|
SIFILISUL
Sifilisul (luesul) este cea mai grava boala venerica. De-a lungul a patru
secole de la aparitia acestei boli in Europa -adusa de marinarii lui
Cristofor Columb din Haiti- aceasta a purtat mai multe denumiri: boala
napolitana, malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri
inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala. J de
Bethancourt denumeste boala cu termenul de lues venera ( lues in limba
latina inesmnand plaga). In jurul anului 1530, medicul italian G.
Francastro inlocuieste termenul cu denumirea de sifilis. Considerata la
inceput ca find rezultat al desfraului, boala a fost neglijata.
Contaminabila si prin alte moduri, ca rezultat al promiscuitatii sau
ignorantei, originea bolii a fost considerata a fi putrefactia, caldura
excesiva, mirosul de mlastina, sangele necurat al menstruatiei,
constelatiile nefavorabile - toate aceste explicatii constituind, de fapt,
rezultatul obscurantismului, misticismului, in general, al ignorantei din
acele vremuri. Din aceste considerente, gnu a existat propriu-zis un
tratament corect al acestei boli grave. Ricard, in 1838, deosebeste
sifilisul de blenoragie, facand si o descriere precisa a bolii. In 1905,
Fr. Schaudin si E. Hoffman stabilesc agentul patogen al luesului- Treponema
pallidum, iar Wassermann descopera reactia serologica. La scurt timp, in
1910, apare in tratamentul sifilisului arsenicul si bismutul, iar din 1943
penicilina.
Microbul, putin rezistent la conditiile de mediu, este transmis, in peste
96% din cazuri, prin contact sexual si foarte rar extragenital.
Transmiterea bolii ester favorizata de situatii economice si sociale
dificile,razboi, deplasari interne sau externe mai indelungate si contacte
dubioase, migrarea populatiei, utilizarea contraceptivelor, activitate
sexuala precoce, contact cu " purtatoare sanatoase" - persoane insuficient
tratate, nevindecate complet.
Treponema ester distrusa de temperaturile de peste 41 grade, de
antiseptice, chiar si de cele mai slabe. Este distrusa chiar de simpla
spalare cu apa si sapun, daca microbul ester pe suprafata pielii, iar
spalarea se face in primele 15-20 minute de la contact. Pe un mediu umed,
insa, treponema rezista mai bine, putandu-se transmite prin intermediul
veselei, obiecte de toaleta intima, periuta de dinti, folosirea dusurilor
straine. Ea se transmite prin sange, saliva, lapte sau lichid spermatic.
Microbul adjudge in organism, in 96% din cazuri, prin contact sexual, find
localizat la nivelul organelor genitale.
Clinic, debutul imbolnavirii de sifilis se caracterizeaza astfel: la locul
de contact apar mici leziuni care, in peste 90% din cazuri, se situeaza la
nivelul organelor genitale: gland, labii mari, labii mici, vagin, col
uterin sau orificiul extern al uretrei. Aceste leziuni contin microbii
bolii sifilitice. Period de liniste aparenta, ce corespunde, in realitate,
fazei de incubatie, se caracterizeaza printr-o etapa septicemica si poate
fi scurtata la 10-12 zile, in prezenta exi |