|
Inceputurile chimiei. Alchimia
O tehnica ce merita calificativul de "chimica" - in sensul larg al
termenului - a aparut in cele mai vechi timpuri: o dovedesc prelucrarea
metalelor, fabricarea sticlei, sau - mai tarziu - speculatiile
"physiologilor" ionieni privind substantele si transformarile lor.
Descrierile si prescriptiile tehnice in acest scop, transmise mai intai pe
cale orala si adunate apoi in culegeri scrise, dateaza de la babilonieni si
egipteni. Cu aplicatie mai ales in farmacologie, asemenea prescriptii au
fost adunate de Dioscoride (sec. 1 e.n.) in timp ce la Plinius gasim
numeroase informatii privind diverse substante chimice intrebuintate in
felurite tehnici.
Termenul de "chimie" (etimologia este controversata) a fost adoptat
de arabi cu adaosul articolului al-, desemnand totalitatea cercetarilor de
acest gen; incat, "alchimia" era - pana in sec. XVIII - sinonim cu
"chimie"; abia in timpurile moderne termenul "alchimie" a capatat un sens
peiorativ, atribuit unui domeniu de cercetare considerat - in mod
nediferentiat - ca pseudo-stiinta. In timpul Imperiului roman au aparut
numeroase lucrari de alchimie, care se pretindea ca sunt datorate
revelatiilor unor personae divine - ca Hermes Trismegistul (nume grecesc al
zeului egiptean Toth). Zosimos va scrie un tratat puternic impregnat de
misticism, dupa care, alchimistii se vor imparti in doua scoli: tehnicienii
si misticii.
In primele secole ale erei noastre chimia era constituita - sub
denumirea de alchimie - ca o disciplina de cercetare bine delimitata si cu
un scop bine precizat, printr-o fuziune a unei tehnici specifice cu un
anumit gen de speculatie filozofica. Mesterii egipteni se ocupau in primul
rand de aurirea, argintarea sau colorarea unor obiecte, iar nu de
transformarea unui metal ordinar in metal nobil. Se pare ca conversia
cuprului in aur a aparut in Siria; de unde, in sec. III i.e.n., s-a
transmis alchimistilor chinezi. Pentru alchimistii antici materia primara
era plumbul topit, inlocuit mai tarziu cu mercurul. Ultima componenta - in
care au intrat si curente diferite de idei (neoplatonism, gnosticism,
magie) - se exprima si prin folosirea unui limbaj intentionat obscur,
esoteric, destinat sa pastreze pentru initiati secretul "retetelor",
metodelor si procedeelor tehnice - in fond, chimice, - utilizate de
respectivii mestesugari si, mai tarziu, de toti cei ce se dedicau acestui
soi de cercetari. Recursul la formule magice, la notatii de semne, litere,
figuri, cuvinte ambigue sau total obscure, era o marca a initierii,
urmarind sa ofere si un soi de prestigiu acestor preocupari. Punctul de
plecare al unei foarte abundente literaturi alchimice redactata intr-un
asemenea limbaj il marcheaza fondatorul alchimiei propriu- |