|
SOMNUL LA OM
În opozi?ie cu starea de veghe caracterizat? prin activismul ?i luciditatea psihicului ?i identificabil? cu con?tiin?a, somnul poate fi definit ca o stare reversibil? a organismului asociat? cu sc?derea pân? la dispari?ie a reac?iilor adaptative superioare, a rela?iilor ?i reac?iilor senzorio-motorii cu ?i fa?? de mediul înconjur?tor. Este starea în care omul r?mâne complet lipsit de ap?rare.
“Faptul c? orice fiin?? superior organizat? accept? acest risc pentru o parte considerabil? a vie?ii sale sugereaz? presupunerea c? somnul trebuie s? aib? o func?ie vital? ”, scria cu mul?i ani în urm? Hess. Tot el aprecia, prin 1965, c? somnul este o func?ie fiziologic? integral?, o condi?ie de baz? a vie?ii, un fenomen fundamental pozitiv, deoarece reîmprosp?teaz? organismul ?i previne epuizarea. Freud, la timpul s?u, considera c? somnul îndepline?te în via?a omului dou? func?ii majore:
1. biologic? – constând în asigurarea relax?rii organismului
2. psihologic? – concretizat? în stingerea interesului pentru lumea extern?
Faptul c? somnul îndepline?te astfel de func?ii majore în existen?a uman? este demonstrat, printre altele, de perioadele de deprivare de somn care, ac?ionând ca o suprasolicitare, epuizeaz? rezervele func?ionale ale organismului. De asemenea, ele se asociaz? cu modific?ri ale tabloului psiho-comportamental al omului, cu apari?ia de confuzii, dezorientare, iritabilitate. De?i somnul îndepline?te func?ii vitale pentru organismul uman, de?i el este necesar ?i avantajos pentru organism, nu trebuie s? pierdem din vedere faptul c? prin prelungirea lui ar putea deveni o piedic? în calea existen?ei omului.
Ephorn ?i Carrington î?i exprimau opinia c? tendin?a de sc?dere a tonusului cortical, inerent? somnului, trebuie ?inut? în frâu în limite adaptativ-adecvate, tocmai pentru a putea fi restabilit? f?r? dificult??i capaciatea cortical? de veghe.
Pentru aceast? problem? o mare importan?? o are trecerea de la o stare la alta, de la starea de veghe la cea de somn (a?ipirea, adormirea) sau de la cea de somn la cea de veghe (trezirea). Fenomenul are o larg? r?spândire fiind întâlnit ?i la animale. La acestea trecerea de la starea de veghe la somn ia forma hibern?rii, stare foarte asemînîtoare somnului. Hibernarea implic? modificarea mecanismelor de termoreglare, întreruperea activit??ilor etajelor superioare ale sistemului nervos înso?it? îns? de p?strarea coordon?rilor reflexe controlate de partea inferioar? a trunchiului cerebral.
Analiza comparativ? a celor dou? st?ri, de veghe ?i de somn, arat? c? ele sunt opuse. Astfel, în starea de veghe activitatea electric? a scoar?ei cerebrale, înregistrat? cu ajutorul electroencefalografiei (EEG), prezint? ritmuri frecvente ?i de mic? amplitudine, fiind desincronizat?, în timp ce în starea de somn, ritmuri lente ?i de mare amplitudine, fiind sincronizate, cu excep?ia somnului profund când ritmurile sunt relativ aem?n?toare. Dac? starea de veghe este rezultatul activit??ii individului ?i cortexului s?u prin mesaje senzoriale, somnul se produce prin sc?derea afluxului senzorial. Acest lucru a fost demonstrat la animal cu ajutorul experimentelor de lezare a diferi?ilor receptori, ceea ce a dus la instalarea somnului.
La om, în st?rile de deprivare senzorial?, perioadele de somnolen?? ?i de somn sunt îndelungate. Instalarea somnului ca rezultat al suprim?rii sau reducerii informa?iilor senzoriale explic? somnul pasiv. În afar? de acesta exist? îns? ?i un somn activ, produs de r?spândirea în scoar?a cerebral? a unui proces inhibitor activ, ce se difuzeaz? din aproape în aproape. No?iunea de somn activ are o dubl? semnifica?ie:
1. ea marcheaz? opozi?ia fa?? de somnul pasiv datorat sc?derii tonusului ca urmare a lipsei de aferen?e specifice
2. sugereaz? faptul c? somnul poate fi provocat inten?ionat în condi?ii experimentale sau în via?a cotidian?
Producerea somnului activ poate fi ob?inut? prin stimularea receptorilor senzoriali, îns? nu cu orice tip de stimul, ci cu stimuli capabili a induce inhibi?ia (stimuli monotoni, cu intensitate sc?zut?, cu ac?iune repetat?). În afara mecanismului inhibi?iei active, produs de Pavlov, în explicarea somnului activ au fost formulate ?i alte teorii. Hess era de p?rere c? ar exista un centru al somnului (centrul trofotrop) localizat în hipotalamus. Bremer, negând interven?ia unui proces inhibitor, credea c? somnul se datoreaz? “oboselii sinaptice” care ar invada structurile func?ionale ce sunt responsabile de men?inerea st?rii de veghe. O idee aproximativ asem?n?toare o exprim? ?i Kleitman care credea c? somnul se datoreaz? inactivit??ii cortexului cerebral rezultat? din reducerea impulsurilor eferente care vin în special de la musculatura scheletic?.
Teoria neural? a somnului a avut ?i ea mul?i adep?i care considerau c? somnul î?i are originea în faptul c? anumite momente func?ionale din fiziologia creierului, func?ia neuronilor centrilor corticali este suspendat? ca urmare a retrac?iei dendritelor, întrerupându-se astfel contactul dintre neuroni. Teoria ischemiei cerebrale postuleaz? apari?ia somnului de reducerea debitului sangvin cerebral. La fel de r?spândite sunt ?i teoriile chimice ale somnului care arat? c? responsabile de apari?ia somnului ar fi o serie de substan?e chimice (acumularea de acid în sânge, sc?derea cantit??ii de bromhormon în glanda hipofiz? sau a serotoninei în glanda pineal?; dinamica substan?elor ce se afl? în lichidul cefalorahidian care produc “apetitul pentru somn”). Cercet?rile moderne au ar?tat c? nici una din aceste explica?ii nu este întrutotul satisf?c?toare. Al?turi de mecanismele pur fiziologice trebuie luate în considerare ?i o serie de mecanisme psihice, îndeosebi motiva?ionale, ce pot produce inhibarea sau dezactivarea structurilor nervoase, între?inând astfel, fie starea de veghe, fie starea de somn (Weeb, 1983).
O teorie ?tiin?ific? a somnului trebuie s? explice mai multe aspecte:
- mecanismele intr?rii în somn (adormirea)
- mecanismele ie?irii din somn (trezirea)
- mecanismele între?inerii somnului
- mecanismele împiedic?rii somnului
Adormirea sau scufundarea în somn nu se realizeaz? brusc decât în cazuri foarte rare (la copii sau la adul?i în urma unui efort fizic foarte mare). De obicei, ea este precedat? de o mul?ime de reac?ii (c?scatul, sc?derea tonusului muscular, r?rirea pulsului, sc?derea presiunii sanguine, cre?terea temperaturii extremit??ilor).
Trezirea definitiv? din somn este perfect analoag? adormirii îns? în sens invers. ?i ea se realizeaz? progresiv, dar semnele care o înso?esc sunt opuse celor ale adormirii (accelerarea pulsului, a respira?iei).
Între?inerea somnului se datoreaz? scoaterii din func?iune a sistemului activator ascendent, r?spândirii inhibi?iei într-o mare mas? neuronal? ?i intr?rii în func?iune a unor mediatori chimici inhibitori (acidul hidroxigama-butiric).
Împiedicare somnului are loc ca urmare a interven?iei unor factori nea?tept?i (zgomote, interdic?ie verbal?, etc.) ?i a stimul?rii directe sau indirecte a sistemului activator.
O teorie complet? a somnului trebuie îns? s? precizeze nu numai astfel de mecanisme ?i factori, ci ?i ce anume se întâmpl? cu reactivitatea fiziologic? ?i psihic? a individului în cursul trecerii de la o stare la alta sau în timpul uneia dintre ele. În timpul somnului creierul uman nu este inactiv! El recepteaz? stimuli, reac?ioneaz? la unii din ei, coordoneaz? diferite alte func?ii ale organismului. Evident îns? c? aceste activit??i sunt realizate în cu totul alte condi?ii ?i o cu totul alt? finalitate decât în timpul st?rii de veghe.
În somn individul se mi?c? (cercet?rile au ar?tat c? în decursul celor 8 ore de somn se efectueaz? 20-60 de mi?c?ri, fiecare mi?care durând 5-10 secunde, iar totalul lor nedep??ind 3-5 minute), scrâ?ne?te din din?i (ceea ce înseamn? c? are loc o hipertonie a mu?chiului masetar), sfor?ie (ca urmare a relax?rii mu?chilor orofaringieni, în special în decubitul dorsal), manifest? o anumit? excitabilitate senzorial? care este diferit? în func?ie de stimul ?i de semnifica?ia lui (pragul senzorial al diver?ilor stimuli constituind un important criteriu de apreciere a profunzimii somnului).
|