|
BOTANICA SI FIZIOLOGIA PLANTELOR
Morfologia si anatomia frunzelor
Aspecte legate de abscisia frunzelor
Frunza este un organ vegetativ monosimetric, cu structura
dorsiventrala, cu o crestere rapida si limitata, cu durata de viata scurta,
care indeplineste functia principala de fotosinteza alaturi de transpiratie
si respiratie.
Frunza mai poate indeplini si alte functii, cum ar fi: de protectie,
de absorbtie, inmagazinare de substante organice de rezerva, de nutritie
carnivora, inmultire vegetativa etc.
O frunza completa este formata din trei parti:
- limb;
- petiol;
- teaca.
Limbul sau lamina
Este partea cea mai importanta a frunzei si poate fi simpla sau
compusa.
Frunzele simple sunt caracteristice monocotiledonatelor si multor
dicotiledonate, iar cele compuse sunt frecvente la unele dicotiledonate.
Cunoasterea morfologica a frunzelor are importanta deosebita pentru
identificarea si clasificarea plantelor.
Totalitatea fasciculelor conductoare care strabat limbul si modul in
care acestea se dispun formeaza nervatiunea limbului.
La diferite categorii de plante deosebim frunze cu o singura nervura
si frunze cu mai multe nervuri principale.
La frunzele cu o singura nervura principala cunoscuta sub numele de
uninerva, aceasta poate fi neramificata (molid) sau se poate ramifica
astfel ca de nervura principala se desprind nervuri laterale mai subtiri,
rezultand nervatiunea penata.
Frunzele cu mai multe nervuri au nervatiunea palmata, nervurile se
ramifica la varful petiolului si patrund in limb sub diferite unghiuri.
Forma limbului
Forma limbului deriva din trei forme; eliptica, ovala, circulara.
Forma eliptica se intalneste la fag, cu diametrul transversal mai scurt
decat cel longitudinal. Forma ovala intalnita la cires reprezinta diametre
inegale, dar intretaierea lor se face in treimea inferioara a limbului.
Forma circulara, intalnita la plopul tremurator, are diametre egale si
intretaierea lor se face la mijlocul limbului.
Dintre celelalte forme derivate pot fi mentionate: cordiforma,
reniforma, lanceolata, triunghiulara, sagitata, deltoida, aciculara,
filiforma, fistuloasa.
Baza limbului
Poate fi rotunda - la par, cordata - la liliac, sagitata - sageata
apei, asimetric - la ulm, dilatata - la susai, auriculata - la tutun.
Varful limbului
Poate fi acut, respectiv lent ascutit - ca la salcie; acuminat, adica
brusc ascutit -
ca la lalea, rotund - la vasc; emarginat, cu un sinus apical - la brad;
obcordat, asemanator cu o inima avand baza in sus - ca la macrisul
iepurelui.
Marginea limbului
Poate fi intrega - la liliac, cu incizii mici; dintata, respectiv cu
dintii indreptati spre v |