|
Dup? descoperirea primului caz de SIDA, in 1981, aceasta boala a fost înv?luita in confuzii si specula?ii, cauzând daune grave. Pentru prevenirea r?spândirii acestui „uciga?” este necesara o informare corecta.
In jurul anului 1980, medicii din America de Nord si Europa au început sa observe o cre?tere treptata a num?rului de pacien?i ce sufereau de o boala noua si misterioasa. Organismele persoanelor afectate de aceasta boala nu mai puteau lupta împotriva germenilor. Prin urmare, ace?tia mureau datorita unor diverse boli infec?ioase, cum ar fi pneumonia.
Pacien?ii nu avuseser? aceasta boala la na?tere, ci se p?rea ca o contactaser? intr-un anume fel. Si mai misterios era faptul ca aceasta era o boala care nu prezenta caracteristicile unei singure afec?iuni, ci o serie întreaga de simptome si infec?ii. Se p?rea ca principalul efect al bolii era sl?birea sau distrugerea sistemului imunitar.
In termeni medicali, o serie sau un grup de simptome si afec?iuni ce tind sa ac?ioneze împreuna poarta numele de sindrom. Deci, noua boala a fost denumita SIDA, adic? Sindromul Imunodeficien?ei Dobândite.
Primele cazuri de SIDA au fost diagnosticate in mod oficial in SUA, in anul 1981. dup? modul de r?spândire si al?i factori, medicii au dedus ca boala nou-ap?ruta era cauzata de un germen minuscul, un tip de virus.
Prin 1983, oamenii de ?tiin?a din SUA si Fran?a au descoperit, independent, viru?i despre care se credea ca provoac? SIDA. Francezii au denumit virusul descoperit Virusul Asociat al Limfoadenopatiei, sau VAL, deoarece cauza umflarea glandelor limfatice din organism – la gat, sub bra?e si in zona stinghiei.
Cercet?torii americani au dat virusului descoperit numele de Virusul Limfatic Celular Uman III, sau HTLV III, datorita modului in care acesta ataca celulele corpului. Dup? mai multe controverse privind numirea viru?ilor si care echipa de cercet?tori ii identificase prima data, viru?ii s-au dovedit a fi aproape identici. In final, ace?tia au fost denumi?i HIV, adic? Virusul Imunodeficien?ei Umane.
Cercet?ri asupra virusului HIV
Din când in când apar p?reri conform c?rora virusul HIV nu provoac? SIDA. Se spune ca virusul este prezent doar la persoanele care au SIDA si chiar ca unele cauze necunoscute declan?eaz? atât HIV cat si SIDA. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de ?tiin?a si medicilor considera ca HIV este cauza SIDA.
Cercet?rile intensive începute in anii ’80 au f?cut din HIV unul din cel mai studiat virus cunoscut pana in prezent. Cercet?torii au descoperit structura detaliata a acestuia si au trasat o harta a genelor sale. Ei au ajuns la concluzia ca exista mai multe tipuri de virus HIV, nu doar unul. Ace?tia se modifica continuu, f?când dificila producerea de vaccinuri.
Viru?ii si HIV
Viru?ii sunt cele mai simple forme de viata. Milioane de viru?i se pot afla pe vârful unui ac. Multe boli, cum ar fi pojarul, oreionul, r?celile si gripa, sunt provocate de viru?i. Un virus tipic prezint? o por?iune centrala, sau miez construita din ADN – acid dezoxiribonucleic. Acesta stabile?te genele unui virus – codurile chimice necesare construirii mai multor viru?i identici cu el. Miezul de ADN este acoperit de un înveli? asem?n?tor cu un mozaic, format din diverse molecule de proteine. Cu toate acestea, un virus nu se poate multiplica singur, ci are nevoie de o celula vie, cum ar fi o celula din corp, care sa-i fie gazda. Virusul p?trunde in celula gazda, adaug? genele sale genelor gazdei si determina mecanismul chimic al celulei sa fabrice sute de mii de copii ale sale. Apoi, ace?ti viru?i ies din celula-gazda, omorând-o,si sunt preg?ti?i sa infecteze si alte celule.
HIV este un virus neobi?nuit, apar?inând unui grup de viru?i denumi?i retrovirusi. Ace?tia nu con?in ADN. In schimb prezint? ARN (acid ribonucleic). In interiorul celulei-gazda, ARN-ul este mai intai transformat in ADN, iar apoi acest ADN este folosit drept cod pentru înmul?irea viru?ilor.
In compara?ie cu al?i viru?i, HIV se transmite relativ dificil. El nu poate supravie?ui in afara organismului, departe de c?ldura si lichide, si prin urmare nu se g?se?te in aer. Aceasta înseamn? ca oamenii nu se pot infecta inspirându-l. in condi?ii normale HIV nu poate fi contactat prin tuse, str?nuturi, insecte, ca mu?te si tantari, sau prin folosirea colectiva a prosoapelor, tacâmurilor, sau a altor obiecte.
Cum se transmite virusul HIV?
HIV se poate transmite prin trei cai principale, fiecare implicând schimbul de sânge sau de lichide din organism. Oamenii pot contacta virusul atunci când sângele sau un lichid (de exemplu sperma) din corpul unei persoane infectate intra in contact cu propriul lor sânge sau lichide in interiorul organismelor lor. O cale de transmitere a virusului HIV este prin contact sexual. Acesta include rela?iile heterosexuale si homosexuale, precum si sexul oral si anal. Virusul este transmis de la un partener la celalalt prin intermediul lichidelor din corp.
A doua cale prin care se transmite HIV este de la mama infectata la copilul aflat inca in uter. Virusul poate p?trunde in sângele copilului înainte ca acesta sa se nasc?, când se dezvolta in uter, sau in timpul na?terii.
A treia cale de contactare a virusului este prin sânge sau prin lichidele corpului, de obicei prin injec?ie. Înainte ca sângele sa fie testat pentru HIV, unele persoane au apucat sa doneze sânge. Unii dintre ce care au primit sânge contaminat au fost infecta?i. In prezent, sângele donat este examinat cu aten?ie, in scopul prevenirii r?spândirii virusului HIV prin transfuzii. Virusul poate fi transmis si prin refolosirea unui ac hipodermic nesterilizat, sau a unei seringi nesterile, deja folosita de o persoana infectata.
HIV in organism
Virusul HIV ataca anumite tipuri de globule albe care fac parte din sistemul imunitar. Pe m?sura ce sistemul imunitar începe sa sl?beasc?, globulele albe devin incapabile sa opun? rezistenta împotriva bolilor si de a lupta împotriva germenilor. Germenii care in mod normal ar fi rapid neutraliza?i, raman in organism si se înmul?esc. SIDA nu este cauzata de virusul HIV însu?i, ca in cazul unei boli virale obi?nuite, ci se datoreaz? incapacit??ii sistemului imunitar de a lupta împotriva infec?iilor.
Virusul HIV este neobi?nuit deoarece principalele efecte ale acestuia nu se simt o perioada de timp, cuprinsa in general intre 5-10 ani dup? ce a p?truns in organism. Când o persoana este infectata cu HIV, virusul se multiplica rapid. El poate fi detectat in sânge si in lichidul din jurul creierului si ?irei spin?rii. Persoana in cauza poate sa nu fie afectata in aceasta faza, sau poate avea unele simptome asem?n?toare cu cele ale gripei, cum ar fi curgerea nasului si febra, erup?ie pe piele, umflarea glandelor de la subsuoara sau dureri de cap frecvente. Aceste simptome vor fi adesea atribuite unei r?celi sau unei epidemii.
Aceste simptome si nivelurile ridicate ale virusului HIV in organism dispar de obicei dup? câteva saptamani, când persoana infectata se simte bine din nou. Virusul este prezent, dar inactiv. Persoana respectiva poate transmite incon?tient virusul si altora. Pana la urma, probabil dup? mul?i ani, HIV se reactiveaz? si începe sa se multiplice din nou. Acum este momentul când apare SIDA. Afte bucale si leucoplazia p?roasa apar adesea pe limba bolnavului de SIDA. Aftele bucale apar sub forma unor pete albe pe limba; leucoplazia consta in ni?te bube albe de-a lungul limbii.
|