|
PELICANII
DIN DELTA DUNARII
Pelicanii, aceste p?s?ri arhaice, r?mase din era ter?iar?, ?i-au diminuat mult efectiveleultimele decenii. Locurile lor de cuib?rit s-au redus treptat, ca urmare a p?trunderii factorului antropic, astfel încât pelicanii au disp?rut cu des?vâr?ire din vestul ?i centrul Europei. De?i pelicanii au mai cuib?rit în secolul al XV-lea in Danemarca, s-au retras apoi tot mai mult din fa?a civilza?iei, interiorul arcului carpatic devenind zona cea mai vestic? a arealului lor de cuib?rit. În secolul trecut, mai erau comuni ?i în Transilvania, iar în prezent, un ultim refugiu al lor a r?mas doar partea estic? a continentului, îndeosebi Delta Dun?rii.
Trecut si prezent
În România, la sfar?itul secolului trecut ?i începutul acestui secol, ambele specii de pelicani – pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) ?i cel cre? (Pelecanus crispus) – erau înc? frecven?i, nu numai în Delta Dun?rii, ci în toat? Dobrogea. Vizitatorii Deltei Dun?rii din acele vremuri povesteau despre existen?a atâtor cuiburi, încât relat?rile lor par incredibile. Dup? c?l?toria sa din 1869, austriacul E. Hodek noteaz? : „Potrivit calculelor mele aproximative între Cernavod? ?i Marea Neagr? cuib?resc atât de mul?i pelicani, încât num?rul lor dep??e?te orice imagina?ie uman?!În aceast? zon? tr?iesc mai multe milioane de p?s?ri!”. În 1874, fra?ii Sintenis descopereau minunata colonie de pe lacul Cuibeda.
În urm?toarele decenii, num?rul pelicanilor a sc?zut însp?imânt?tor, din cauza pescarilor, care, ingrijora?i pentru capturile lor, învinov??eau aceste p?s?ri „d?un?toare”, dând foc, ani de-a rândul, tutror coloniilor întâlnite. Din acest masacru, ?i vân?torii ?i-au avut partea lor, fiind recompensa?i, pentru fiecare picior de pelican, cu câte un cartu?. ?i azi mai tr?ie?te unul dintre cei care, în 1926, a luat parte la o asemenea campanie. „…Am dus opt vân?tori cu trei b?rci în colonie, pentru c? ne-au promis b?utur?…”- poveste?te b?trânul. „Masacrul a ?inut ?ase ore, ?i prada a constat in aproximativ 260 de picioare de pui pelican.Vân?torii ar fi dorit s? ia mai multe picioare, dar, fiindc? se gr?beau foarte tare, nici nu mai omorau puii, ci pur ?i simplu le t?iau picioarele, l?sându-i acolo s? moar? in chinuri cumplite…”.
Renumitul ornitolog român Ion I. C?tuneanu, ?eful Centralei Ornitologice Române, a avut o atitudine pozotiv? în privin?a protec?iei p?s?rilor ihtiofage. În timpul observa?iilor sale din 1950, efectuate cu ocazia unei survol?ri a Deltei Dun?rii cu avionul, a descoperit doar o singur? colonie de pelicani, cu numai circa 250 de pui. În acela?i an, popula?ia de pelicani din Delta Dun?rii a fost estimat? la numai 600 de exemplare.
Actualmente, pelicanii sunt strict proteja?i în toat? Europa. În România, din 1955, speciile de pelicani au fost declarate monumente ale naturii, iar coloniile sunt, de asemnea, protejate, p?trunderea în colonii fiind strict interzis?. Protejarea pelicanilor, datorit? sensibilit??ii acestor p?s?ri fa?? de factorii perturban?i, este de neconceput f?r? protec?ia strict? a coloniilor de cuib?rit. Deranjarea coloniilor duce dup? sine p?r?sirea cuiburilor, iar dintr-o eventuala pont? înlocuitoare vor rezulta pui întârzia?i, care nu vor fi preg?ti?i pentru migra?ia de toamn? ?i vor muri inghe?a?i. Îns? aceste p?s`ri se pot observa în alte condi?ii, când survoleaz? Delta, sau la pescuit pe lacurile mari, pe apele complexului Razim-Sinoe etc.
Pelicanul comun si pelcanul cret
Datorit? m?surilor de protec?ie, în prezent, pe teritoriul Deltei Dun?rii cuib?resc peste 2500 de perechi de pelicani comuni si aproximativ 100 de perechi de pelicani cre?i. În zilele noastre, aici se g?se?te cea mai mare popula?ie de pelicani comuni din Europa .
Precum s-a vazut, majoritatea pelicanilor din Delt? sunt pelicani comuni. Adul?ii acestei specii au o culoare alb-roz, iar în perioada nup?ial?, ambele sexe posed? un ciuf, iar fruntea prezint? o excrescen?? vizibil?. Remigele – penele lungi ale aripii – sunt negre, ca la berze. Sacul gutural – instrumentul de pescuit de baz? al pelicanilor – este g?lbui, ca ?i o por?iune de penaj de pe pieptul p?s?rii.
Pelicanul cre?, mai pu?in numeric, dar r?spândit pe un areal mai mare în Europa de sud-est, este de talie chiar mai mare decât specia precedent?, ambele specii înscriidu-se printre p?s?rile cele mai mari, cu o anvergur? de peste 2 m. Culoalrea lui este de un alb-murdar spre plumburiu, remigele sunt negre numai spre partea de jos, iar sacul gutural al adul?ilor, în timpul reproducerii, este de un ro?u evident. Puii pelicanului comun sunt acoperi?i la început de un puf negru, schimbat treptat de pene maronii, care vor fi înlocuite cu penajul alb-roziu abia dup? prima n?pârlire complet?, în locurile de iernare. Puii pelicanului cre? sunt plumburii. Men?ion?m c?, în majoritatea determinatoarelor, coloritul puilor este redat incorect.
|