelor a p?strat ?i capacitatea de a fi nemuritoare, capacitate pe care celula metazoarelor a pierdut-o prin specializarea ei unilateral?. Protozoarele nu-?i sfâr?esc via?a prin moarte (în afara catului în care pier prin moarte violent?) ci prin diviziunea repetat? care d? na?tere la indivizi noi. R?d?cinile regnului animal pornesc din cel vegetal, deoarece animalele monocelulare au provenit din plante monocelulare. Aceste r?d?cini comune s-au men?inut ?i pân? ast?zi în clasa flagelatelor ai c?rei reprezentan?i trebuie considera?i ca apar?inând, unii regnului vegetal, al?ii – regnului animal cu toate c? durata imens? de timp care a trecut de la apari?ia lor a fost suficient? pentru ca s? duc? la dezvoltarea lumii actuale a animalelor superioare ?i chiar a omului. De asemenea, la alte trei clase de protozoare, apar?inând net regnului animal, principiul de organizare monocelular ?i-a dovedit valabilitatea în concuren?a cu organismele pluricelulare: rizopodele prezint? numeroase rela?ii de înrudire cu flagelatele din care provin, pe mai multe c?i (polifiletic). Sporozoarele au g?sit în animalele pluricelulare un mediu favorabil de via?? ?i, din cauza existen?ei lor parazitare, ?i-au simplificat structura celulei într-atât, încât originea lor înc? nu a putut fi clarificat?. Cea mai mare diferen?iere în structura corpului au atins-o îns? ciliatele, la care organitele, aflate în stratul extern al corpului, egaleaz? în complexitate organele multor animale multicelulare. Componentele planului de structur? comun tuturor protozoarelor sunt nucleul ?i corpul celular. Acestea nu sunt, de fapt, specifice protozoarelor, ci sunt elementele fundamentale ale celulelor care intr? în alc?tuirea tuturor organismelor, fie vegetal, fie animale. Numai la bacterii aceast? dualitate nu este atât de pronun?at?. Corpul citoplasmatic al protozoarelor ?i – în linii esen?iale ?i nucleul lor corespund întru totul cu cele ale celulelor animalelor ?i plantelor superioare, iar cuno?tin?ele dobândite cu privire la aceste componente principale ale celulei au rezultat în genere din studierea organismelor pluricelulare, nu a protozoarelor. Caracterul comun al protozoarelor flagelate este acela c? au 1-4, uneori ?i mai mul?i flageli. Ace?tia sun organite lungi, în form? de fire sau de benzi, care pornesc de cele mai multe ori de la cap?tul anterior al corpului ?i populeaz? animalul în dreapta ?i în stânga prin mi?c?ri elicoidale sau ondulatorii (?erpuitoare). Dac? flagelatul este prins de substrat, flagelii pun în mi?care apa din jurul lor. Viteza ob?inut? poate fi destul de mare: astfel, o euglen? str?bate într-o secund? o lungime de nou? ori mai mare decât cea a corpului ei, pe când un om înoat? pe distan?a de 100 m nu str?bate într-o secund? decât dou? treimi din lungimea corpului s?u. În rest, flagelatele nu prezint? nici un caracter care s? fie comun întregii clase. La peridinee forma exterioar? este caracterizat? adesea prin excrescen?e lungi sau printr-un fel de aripi foliare, care servesc pentru plutirea în ap?. Aceste forma?ii sunt par?ial ale carapacei, adesea foarte frumoase, format?, ca ?i pere?ii celulari ai plantelor superioare, din celuloz?. Pentru flagelate caracteristic este ?i modul de înmul?ire se face prin biparti?ie longitudinal?. Despicarea începe la partea anterioar? ?i la flagelatele cu un flagel apar doi flageli; în acela?i timp se divide ?i nucleul pentru ca despic?tura completându-se s? rezulte dou? celule flagelate. De multe ori la flagelatele parazite, ca tripanosomele, despic?tura nu este complet? ?i diviziunea repetându-se, noile tripanosome r?mân fixate prin partea posterioar?, formând grupe în rozet?. S-a descris o înmul?ire sexuat? când în timpul simplelor diviziuni apar game?i care fuzioneaz? ?i dau zigo?i ce continu? apoi diviziunile obi?nuite. O parte a acestui ciclu, acela sexuat al unor flagelate transmisibile se petrece în corpul c?pu?elor ixodide al plo?ni?elor reduvide sau al insectelor glosine. Flagelatele, ca punct de plecare al dezvolt?rii întregului regn animal, deci ?i a vie?ii noastre, merit? cel mai mare interes din partea cercet?torilor. Ele sunt acelea care produc, într-o m?sur? considerabil?, materia vie a oceanelor. Al?turi de diatomee, ele formeaz? hrana pe?tilor ner?pitori, ce constituie, la rândul lor, hrana pe?tilor r?pitori. Lor li se datoreaz? astfel o mare parte din binefacerile m?rii care contribuie la hr?nirea omenirii. O specie planctonic? este Noctiluca miliaris, ap?rând cu miliardele în apele temperate ?i calde, noctilucele produc lumina fosforescent? bine cunoscut? navigatorilor. De un deosebit interes pentru noi sunt flagelatele care, provocând boli la om ?i animale, pericliteaz? via?a acestora ?i aduc daune economice serioase. Flagelatele sin intestinul gros, care se hr?nesc cu bacterii, sunt nev?t?m?toare. Printre ele trebuie men?ionat? curioasa Lamblia intestinalis, un animal care pare format din concre?terea a dou? celule ?i care tr?iesc pe seama lichidelor din intestinul sub?ire. Lamblia are 2 nuclei ?i 8 flageli, cu ajutorul c?rora ader? de peretele intestinal. Apare deseori în corpul omului s?n?tos, poate deveni îns? d?un?toare în cazul în care gazda pe care s-a fixat are s?n?tatea ?ubred?. Tripanozomele, care tr?iesc în ?esuturile corpului, în sângele ?i lichidul cefalorahidian la om ?i animalele domestice, pot fi parazi?i dintre cei mai periculo?i. În gazda lor natural?, tripanozomele sunt destul de nev?t?m?toare. Aceasta se datoreaz? faptului c? animalul-gazd? secret? în sânge o substan?? care împiedic? înmul?irea tripanozomelor, men?inând astfel num?rul parazi?ilor la o limit? suportabil?. Aceast? stare de fapt este favorabil? ?i pentru supravie?uirea speciei parazitului, deoarece moartea gazdei ar însemna ?i pieirea tripanozomelor care tr?iesc în sângele s?u. Astfel Trypanosoma melophagium (transmi??tor: musca-p?duche la oi, Melophagus ovinus), destul de r?spândit? la oi, ?i Trypanosoma theileri (transmi??tor: t?unii), destul de r?spândit? la cornutele mari, nu ajung îns? s? provoace apari?ia unor boli. Numai atunci când capacitatea de ap?rare a gazdelor este sl?bit? (la cornute, de exemplu, din cauza pestei bovine, sau a oboselii ?i inuani?iei din timpurile de secet?), tripanozomele izbutesc s? se înmul?easc? în propor?ii periculoase, lucru care se întâmpl? ?i în cazul în care sunt transmise la animale apar?inând altor specii, a c?ror capacitate de ap?rare nu este adaptat? la acest parazit. Acest lucru se întâmpl? atunci când caii sunt infecta?i cu Trypanosoma brucei, de la mamiferele s?lbatice din Africa. În timp ce ultimele s-au adaptat prezen?ei parazitului ?i nu mai sufer? de pe urma lui, caii se îmboln?vesc mortal. Dou? tulpini de Trypanosoma brucei au reu?it s? dobândeasc? rezisten?? ?i în organismul omului: este vorba de T. gambiense ?i T. rhodesiense. Ele provoac? temuta boal? a somnului. Toate aceste tripanozome tr?iesc ini?ial în sistemul vaselor limfatice ?i în sânge. Agen?ii bolii somnului provoac? simptomele exprimate prin însu?i numele bolii, p?trunzând în lichidul cefalorahidian, unde nu ac?ioneaz? asupra lor nici una dintre substan?ele de rezisten?? a corpului; astfel, ei pot produce moartea gazdei lor. Vindecarea este ast?zi posibil? în majoritatea cazurilor prin germanin (produs pe baz? de arsenic), care se utilizeaz? cu prec?dere în cazul bolii somnului la om. Nu toate flagelatele care tr?iesc în organismele animalelor sunt îns? d?un?toare. Astfel, în intestinul multor termite xilofage (mânc?toare de lemn), tr?iesc numeroase flagelate prev?zute cu mul?i flageli, capabile s? digere celuloza lemnului. Datorit? faptului c? termitele se hr?nesc cu substan?e lemnoase, flagelatele ajung s? se înmul?easc? atât de mult, încât o mare parte din ele p?r?sesc vezicula rectal? pe care o populeaz? ?i ies în intestinul mediu. Termitele depind în atare m?sur? de flagelatele din intestinul lor, încât pier atunci când sunt lipsite de ace?ti oaspe?i. De aceea, primul lucru pe care-l face o termit? tân?r? ie?it? din ou este s? se infecteze cu flagelate, consumând excrementele termitelor mai vârstnice. Flagelatele tr?iesc în simbioz? cu gazdele lor, realizând o convie?uire reciproc avantajoas?. Caracterul specific al clasei Rizopoda îl formeaz? organitele locomotorii, constituite din pseudopode sau picioare false. Ele nu sunt organite permanente, ci forma?ii temporare. Primul ordin al rizopodelor, ?i anume de Amoebina, cuprinde a?a-numitele amibe. Numeroase specii de amibe tr?iesc în intestinul animalelor superioare ?i al omului unde se hr?nesc cu bacterii; specia Entamoeba gingivalis are ca mediu de via?? resturile în descompunere ale alimentelor, extrem de bogate în bacterii, care se acumuleaz? între din?i, când ace?tea nu sunt suficient cur??a?i. Al?turi de alte câteva specii, în intestinul gros al omului tr?ie?te temuta amib? a dezinteriei (Entamoeba histolytica), specie care poate ap?rea sub dou? forme. Una dintre ele, mai mic? (forma minuta), care m?soar? 0,01-0,02 mm, este o consumatoare de bacterii, absolut ned?un?toare. Ea se poate închide într-o capsul? ?i în interiorul acesteia se divide de dou? ori, din care cauz? chi?tii ce apar la fecale se prezint? cu câte 4 nuclei. În condi?iile unei clime calde rezisten?a natural? a peretelui intestinal poate s? scad? într-atâta, încât consumatorul pa?nic de bacterii de pân? atunci se poate transforma în form? mai mare (forma magna), tisular?, m?surând 0,02-0,03 mm. Aceasta nu mai consum? bacterii, ci globule ro?ii din sânge, la care ajung dup? ce, datorit? fermen?ilor secreta?i, au dizolvat ?esuturile intestinale. P?tura superioar? de celule intestinale fiind atacat?, se formeaz? ulcera?ii, cu deschideri rotunde ?i cu margini umflate care se adâncesc din ce în ce. Specia Entamoeba coli, care tr?ie?te în intestinul gros al omului f?r? a avea vreo ac?iune patogen?, formeaz? chi?ti cu opt nuclei. Amiba albinelor (Malpighamoeba melifica) tr?ie?te în tuburile lui Malpighi producând mortalitatea albinelor. Cel de-al doilea ordin, al testaceelor sau Thecamoeba, cuprinde mai ales specii de ap? dulce, care-?i ap?r? corpul prin ?este (cochilii) delicate, formate fie din substan?? organic?, fie din granule cu cuar? sau din pl?cu?e de siliciu secretat de ele. Ordinul Gregarina, cuprinde parazi?ii vermifori ai nevertebratelor, care tr?iesc cu prec?dere în afara celulelor de exemplu în cavitatea intestinal?. Gregarinele se dezvolt? mai ales în organismele nevertebratelor, la care indivizii tr?iesc mai mul?i laolalt?, ca gândacul-de-buc?t?rie, gândacul-de-f?in? ?i larva sa, miriapodele etc., deoarece felul lor de via?? m?re?te posibilitatea infect?rii. Ca parazi?i exclusivi ai nevertebratelor, gregarinele nu prezint? importan?? pentru om. Un alt ordin cuprinde coccidiile, (Coccidia) care paraziteaz?, în schimb, ?i vertebratele. Ini?ial, ca sporozoizi, ele sunt vermiforme ?i p?trund astfel în celulele gazdelor, rotunjindu-se aici ?i devenind forma?iuni sferice. Prin oochi?tii elimina?i în mediul exterior, are loc infestarea mediului – grajd ori p??une – ?i contaminarea celorlalte animale. Multe coccidii sunt spaima cresc?torilor de animale, deoarece provoac? coccidioza, precum: coccidiozele ficatului ?i intestinului iepurilor, coccidioza intestinal? a g?inilor, curcanilor ?i fazanilor, coccidioza renal? a gâ?telor, coccidiozele bovinelor, oilor, caprelor ?i porcinelor. Prin limitarea timpurie a schizogoniei infec?iile slabe sunt nev?t?m?toare. Îmboln?viri periculoase apar doar în cazul în care, din cauza insalubrit??ii grajdurilor oochi?tii, care con?in spori ?i sunt elimina?i cu excrementele, sunt înghi?i?i din nou o dat? cu nutre?ul, producându-se astfel permanente reinfest?ri. Un alt ordin al telosporidiilor îl formeaz? hemosporidiile (Haemosporidia). Agen?ii malariei (Plasmodium) sunt parazi?i intracelulari ai hematiilor. Ei se prezint? sub forma amiboidal?, cu vacuol? central? care împinge nucleul c?tre o margine, astfel c? de cele mai multe ori parazi?ii apar ca ni?te inele cu piatr?. Primii parazi?i ai malariei – boal? cunoscut? din vechime – au fost descoperi?i în 1880 de medicul Laveran, cu ocazia cercet?rii acestor pigmen?i în sângele unor solda?i bolnavi de malarie, afla?i în Spitalul militar din ora?ul Constantine (Algeria). 2. Amfibienii. Reproducere. Dezvoltare. Ecologie. În unitatea denumit? Tetrapoda, grup?m amfibienii, reptilele, p?s?rile ?i mamiferele, deosebindu-le prin aceasta mai categoric de pe?ti. Folosim aceast? no?iune colectiv? numai fiindc? ea s-a încet??enit de mult? vreme, de fapt îns?, dac? lu?m în considerare pe reprezentan?ii lor actuali, cele dou? supraclase sunt bine distincte: membrele terminate pentaradiar ale tetrapodelor se deosebesc u?or de înot?toarele pectorale ?i ventrale perechi, ale pe?tilor. Comparându-le, constat?m prezen?a constant? a acelora?i elemente constitutive, chiar dac? ele au cunoscut o profund? transformare – ca de pild? aripa p?s?rilor – ca urmare a adapt?rii la modul de via?? al animalului respectiv. Dac? privim îns? pân? la baza trunchiului tetrapodelor, deosebirile dintre acestea ?i pe?ti dispar tot mai mult, iar deosebirile dintre primele caudate de la sfâr?itul devonianului ?i contemporanii lor din grupul pe?tilor, crosopterigienii str?vechi, sunt atât de neînsemnate, încât nu ar putea nicicând justifica separarea a dou? supraclase. Natura nu face salturi, iar diferen?ele dintre no?iunile de “pe?te” ?i de “tetrapod” se ?terg la nivelul unde acesta din urm? a luat na?tere din primul. Un caracter important separ? pe?tii ?i amfibienii de celelalte clase de vertebrate, denumite vertebrate superioare: pe?tii respir? prin branhii toat? via?a, amfibienii cel pu?in în stadiile larvare tinere, pe când reptilele, p?s?rile ?i mamiferele respir? numai prin pulmoni. Numele de amfibieni – amfibii – deriv? din cuvântul grecesc amphibios, cu dou? feluri de via??. Aceast? denumire este în leg?tur? cu faptul c? amfibienii tr?iesc alternativ pe uscat ?i în ap?, ducând o via?? acvatic? ?i una terestr?. Majoritatea amfibienilor nu se dep?rteaz? niciodat? cu totul de ap?, ci mai curând sau mai târziu trebuie s? revin? la ap?, pentru a se putea reproduce, ?i r?mân astfel lega?i toat? via?a de mediul acvatic. Majoritatea amfibienilor î?i petrec tinere?ea în ap?, ca larve cu branhii; de-abia în stare adult? pot tr?i pe uscat ?i pot respira prin pulmoni. De aceea ei trebuie s? treac? printr-o metamorfoz?, prin care se transform? dintr-un animal acvatic într-unul terestru. Amfibienii mai posed? ?i alte caractere comune cu pe?tii. Când p?r?sesc oul, ei nu au înc? forma ?i func?iile corpului p?rin?ilor, ci dobândesc de-abia prin metamorfoza de care am amintit. În starea larvar? mai exist? organe de sim? ale pielii, asem?n?toare cu organele liniei laterale a pe?tilor. Anumite concordan?e pot fi constatate ?i în privin?a structurii simple a inimii ?i a creierului. Exist? totu?i o deosebire important?, prin faptul c? amfibienii posed? membre adev?rate, înzestrate cu degete, pe când pe?tii se mi?c? exclusiv cu ajutorul înot?toarelor. Transform?rile la cere este supus organismul în timpul trecerii de la via?a acvatic? la cea terestr? se extind în fond asupra întregului organism, iar cele mai categorice transform?ri au loc în aparatul locomotor ?i respirator. În privin?a aspectului corpului, distingem la amfibieni trei forme principale: salamandriform, corp lung, cu dou? perechi de membre ?i coad? mai mult sau mai pu?in lung? (tritoni, salamandre, reprezentând 150 de forme actuale); angiliformi (în form? de ?ipar) sau ?erpiform, la care o dat? cu lungirea treptat? a corpului membrele se scurteaz? sau dispar (Amphiumidae, Gymnophiona, însumând 55 de specii actuale); în form? de broasc? sau raniform: f?r? coad?, cu corpul îndesat ?i membrele bine dezvoltate; membrele posterioare sunt prelungite, iar centura pelvian? modificat? în leg?tur? cu locomo?ia prin salturi (Ranidae sau broa?te, Bufonidae sau broa?te râioase, în total 1700 de specii actuale). În privin?a modului de deplasare pe uscat, se poate deosebi deplasarea prin p??ire sau mers (la salamandre), prin târâre sau repta?ie (la amfibienii ?erpiformi), prin salt cu desprinderea simultan? a ambelor membre posterioare la broa?te, c???rare (la Hylidae sau brot?cei, cu discuri adezive la (vârful degetelor), prin s?pat cu labele posterioare (la Pelobates), sau cu botul (la Gymnophiona), precum ?i prin zborul planat (la racoforidele din Indonezia, cu degetele reunite printr-o membran? foarte dezvoltat?). Înotul se efectueaz? fie prin ?erpuirea lateral? a corpului ?i lovire lateral? circular? cu coada (la caudate ?i larve), fie prin mi?c?ri laterale ?erpuitoare ale întregului corp (la Gymnophiona ?i Amphiumidae), sau prin lovirea simultan? cu labele posterioare prev?zute cu membran? înot?toare (la broa?te). Numai la Bufo calamita mi?c? toate patru picioare în ap?. Tegumentul amfibienilor este gol, lipsit de solzi, pene ori peri: doar la pu?ine specii se g?sesc urme de forma?iuni cornoase. Stratul cornos al epidermei este pu?in diferen?iat, îns? ea cuprinde un num?r mare de glande ?i datorit? secre?iei acestora, pielea este umed? ?i alunecoas?. Sub epiderm?, în derm?, se g?sesc adesea celule cu pigmen?i (cromatifori). Cromatoforii au o form? deosebit?, sunt ramifica?i ?i prev?zu?i cu prelungiri digitiforme. Celulele pigmentare negre (melanoforele) con?in granule de pigment negru sau cafeniu; pe lâng? acestea se g?sesc cromatofori cu pigment galben sau ro?u (lipofori) sau cu cristale albe de guanin? (guanofore). Prin interac?iunea celor trei feluri de cromatofori, care se pot ?i suprapune, se nasc cele mai variate efecte de culoare. Aspectul verde al brot?celului sau al broa?tei-de-lac, de pild?, se realizeaz? în modul urm?tor: peste un strat de melanofore se g?sesc celule guanofore, ?i acest fapt le confer? o culoare de baz? albastr?. De-abia prin apari?ia unui strat suprapus de lipofori galbeni apare aspectul general de verde. Mul?i amfibieni au o mare capacitate de schimbare a coloritului, ceea ce captiveaz? ?i impresioneaz? pe observatorul atent ?i-l face s? considere cu mult interes aceste animale. În cursul modific?rii fiziologice a coloritului, schimbarea culorii are loc repede, datorit? faptului c? pigmen?ii din cromatofori se r?spândesc pân? la ramifica?iile extreme ale cromatoforilor, sau se contract? într-un punct din centrul celulei. De aceea este posibil s? observ?m la brot?cel modific?ri de culoare de la verde, galben, cenu?iu-argintiu, cenu?iu-albastru, galben-bronzat ?i pân? la negru. Modificarea coloritului este provocat? de diferi?i factori externi ?i interni (temperatur?, radia?ie solar?, usc?ciune, substrat, foame, etc.). broa?tele în special se adapteaz? repede la coloritul mediului înconjur?tor ?i devin astfel invizibile pentru du?mani. Alte dispozitive de protec?ie împotriva du?manului se g?sesc tot în tegument: aproape to?i amfibienii posed? glande speciale, r?spândite pe întreg corpul, sau – ca la bufonide (broa?tele-râioase) ?i salamandre – îngr?m?dite ca ni?te umfl?turi, de ambele p?r?i ale gâtului. Secre?iile glandelor au un miros p?trunz?tor, de usturoi. În derm? se g?sesc glandele care secret? mucusul: ele sunt r?spândite pe tot corpul. Secre?ia acestor glande este mai însemnat? la bufonide ?i salamandre ?i poate fi intensificat? oricând prin excitarea tegumentului. Str?vechea legend?, cu totul lipsit? de fundament, c? salamandra poate s? reziste focului, provine de la observa?ia c? sub influen?a c?ldurii, pielea salamandrei sau a broa?tei-râioase secret? mucusul respectiv în mai mare cantitate. La broa?te (Rana), se g?sesc glande mai mari, cu venin, în protuberan?ele sau negii de pe spate, în dreptul glandelor parotoide, vizibile înapoia ochilor ?i a urechilor. Secre?ia glandelor cu venin ac?ioneaz? asupra altor animale mici, afectând sistemul nervos central sau provocând convulsii. Veninul uscat al broa?telor-râioase era întrebuin?at înc? din antichitate contra hemoragiilor, a plagilor ?i a erup?iilor pielii. În China se practic? ?i azi aceast? terapie, întrebuintându-se veninul uscat al speciei Bufo gargarizans. Veninul broa?telor a mai fost întrebuin?at ?i pentru otr?virea s?ge?ilor, sau în scopuri criminale. Toxicitatea acestui venin este atât de mare, încât pielea unei broa?te-râioase, de curând sacrificat?, aplicat? pe pielea ras? a unui câine îi produce o intoxica?ie mortal?. Totodat?, ac?iunea curativ? a veninului de broasc?-râioas? a constituit o baz? în dezvoltarea medicinii homeopatice. Omul simte o irita?ie nepl?cut?, dac? la prinderea unei broa?te sau a unui brot?cel, lichidul format din mucus ?i secre?iile glandelor cu venin vine în contact cu ochii. Veninul broa?telor-râioase cuprinde pe de o parte amine ?i pe de alta gume digitalice. Dintre amine s-au izolat bufotenina, bufotenidina, dehidrobufotenina ?i bufotionina. Toate aceste substan?e au o reac?ie alcalin?. Prima substan??, care sete cea mai abundent?, se g?se?te ?i în ciupercile veninoase. Gumele digitalice, care dau toxicitatea veninului sunt apropiate de unele glucozide de la plante, ca Scila maritima, plant? toxic? ce se folose?te la otr?virea ?obolanilor. Veninul amfibienilor produce tulbur?ri cardiace importante, cu aritmie ?i moartea prin oprirea inimii în sistol?. Exist? îns? animale care sunt rezistente la veninul broa?telor; de pild?, berzele nu sufer? de pe urma toxicit??ii, de?i sunt mari consumatoare de broa?te. În ce prive?te ac?iunea terapeutic? a veninului de broa?te, ea ar fi efectul aminelor, care lucreaz? opoterapic, ca ?i acetilcolina sau cortcotropina. Pielea nud? ?i glandele ei au o importan?? excep?ional? pentru via?a amfibienilor; dac? se întrerupe activitatea acestora, animalele pier, fiindc? pielea joac? un rol însemnat ?i în respira?ie. Apa, necesar? existen?ei amfibienilor, este absorbit? prin piele. O broasc? ?inut? într-un mediu uscat sl?be?te s?-?i reduce activitatea, dar voiciunea sa revine îndat? ce este pus? în mediu acvatic. În procesul de n?pârlire, amfibienii leap?d? stratul superior epidermic: salamandrele î?i leap?d? pielea veche pân? la coad? prin mi?c?ri musculoase, iar broa?tele, prin mi?c?ri ale corpului, determin? cr?parea pielii ?i eliminarea unor por?iuni din piele. Uneori, pielea n?pârlit? este devorat? chiar de animal. Pe uscat, toat? greutatea corpului este suportat? de schelet. Structura scheletului amfibienilor este foarte caracteristic? ?i difer? întrucâtva la diferitele grupuri. În general, oasele scheletului sunt fragile, având o osifica?ie redus?. Forma variabil?, îndeosebi a coloanei vertebrale, rezult? din echilibrul dintre cerin?ele capacit??ii de rezisten?? ?i cele ale mobilit??ii. La amfibienii cu corpul lung, num?rul vertebrelor este foarte mare; la apode – Gymnophiona – dep??e?te num?rul de 200. În schimb, broa?tele nu posed? decât pu?ine vertebre – ?apte pân? la nou?. De vertebra sacral? se leag? un os în form? de be?i?or, urostilul (coccis), care provine, dup? cât se pare, din contopirea mai multor vertebre; el continu? coloana vertebral? pân? în regiunea anal?. Apofizele transversale ale vertebratelor dorsale sunt bine dezvoltate la to?i amfibienii, fiind uneori neobi?nuit de lungi. Ele înlocuiesc astfel coastele, care sunt ocazional reprezentate numai prin mici prelungiri cartilaginoase, astfel c? ?i co?ul pieptului lipse?te. A?adar, pe când coloana vertebral? a pe?tilor nu prezint? decât regiunea trunchiului ?i cea a cozii, la coloana vertebral? a tetrapodelor se disting patru regiuni. Prin deta?area centurii scapulare, care la pe?ti mai este fixat? de craniu, se formeaz? regiunea gâtului, rezultând o libertate de mi?care a capului. Un caracter distinctiv al întregii clase, care o diferen?iaz? de reptile, este prezen?a a doi condili occipitali laterali, ce se articuleaz? în dou? cavit??i ale primei vertebre cervicale, de form? inelar? (atlas). Craniul este întotdeauna foarte lat, turtit, iar orbitele, de obicei, foarte mari ?i g?urite. Cutia cranian? este incomplet?. Privite dorsal, maxilarele formeaz? un semicerc, în mijlocul c?ruia trece o capsul? alungit?, craniul propriu-zis. Mandibulele sunt fixate de craniu, pe de o parte prin osul p?trat ?i cele pterigoide, iar pe de alt? parte prin osul scvamozal. Arcul hioidian intr? în regres formând numai un os hioidian. În m?sura în care exist?, membrele constau întotdeauna din centurile scapular? ?i pelvian?, precum ?i din membrele propriu-zise. Toate acestea lipsesc total la Gymnophiona; la unele caudate – tritoni – exist? numai membrele anterioare. Membrele sunt legate de coloana vertebral? prin intermediul centurilor scapular? ?i pelvian?. Centura scapular?, în parte osificat?, în parte cartilaginoas?, este alc?tuit? din scapula, legat? de “stern” prin precoracoid ?i coracoid. Tocmai pozi?ia coracoidelor a fost utilizat? în sistematic?, fiind considerat? ca un important caracter diferen?ial. Creierul este alungit, iar cele cinci segmente ale sale urmeaz? unul dup? cel?lalt. Cerebelul este reprezentat printr-un cordon îngust, situat transversal înaintea m?duvei prelungite, ceea ce contrasteaz? mult cu cerebelul puternic dezvoltat al pe?tilor. Înaintea cerebelului se afl? lobii optici ?i cele dou? emisfere cerebrale relativ mari. Fa?? de creier, volumul m?duvei spin?rii are o dezvoltare considerabil?, fiind categoric predominant. Nici un reprezentant al amfibienilor nu este lipsit de organele de sim? superioare, care s-au dezvoltat înc? la pe?ti; totu?i aceste organe prezint? adapt?ri legate de noile condi?ii, create de via?a terestr?. La unele forme, ochii sunt extrem de redu?i ?i ascun?i sub o piele netransparent?. Ochiul cel mai bine dezvoltat se g?se?te la broa?te (Anura): el este mare, foarte mobil ?i de obicei acoperit de dou? pleoape, din care cea inferioar? este mai mare, mai sub?ire ?i mai transparent?. În col?ul intern al ochiului se g?se?te de obicei membrana nictitant?, o cut? tegumentar? simpl?, mic?, imobil?. Irisul este verde-auriu, galben-ar?miu sau alb argintiu. Pupila variaz? ca form?, de obicei este orizontal?, dar la unele specii nocturne (Pelobates) este vertical?-eliptic?; la Bombina este în form? de inim?. Amfibienii au o raz? vizual? limitat?, care atinge abia 2m. Ei se reped la tot ce se afl? în mi?care, dar nu par a recunoa?te prea bine formele. To?i amfibienii sunt lipsi?i de urechea extern?, dar posed? un labirint (ureche intern?), alc?tuit din trei canale semicirculare ?i un sacul cu otolite. Cercet?rile asupra originii sale arat? c? provine din linia lateral? men?ionat? mai înainte. Urechea serve?te sim?ului orient?rii ?i gravita?iei, permi?ând deci animalului s? perceap? pozi?ia spa?ial? a corpului s?u ?i starea de mi?care. La majoritatea broa?telor, organul auditiv este perfec?ionat printr-un aparat complet de transmitere a sunetului. Partea superioar? a arcului hioidian regresat se transform? în osul columelar din urechea mijlocie, os care serve?te la conducerea vibra?iilor primite de membrana timpanic? de la exterior, la sacul urechii interne. Broa?tele posed? un auz bine dezvoltat ?i emit sunete: aceste caracteristici le ajut? la g?sirea partenerului pentru reproducere. N?rile se deschid la dou? cavit??i desp?r?ite printr-un perete. Acestea comunic? la rândul lor cu cavitatea bucal?, deschizându-se în cerul gurii. La mul?i amfibieni, orificiile dinspre cavit??ile nazale pot fi închise prin c?p?cele tegumentare. Amfibienii posed? sim?urile olfactiv ?i gustativ, de?i limba lat? ?i mobil? nu serve?te prea mult ca organ de gust. Limba broa?telor se deosebe?te îns? de cea a vertebratelor superioare, prin faptul c? de obicei nu este fixat? posterior, ci anterior, putând deci s? fie proiectat? în afar? cu cap?tul ei posterior. Unii amfibieni sunt lipsi?i de din?i, majoritatea îns? au din?i pe maxilarul superior ?i pe palatin, uneori în dou? arcuri complete; din?ii pot ap?rea ?i pe vomer. La amfibieni din?ii nu servesc la mastica?ie, ci fac s? înainteze hrana spre interior. Tubul intestinal este de regul? scurt ?i stomacul simplu. În afar? de aceasta, amfibienii mai posed? un ficat mare cu doi lobi, vezic? biliar?, pancreas, splin?, rinichi ?i vezica urinar?. To?i amfibienii au sexe separate. De cea mai mare importan??, pentru via?a amfibienilor sunt sistemele circular ?i respirator. Inima, situat? în pericard, prezint? dou? auricule, cu pere?ii sub?iri, complet separate numai la broa?te, ?i un singur ventricul, cu pere?ii gro?i; acesta pompeaz? sângele (amestecat) prin bulbul aortic în arterele jugulare. Exist? ?i un sinus venos, în care

Alte referate din materia: Biologie

Nr. Nume referat Hits
1 Feriga 1817
2 Affenpinscher-ul 1129
3 Anaconda 2070
4 Aripi 1123
5 Bauceron-ul 1170
6 Bobtail sau Old English Sheepdog 1107
7 Celulaprocariota 1222
8 Ciobanescul Belgian sau Groenendael 1135
9 Fetele aflate la pubertate 1225
10 Salvati planeta 2834
11 Uraniul radioactivitatea si mediul inconjurator 1256
12 Ursul Carpatin 1567
13 Totul sau aproape totul despre dinozauri 1712
14 Tropisme, nutatiile si nastiile la plante 1674
15 Tulburarile somnului 1642
16 Tumorile 1462
17 Ulcerul gastroduodenal 1499
18 Ultimii dinozauri 1424
19 Urechea 2555
20 Ursul Koala 2194
21 VULTURI 1522
22 Valoarea nutritiva si terapeutica a vitaminelor 1464
23 Vederea Stereoscopica 1319
24 Veghea, somnul si activitatea cerebrala 1542
25 Vertebrate acvatice 1752
Trimite un referat !
Referatul tau ii poate ajuta si pe ceilalti! Ajuta-ti colegii!

Ai un referat facut de tine si consideri ca este bun si original ? Trimite-ti lucrarea ta si poti castiga premii, ajutandu-ti colegii sa ia note bune!

Trimite un referat!
Cere un
referat !
Ai nevoie de un referat bun si nu il gasesti ?

Noi te ajutam sa iti faci referatul de care ai nevoie. Da-ne detalii despre lucrarea pe care trebuie sa o redactezi si noi vom scotoci pentru tine!

Cere un referat!
Acasa Trimite referat Cere referat Adauga la favorite Seteaza ca homepage Contact libertateailuziei Trailere Filme Filme Noi Jocuri Online Jocuri Barbie Jocuri pentru Copii GameBox.ro Make Money Bucuresti regim hotelier
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea top-referat.ro si nu pot fi preluate fara acord scris. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate.