|
STEJARUL
Maretul stejar cu crengile sale ramnificate creste pana la o inaltime
de 40m, traieste pana la 800 ani si ofera adapost unei sumedenii de animale
si plante.
Una dintre cele mai impresionante privelisti in tinuturile impadurite
temperate din nord o reprezinta stejarul comun (sau european) (Quercus
robur). Este un arbore foios (caruia ii cad toate frunzele in fiecare an)
care se gaseste in toata Europa, din Spania in vest si sud, pana in Ucraina
in est si Scotia in nord. Stejarii pot sa traiasca pana la 800 ani si cresc
pana la o inaltime de aproximativ 40m. De la varful coroanei pana la
capetele radacinilor -care pot sa se extinda in adancimea solului cat
ramurile de deasupra- stejarul este locuit pe toata durata anului, la toate
nivelele.
Un stejar matur poate sa aiba pana la 50.000 de ghinde, desi putine dintre
acestea vor cerste si se vor transforma in copaci noi. Majoritatea sunt
mancate de pasari si de animale, fie in copac, fie dupa ce au cazut la
pamant.
Chiar si cele ramase au nevoie de o sursa permanenta de umiditate pentru a
germina.
Trezirea primavara:
Primavara, cand stejarul adormit se prezeste din somnul de iarna si
apar primele frunze, incepe ciclul anual. Apare o abundenta de insecte in
copac, care la randul sau atrage animalele si pasarile insectivore. Exista
100 de specii de fluturi de noapte mai mari, dintre care multi si-au primit
numele dupa acest copac. Ex.(fluturele alb al stejarului; carligul
stejarului; cainele stejarului). Pasarile au zona de operare specifica:
pitulicea mica, pitigoiul albastru si pitigoiul mare, cintezoii si silviile
de padure ocupa varful copacului. Pe trunchiul robust al stejarului,
ticlenii, ciocanitoarele patate mici si mari.
Sub copac, la sol, se gasesc macalendrii, mierlele, pitigoii mari si
cintezoii, asteptand sa cada ceva de sus. Noaptea, un alt fel, diferit, de
vietati apar sa profite de ospatul de omizi sau fluturi. Lichenii, care se
raspandesc treptat de-a lungul multor ani pe trunchiul si pe ramurile
stejarului, ascund fluturii valet si fluturii patati de covor, iar frunzele
moarte de la solul padurii ascund fluturele comun cu evantai. In partile
moarte ale copacului, larvele de lemn, radastele si alti gandaci, precum si
viespele de lemn sapa tunele protectoare in care vor vor ajunge la
maturitate -doar daca scapa de ciocanitoare. Dar stejarul rezista acestor
atacuri.
Al doilea val:
Prima defoliere este in curand inlocuita cu o generatie ulterioara,
numita "frunzele lammas", care la inceput sunt aramii si treptat se
inverzesc.
La baza copacului revenirea soarelui aduce la viata primulele, anemonele si
violetele. In mai, poiana va fi o mare de campanul. Maretul stejar arata
cel mai impresionant vara, cand are frunzisul complet, dar in aceste luni
calde, adesea secetoase, face un mare efort de supravietuire. La fel ca
orice planta, stejarul creste si traieste prin fotosinteza -fabricile sale
(frunzele) sunt actionate de energia soarelui. |