|
Sistemul locomotor
Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite între ele prin diferite articula?ii. M?rimea, respectiv forma diferitelor oase este determinat? de func?ia anatomic?. Cel mai mare os este femurul având 50 de cm iar ce mai mic este sc?ri?a (2,6 mm), una din oscioarele auditive.
Oasele se împart în patru mari grupe:
1.Oasele lungi sau cilindrice: dup? cum le arat? ?i denumirea, sunt alungite, u?or curbate, au rolul de a amortiza ?ocurile. Din aceast? categorie fac parte oasele gambei, oasele bra?ului ?i oasele degetelor.
2.Oasele scurte sau cubice: sunt col?uroase, groase. A?a sunt de exemplu oasele carpiene ?i tarsiene.
3.Oasele neregulate: conform denumirii, au forme ?i dimensiuni variate. Formeaz? unele p?r?i ale spatelui, fe?ei.
4.Oasele late costale, craniul, spatula: reprezint? scuturi ale organelor vitale.
I. Mu?chii ?i oasele
Peste 500 de mu?chi —a?a numi?ii mu?chi scheletici—se ata?eaz? de oasele noastre. Mu?chii se inser? pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. În timpul mi?c?rii, mu?chii corespunz?tori se contract?, deplasând osul care apar?in de ace?tia. Mu?chii ?i oasele formeaz? împreun? cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos ?i muscular.
Scheletul este flexibil datorit? articula?iilor care unesc oasele. Unele articula?ii sunt îns? fixe, oasele fiind sudate între ele la nivelul marginilor, astfel încât par a fi un singur os. A?a de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: por?iunea superioar? este iliumul, partea inferioar? anterioar? este pubisul, iar cea posterioar? este ischiumul. La noi n?scu?i ?i la copii, aceste oase se pot deplasa pu?in unul fa?? de cel?lalt, dar pân? la maturitate se osific? complet.
O alt? categorie important? a leg?turilor inter osoase este articula?ia mobil?, dar m?sura mi?c?rii este variabil?. Cea mai mare articula?ie a organismului nostru, articula?ia genunchiului de exemplu func?ioneaz? ca o balama permite înainte ?i înapoi a gambei, dar nu permite mi?c?ri laterale ?i orientate înainte. La fel func?ioneaz? ?i articula?ia degetelor.
Articula?iile coxo-femural?, dintre osul bazinului ?i femur, este o articula?ie numit? sferic? sau liber?: suprafa?a sferic? a corpului articular al femurului se potrive?te în cavitatea articular? a bazinului. Aceast? structur? confer? o mobilitate a articula?iilor permi?ând mi?c?ri ample înainte, înapoi ?i lateral. La fel este articula?ia um?rului (între humerus ?i spat?).
II. Articula?iile coloanei vertebrale
Coloana vertebral? uman? este format? din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articula?ii. Vertebrele se deplaseaz? pu?in fa?? de vertebrele învecinate dar aceste deplas?ri mici, adunate la un loc determin? o flexibilitate deosebit? a coloanei vertebrale. Dac? nu ar fi a?a, nu ne-am putea apleca în fa??, în spate sau lateral.
La întâlnirea capului ?i a coloanei vertebrele g?si un altfel de articula?ie. Datorit? celor dou? proeminen?e (condi?ii) ale omului occipital care se potrivesc în cavit??ile articulare ale primei vertebre, ne putem aplica capul înainte ?i înapoi .Prima vertebr? cervical? se nume?te atlas (dup? titanul din mitologia greac? care ?ine pe umeri întreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potrive?te cu a doua vertebr? cervical?, axis articula?ia dintre ce le dou? vertebre se nume?te articula?ie pivotant? care permite rotirea antebra?ului.
Cele m-ai simple articula?ii ale scheletului sunt probabil cele în care o suprafa?? articular? alunec? peste. O asemenea articula?ie este între rotul? ?i extremitate distal? a femurului, sau între oasele carpiene.
Oasele care se articuleaz? în ?a, se pot deplasa în direc?ii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fa?? de cel?lalt os. O asemenea articula?ie este între osul metacarpian al degetului mare ?i oasele carpiene. Datorit? acestei caracteristici ale articula?iei în ?a, ne putem întoarce degetul mare spre palm?. F?r? aceast? capacitate, ne-ar fi foarte greu s? apuc?m obiectele.
III. Lubrifierea articula?iilor
În articula?ie capete osoase care se întâlnesc, se deplaseaz? unul fa?? de cel?lalt, iar uneori chiar se ating ?i se freac? între ele. Pentru a nu uza, capetele osoase sunt acoperite cu un strat neted, lucios numit cartilaj. Pe lâng? acesta, articula?ia este înconjurat? de un sac, care produce lichidul articular (lichid sinovial) vâscos. Acest lichid sinovial siropos, are rolul de a lubrifia articula?ia, la fel ca vaselina, sau uleiul de ma?in?rii. Cartilajul ?i lichidul articulos previn tocirea ?i uzura capetelor oaselor în urma frec?rii între ele. În articula?iile dintre vertebre, care (cu excep?ia articula?iei dintre atlas ?i axis) permit doar mi?c?ri limitate, ?i g?sesc ni?te discuri intervertebrale cartilaginoase. Dac? unul dintre discuri este dislocat ?i apas? un nerv, se produce una din afec?iunile dureroase, numite hernie de disc.
Fiecare articula?ie mobil? este ?inut? de ligamente elastice, care prinde capetele oaselor care formeaz? articula?ia. Aceste ligamente protejeaz? articula?ia de deplas?rile care dep??esc limita obi?nuit? ?i nu ar for?a prea mult articula?ia, respectiv de luxa?ii
IV. Num?r?toarea oaselor
Capul uman este format în totalitate de 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; acestea sunt bine sudate, pentru a proteja creierul sensibil la ac?iunile din exterior. Ale 14 oase intr? în formarea fe?ei (craniul visceral), în cele dou? urechi mai exist? câte trei osi?oare auditive, iar urm?torul ?i totodat? ultimul este mandibula. Cavitatea unor oase craniene reduc greutatea craniului.
În formarea coloanei vertebrale intr? 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru situat între oasele care formeaz? bazinul, este alc?tuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebr? a coloanei este cocisul. Acesta era format ini?ial din 4 oase care s-au unit.
Oasele care formeaz? toracele sunt 25 la num?r. Pe cele lungi ?i curbate, în centru fiind situat sternul. La extremitatea posterioar?, coastele sunt în leg?tur? direct? cu vertebrele dorsale, iar în fa?a celor 10 perechi de coaste se ata?eaz? la stern prin intermediul unui cartilaj.
Oasele centurii scapulare, ale bra?ului, antebra?ului ?i mâinii sunt în num?r de 64 reprezentând aproximativ 1/3 din num?rul total al oaselor corpului uman. În centura scapular? de o parte ?i de alta sunt situate câte o clavicula ?i câte o spat?.
Bra?ul este format dintr-un os, iar antebra?ul din dou? oase lungi: humerusul, respectiv radiusul ?i ulma (prin aceasta anatomi?tii în?elegând regiunea capometacarpian? ?i regiunea falangelor) este alc?tuit? din mai multe oase: cele 8 oase carpiene, care asigur? jocul încheieturii celor 5 oase metacarpiene, cele 2 falange ale degetului mare respectiv cele 3 falange la restul degetelor – în total 27 pe ambele p?r?i.
Centura pelvian? ?i piciorul sunt formate din 62 de oase. ?i acestea reprezint? aproximativ 1/3 din num?rul total de oase. Osul pereche al centurii pelviene, împreun? cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaz? bazinul. De aici în jos urmeaz? femurul, rotula, tichia ?i fibula. În regiunea gleznei de o parte ?i de alta se g?sesc câte 7 oase tarsiene, câte 5 oase metatarsiene ?i s termin? cu cele dou? falange ale degetelor mari, respectiv cele 3 falange ale celorlalte 10 de la picior.
V. Structura intern? a oaselor
Oasele organismului viu deloc atât de uscate, albe ?i rigide, precum am putea crede v?zând scheletele expuse în muzeu. Osul viu este de culoare cenu?ie, fiind acoperit de o membran? rezisten?? – peri os – prin care p?trunde venele ?i nervii destina?i oasele.
De?i oasele par a fi compacte, în realitate sunt pline de mici cavit??i. Sub periost urmeaz? compacta osului, sau ?esutul osos de tip Havers. Dac? facem o sec?iune transversal? la nivelul unui os putem observa o mul?ime de mici cercuri. Aceste a?a numite canale Havers str?bat longitudinal osul, având rolul de a ad?posti vasele ?i nervii care p?trund din perios în os. În lungul acestor canale, în mici lacune osoase, sunt situate ni?te celule de dimensiuni microscopice celulele osoase sau osteocitele, care formeaz? partea solid? a osului.
Stratul poros, buretos, ce se întinde sub ?esutul compact, se nume?te ?esut osos spongios, cu toate c? ?i acesta este solid. În sfâr?it în interiorul osului, întâlnim m?duva osoas?. Aici este produs? marea parte a celulelor sangvine.
VI. Regenerarea oaselor
Asemenea celorlalte organe, ?i oasele sunt în permanen?? schimbare, se uzeaz? ?i se regenereaz?. Sub efectul for?elor care ac?ioneaz? asupra oaselor, de la na?tere, pân? la moarte, se realizeaz? dizolvarea ?esutului vechi ?i formarea ?esutului osos nou. Aceasta înseamn?, c? în primul rând se transform? oasele regiunii corporale puternic solicitate atât de intens, sl?besc. Dac? cineva se mi?c? pu?in pe o perioad? mai lung? de timp, de exemplu din cauza unei boli, oasele lui vor fi mai slabe.
Oasele pot fi comprimate ?i nu sunt atât de fragile: se pot îndoi pu?in ?i pot amortiza energia unor lovituri mai mici sau zguduituri. Când s?rim, asupra oaselor noastre ac?ioneaz? for?e extrem de mari. Femurul rezist? la o presiune atât de mare, ca ?i când pe fiecare centimetru p?trat s-ar distribui greutatea unui hipopotan. Îns? în anumite situa?ii osul se poate fisura sau rupe cu u?urin??.
VII. Vindecarea oaselor
Medicul repune f?r? întârziere osul fracturat, deoarece imediat dup? accidentare încep procesele de vindecare. La început se formeaz? un hematom mare între capetele osoase fracturate, apoi substan?ele minerale sunt îndep?rtate de la nivelul fracturii prin intermediul sângelui. Între timp, cheagul de sânge este împânzit de o re?ea fibroas?, care va prinde capetele fracturate. Osteocitele care migreaz? în sec?iunea fibroas?, vor forma un nou os puternic.
Aproximativ în trei s?pt?mâni ia na?tere acea forma?iune osoas? bogat? în calciu, care va uni din nou capetele osoase fracturate. Aceast? forma?iune numit? celus , se transform? treptat în ?esut osos adev?rat. În urm?toarele luni ?i ani se netezesc proeminen?ele sau muchiile eventual r?mase la nivelul fracturii, osul fiind ca înainte de fractur?. |