|
URSUL
De obicei când vine vorba despre urs, gândul te poart? spre o prim? imagine format? în anii copil?riei, ca despre un animal prostu?, u?or de p?c?lit ?i lenevos. În realitate, ursul este cel mai mare carnivor din ?ara noastr? ?i aproape st?pân autoritar al p?durilor de munte. El prefer? p?durile întinse, greu accesibile, cu copaci doborâ?i sau stânci. La noi este r?spândit in lan?ul carpatic ?i apoi pân? sus, în nordul continentului european, cunoscut în Asia pân? la nord de Himalaia.
M?surat, un urs puternic poate atinge în lungime 2,50 metri cu în?l?imea la greab?n care s? dep??easc? 1,30 metri, iar greutatea s? treac? ?i de 400 de kilograme. Cu vârsta poate atinge sau chiar dep??i 30 de ani.
Greutatea ursului variaz? în func?ie de timp ?i anotimp, toamna înainte de intra în bârlog având cea mai mare greutate datorit? meselor îmbel?ugate din timpul verii. P?rul lui poate avea culoarea cafenie pân? la negru, mai bogat fiind cel de iarn?, ce poate atinge la greab?n ?i peste 10 centimetri lungime. Vara p?rul este mai s?r?cu? ca lungime ?i desime.
Dintre sim?uri, mirosul ?i auzul sunt cele mai dezvoltate. S-a dovedit c? atunci când are vântul din fa??, ursul poate sim?i mirosul omului de la aproximativ 400 de metri sau s? aud? ruptura de creang? atunci când este lini?te în p?dure de la peste 100 de metri. Cu vederea st? prost pentru c? ochii lui sunt slabi. Observând ceva deosebit, ursul se va învârti roat? pân? ce va prinde un fir de vânt care îi va spune ce nu a putut vedea.
Despre for?a ursului s-au scris foarte multe lucruri care pot p?rea imposibile, pentru c? în furia atacului, Mo? Martin poate aduce dup? sine chiar o vac? sau o oaie sub bra?.
Dac? trece?i prin Sibiu, opri?i-v? ?i la colec?ia de vân?toare Spiess din cadrul Muzeului Bruckenthal; acolo pute?i vedea ?eava unei arme de vân?toare str?puns? de din?ii ursului pentru a v? forma o idee despre for?a ursului.
Dup? felul hranei sale, ursul este un animal omnivor. Este un mare amator de jir sau ghind?, pentru care face uneori deplas?ri destul de lungi. M?nânc? cu pl?cere ciupercile, perele, merele p?dure?e, f?r? a mai vorbi de pagubele pe care le face în livezile cu arbori fructiferi, spre marea spaim? a localnicilor. Coac?zele, murele, zmeura sunt pentru el un fel de delicates?, dup? cum consum? cu pl?cere porumbul ?i ov?zul în lapte. S? nu uit?m cum fur? din stupin? de unde iese cu ochii umfla?i de în?ep?turi, dar mul?umit de dulcea?a mierii. Ursul mai m?nânc? ?i furnici, dar ?i resturile de cadavre sau ?oareci. El ajunge uneori prin stâni, c?zându-le în prad? oi, cai, m?gari ?i alte vie?uitoare din preajma ciobanilor.
S-a discutat mult despre întâlnirile dintre om ?i urs. Majoritatea acestor întâlniri se termin? cu fuga ursului din fa?a omului, c?ci toate s?lb?ticiunile evit? s? se apropie de om. Sunt unele situa?ii în care omul poate fi atacat dac? ajunge într-o poian? în preajma unui pui de urs r?t?cit de mama lui. ?ipetele acestuia speriat de prezen?a omului atrag dup? sine |