Acasa | Trimite referat | Cere referat | Contact

Referat Importanta functiilor de relatie asupra omului



Importanta functiilor de relatie asupra omului

Categorie: Referate Biologie

Referat downloadat de: 241 ori.


Cauta referat dupa: importanta functiilor relatie asupra omului


Descriere referat:
Importan?a func?iilor de rela?ie asupra omului Omul reprezint? forma cea mai evoluat? de organizare ?i func?ionare a materiei vii. Studiul organismului uman se realizeaz? în cadrul disciplinelor de anatomie ?i fiziologie a omului. Fiziologia se ocup? cu studiul func?iilor diferitelor structuri anatomice (celule, ?esuturi, organe, sisteme) ?i cu mecanismele de reglare a func?iilor ?i de integrare a lor, astfel încât organismul s? constituie un tot unitar, în echilibru dinamic permanent cu mediul înconjur?tor. Anatomia ?i fiziologia sunt studiate împreun?, deoarece constituie o unitate dialectic?, forma ?i func?ia fiind caracteristicile fundamentale ale materiei vii, în permanent? interrela?ie ?i intercondi?ionare. Atât forma cât ?i func?ia sunt produse ale procesului de dezvoltare ?i transformare a materiei vii, fiind de neconceput existen?a uneia în lipsa celeilalte. Sistemul nervos Are rolul de a recep?iona, transmite ?i integra informa?iile din mediul extern ?i intern, pe baza c?rora elibereaz? r?spunsuri adecvate, motorii ?i secretorii. Prin func?ia reflex?, care st? la baza activit??ii sale, sistemul nervos contribuie la realizarea unit??ii func?ionale ale organismului ?i a echilibrului dinamic dintre organism ?i mediul înconjur?tor. Sistemul nervos reprezint? totalitatea organelor formate din ?esut nervos. ?esutul nervos este constituit din celule nervoase sau neuronii ?i celule cu rol de sus?inere ?i hr?nire a neuronilor. Organele sistemului nervos central (SNC) – nevraxul – sunt: m?duva spin?rii, trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul ?i emisferele cerebrale. M?duva spin?rii este ad?postit? în canalul vertebral ?i se întinde de la gaura occipital? – C1 – pân? la nivelul vertebrei L2, de unde se continu? cu o forma?iune foarte sub?ire – filum terminale – pân? la vertebra a doua coccigian?. Activitatea sistemului nervos se realizeaz? prin actul reflex. Actul reflex este procesul fiziologic de r?spuns la un stimul care ac?ioneaz? asupra unui câmp receptor ?i care are ca substrat anatomic arcul reflex, constituit din: calea aferent?, un centru ?i calea eferent?. Un exemplu de act reflex este: reflexul de flexie. Acesta const? în îndoirea unui membru dup? aplicarea unui stimul nociv (în?ep?tur?, obiect fierbinte, curent electric etc.) pe piele, ?esut subcutanat sau mu?chi. Aceste reflexe de ap?rare, care îndep?rteaz? zona stimulat? de agentul nociv, au un arc reflex constituit din cel pu?in trei neuroni ?i, de aceea, timpul lor de laten?? este mai lung. Dac? intensitatea stimulului este puternic?, r?spunsul motor este mai complex, flexia membrului stimulat înso?indu-se de extensia membrului de partea opus?. În cazul unor stimuli extrem de nocivi, se produce o activitatea motorie din partea tuturor celor patru membre, prin iradierea excita?iei. Trunchiul cerebral continu? m?duva spin?rii ?i este format din bulb, punte ?i mezencefal (peduncul cerebrali, coliculi cvadrigemeni). Func?ia de conducere a trunchiului cerebral se realizeaz? prin substan?a alb?, alc?tuit? din fibre specifice ascendente, continuarea celor medulare, c?rora li se adaug? fibre de la nucleii senzitivi bulbo-mezencefalici, precum ?i din fibre descendente provenite din centrii nervo?i superiori sau cu origine în trunchiul cerebral. Cerebelul este situat în etajul inferior al cutiei craniene, înapoia trunchiului cerebral ?i este alc?tuit din dou? p?r?i laterale – emisferele cerebeloase – conectate printr-o parte median? denumit? vermis, unit? cu o forma?iune alungit?, constituind lobul floculonodular (arhicerebel). Extirp?rile par?iale au ar?tat c? diversele por?iuni ale cerebelului au func?ii diferite, cu atât mai complexe cu cât sunt mai nou ap?rute filogenetic. Arhicerebelul are leg?turi strânse cu aparatul vestibular ?i contribuie la reglarea echilibrului (extirparea sa determin? pierderea echilibrului). Paleocerebelul este legat în special de sensibilitatea proprioceptiv?, are un rol important în reglarea tonusului muscular, extirparea sa provocând exagerarea reflexelor osteotendinoase, tulbur?ri în mers. Neocerebelul particip? la reglarea mi?c?rilor fine, extirparea sa fiind urmat? de pierderea preciziei mi?c?rilor fine, tulbur?ri de mers. Extirparea total? a cerebelului, compatibil? cu supravie?uirea, provoac? în primele zile tulbur?ri grave motorii. Ulterior, se instaleaz? astazia ( imposibilitatea de a sta în picioare dac? nu exist? o baz? de sus?inere larg?), astenia (oboseal? muscular? rapid?) ?i atonia (diminuarea tonusului muscular). Dup? aproximativ o lun? tulbur?rile men?ionate dispar progresiv, fiind compensate prin activitatea scoar?ei cerebrale. Aceast? evolu?ie dovede?te c? principalele func?ii ale cerebelului pot fi preluate de scoar?a cerebral?. Diencefalul sau creierul intermediar, situat în prelungirea trunchiului cerebral ?i sub emisferele cerebrale, este alc?tuit din mai multe mase de substan?? nervoas?: talamus, metatalamus, epitalamus ?i hipotalamus. Dintre acestea, func?iile hipotalamusului sunt extrem de complexe. Hipotalamusul este un centru important pentru unele reflexe complexe comportamentale ?i emo?ionale ap?rute ca r?spuns la stimuli neobi?nui?i ?i este un „punct nodal”, intervenind în reglarea func?iilor vegetative ale organelor. De asemenea, în hipotalamus se realizeaz? integrarea unor reac?ii mai complexe de adaptare a organismului la anumite condi?ii de mediu intervenind în termoreglare, aportul de alimente ?i lichide, diurez?, func?iile sexuale, somnul ?i anumite st?ri emo?ionale (frica ?i furia). Prin leg?tura dintre hipotalamus ?i glanda hipofiz? se realizeaz? controlul sistemului nervos asupra activit??ii multor glande endocrine. Controlând activitatea sistemului endocrin, hipotalamusul intervine în reglarea circula?iei, respira?iei, metabolismului energetic, echilibrului hidro-electrolitic etc. La rândul s?u, hipotalamusul este controlat de c?tre scoar?a emisferelor cerebrale. Emisferele cerebrale reprezint? partea cea mai voluminoas? a sistemului nervos central. Fiecare emisfer? cerebral? are trei fe?e care sunt br?zdate de numeroase ?an?uri, unele mai adânci iar altele superficiale. Structural, emisferele cerebrale sunt alc?tuite din substan?? cenu?ie dispus? în suprafa?? formând scoar?a cerebral? ?i substan?? alb? la interior, alc?tuit? din fibre de asocia?ie, comisurale ?i de protec?ie. Scoar?a cerebral? este segmentul cel mai dezvoltat al SNC la om. La nivel cortical ajung toate informa?iile ?i de aici pornesc comenzile pentru activitatea motorie. Scoar?a cerebral? reprezint? segmentul superior de integrare al organismului ca un tot unitar în echilibrul dinamic cu mediul înconjur?tor. Scoar?a cerebral? prezint? paleocortexul ?i neocortexul. Paleocortexul intervine ?i în reglarea aportului alimentar prin controlul centrilor hipotalamici ai foamei ?i sa?iet??ii, reglarea activit??ii sexuale, men?inerea aten?iei, coordonarea func?iilor emo?ionale ?i a comport?rii instinctuale (fric?, furie). Prin extirp?ri ?i stimul?ri ale diferitelor zone corticale s-a precizat localizarea cortical? a unor func?ii (motorie, senzitiv?, vizual? etc.) dar func?iile „superioare” ale sistemului nervos ?i în special procesele psihice complexe sunt înc? pu?in cunoscute. Via?a psihic? uman? este considerat? a fi rezultatul a 3 compartimente, strâns legate între ele: compartimentul de cunoa?tere (gândirea, aten?ia, orientarea, înv??area, memoria etc.) cu ajutorul c?reia omul cunoa?te realitatea ?i p?trunde în descifrarea legilor ei, compartimentul afectiv, constituit din tr?irile, emo?iile, sentimentele ?i pasiunile pe care omul le încearc? în via?? ?i compartimentul voli?ional, constând din totalitatea hot?rârilor, deciziilor ?i în perseveren?a îndeplinirii lor. La baza activit??ii corticale stau reflexele condi?ionale, datorit? c?rora organismul se adapteaz? permanent ?i adecvat la condi?iile în continu? schimbare ale mediului extern ?i intern. Somnul este starea fiziologic? periodic?, reversibil?, caracterizat? prin inactivitatea somatic? ?i abolirea temporar? a con?tien?ei, care poate fi îns? restabilit? rapid ?i complet prin stimuli adecva?i. Somnul, cu durat? variabil? pentru un anumit subiect (la adult în medie 7 – 8 ore), alterneaz? cu starea de veghe, constituind ritmul nictemeral. În timpul somnului, în afara abolirii st?rii de con?tien??, se produc o serie de modific?ri func?ionale: scade frecven?a respira?iilor ?i ventila?ia pulmonar?, scade frecven?a cordului ?i tensiunea arterial?, scade activitatea renal? ?i peristaltismul intestinal, se reduce tonusul muscular etc. Somnul este necesar pentru men?inerea func?ionalit??ii normale a sistemului nervos. Cercet?ri efectuate pe oameni la care s-a împiedicat somnul timp de câteva zile au ar?tat c? anumite activit??i care solicitau o încordare mai mare se efectuau defectuos, iar dup? priv?ri de somn mai îndelungate au fost men?ionate modific?ri comportamentale ?i chiar biochimice. Înv??area ?i memoria reprezint? caracteristici fundamentale ale SNC, întregul nostru comportament fiind un proces înv??at, suprapus ?i dezvoltat pe baza unor reflexe necondi?ionate. Înv??area este în strâns? dependen?? cu alte procese cerebrale, mai ales cu aten?ia ?i starea de activitate cortical? care fac scoar?a capabil? s? primeasc? ?i s? prelucreze informa?iile astfel încât, la o reântâlnire cu acela?i stimul, reac?ia declan?at? s? fie în concordan?? cu cele întâmplate anterior. La procesul înv???rii particip?, pe lâng? scoar?a cerebral?, ?i alte regiuni ale SNC: paleocortexul, talamusul, hipotalamusul ?i forma?iunea reticulat? a trunchiului cerebral. Memoria este capacitatea sistemului nervos de fixare, conservare, recunoa?tere ?i evocare a experien?ei umane. Memoria st? la baza procesului înv???rii, care este o activitate complex? ce implic? în afara memoriei ?i alte procese cerebrale. Cercet?rile efectuate la om au demonstrat c? nu exist? o localizare strict? a memoriei, de?i anumite zone corticale par a de?ine o importan?? mai mare, în special lobii frontali ?i temporali, paleo-cortexul ?i anumite forma?iuni subcorticale. Se pot diferen?ia 3 tipuri de memorie: memorie de re?inere momentan?, având ca durat? de secunde sau minute (re?inerea unui num?r de telefon pân? la formarea lui), memoria de scurt? durat?, persistând minute sau ore ?i memoria de lung? durat?, care se men?ine uneori toat? via?a. Mecanis-mele memoriei sunt înc? insuficient studiate experimental. Analizatorul cutanat (pielea) Pielea este un imens câmp receptor datorit? numeroaselor ?i variatelor termina?ii ale analizatorului cutanat, care informeaz? centrii nervo?i superiori asupra propriet??ii obiectelor ?i fenomenelor cu care organismul vine în contact. Pielea este alc?tuit? din trei straturi principale: epidermul, dermul ?i hipodermul. Epidermul, stratul superficial al pielii, având grosime variabil?, este un epiteliu stratificat de tip cornos. Epidermul este str?b?tut de fire de p?r, canale excretoare ale glandelor sudoripare ?i termina?ii nervoase receptoare. Dermul. Situat sub epiderm, este format din ?esut conjunctiv dens. În derm se g?sesc glande sebacee, canale de excre?ie ale glandelor sudoripare, foliculi pilo?i, mu?chii firului de p?r, re?eaua vascular? ?i receptori nervo?i. Hipodermul – stratul profund al pielii – este format din ?esut conjunctiv lax, bogat în celule adipoase, constituind un depozit de lipide al organismului ?i, în acela?i timp, contribuie la termoreglare prin limitarea termolizei. Prin numeroasele ?i variatele tipuri de receptori, pielea deserve?te mai multe sensibilit??i: tactil?, termic? ?i dureroas?. Sensibilitatea tactil? – termina?iile nervoase libere, r?spândite atât în epiderm cât ?i în derm, sunt receptori ai tactului ?i presiunii, dar ?i ai durerii. Corpusculii Meissner sunt prezen?i în num?r mare în derm, în special în regiunile caracterizate printr-o capacitate crescut? de a diferen?ia caracte-rele spa?iale ale obiectelor (degete, buze), în schimb sunt rari în pielea trunchiului ?i absen?i în tegu-mentul cu p?r. Deoarece se adapteaz? foarte rapid, se presupune c? sunt sensibili în special la atingeri foarte fine ?i vibra?ii cu frecven?? joas?. Sensibilitatea termic? percepe temperaturi superioare sau inferioare celei a organismului (cald ?i rece); deci, este declan?at? de grade diferite de c?ldur?, deoarece frigul nu este o form? de energie. Reparti?ia receptorilor termici este variabil?, ace?tia fiind mai numero?i la nivelul tegumentelor mâinii ?i fe?ei ?i mai pu?in la membrele inferioare. Sensibilitatea dureroas?, spre deosebire de celelalte sensibilit??i, nu are un stimul adecvat, dure-rea putând fi declan?at? de orice stimul foarte puternic care produce leziuni celulare. Senza?ia de dure-re are uneori o importan?? deosebit?, deoarece semnalizeaz? prezen?a unor boli ?i ajut? la diagnostica-rea lor. Receptorii durerii sunt termina?iile nervoase libere, prezente în tegumente ?i în alte structuri (tendoane, mu?chi, submucoasa viscerelor etc.). La nivelul tegumentului, densitatea acestor termina?ii este mai mare decât în viscere, ceea ce explic? posibilitatea localiz?rii precise a durerii cutanate ?i ca-racterul vag al durerii viscerale. Stimulii care declan?eaz? durerea sunt reprezenta?i la nivelul tegumentului de agen?i mecanici, termici, electrici, chimici etc., iar la nivelul organelor interne de distensia brusc? sau spasmelor visce-relor cavitare, trac?iunea mecanic? sau compresiunea, inflama?iile etc. Analizorul vizual Vederea furnizeaz? peste 90% din informa?iile asupra mediului înconjur?tor, de aceea o impor-tan?? fiziologic? considerabil?, nu numai în diferen?ierea luminozit??ii, formei ?i culorii obiectelor, dar ?i în orientarea în spa?iu, men?inerea echilibrului ?i a tonusului cortical (aten?ia). Analizorul vizual este constituit din ochi, la nivelul c?ruia se g?sesc receptorii sensibili la cantitatea ?i calitatea undelor luminoase, c?ile de transmitere a informa?iilor ?i zonele de proiec?ie cortical? unde se face analiza ?i sinteza informa?iilor. Globul ocular (ochiul) are forma unei sfere având aplicat? în partea dinainte o alt? por?iune de sfer? cu raz? mai mic? reprezentat? de corneea transparent?. Peretele globului ocular are trei tunici: 1) tunica extern?, format? în cele 5/6 posterioare dintr-o membran? groas?, opac?, alb?-sidefie numit? sclerotic?, iar în ?esimea anterioar? de o membran? sub?ire ?i transparent? numit? cornee; 2) tunica mijlocie, împ?r?it? în trei por?iuni care sunt dinapoi înainte: coroida, corpul ciliar (format din mu?chiul ciliar cu rol în acomodarea vederii la distan?? ?i procesele ciliare alc?tuite din ghemuri vasculare cu rol în secre?ia umoarei apoase) ?i irisul, de forma unei diafragme de aparat de fotografiat situat înaintea cristalinului ?i prezentând un orificiu central numit pupilp? pe unde razele luminoase p?trund în ochi; 3) tunica intern?, numit? retin?, este o membran? nervoas? format? din zece straturi de celule, celule senzoriale sau receptorii vizuali (numite conuri ?i bastona?e dup? forma pe care o au) fiind situate în exterior. Con?inutul globului ocular este format dintr-o serie de medii transparente ?i anume: a) moare apoas?; b) cristalinul, de forma unei lentile biconvexe, ca î?i modific? curbura ?i o dat? cu aceasta ?i puterea de refrac?ie; c) corpus vitros, format dintr-o mas? gelatinoas? situat? între cristalin ?i retin?. Lichidele din interiorul globului ocular exercit? o presiune asupra pere?ilor s?i numnit? tensiune intraocular? care, în mod normal, este cuprins? între 20 ?i 22 mm HG. Cre?terea tensiunii intraoculare, datorit? unor cauze diverse, determin? tulbur?ri în circula?ia vaselor din capilarele ce irig? retina, ducând la alter?ri ale acesteia ?i concomitent la sc?derea vederii (cazul bolii numit? glaucom). Acomodarea este procesul prin care imaginile obiectelor mai apropiate de 6 m de ochi sunt proiectate pe retin?. Acomodarea se ob?ine prin cre?terea capacit??ii de refrac?ie a cristalinului. În condi?ii de repaus ocular cristalinul apare turtit, fiind ?inut în tensiune de ligamentele sale. Când privirea se îndreapt? spre un obiect apropiat, musculatura ciliar? circular? se contract?, ligamentele cristalinului se relaxeaz? ?i cre?te curbura lentilei, în special a fe?ei sale anterioare datorat elasticit??ii. Concomitent cu modificarea curburii cristalinului, formarea imaginii clare a obiectuluelor apropiate necesit? ?i alte modific?ri dinamice-oculare, printre care corectarea axelor oculare prin contrac?ia musculaturii extrinseci, astfel încât imaginea obiectului s? cad? pe macul?, mic?orarea pupilei pentru a selecta în special cantitatea razelor luminoase paralele etc. Adaptarea vizual? la întuneric ?i lumin? este legat? de transform?rile pigmen?ilor vizuali. Trecerea dintr-un mediu intens luminat în întuneric necesit? o perioad? de maximum 20 minute pentru ca ochiul s? poat? percepe obiectele, adaptarea fiind mai rapid? când expunerea la lumin? a fost de scurt? durat?; de asemenea, trecerea dintr-un mediu întunecat la lumin? puternic? necesit? aproximativ 5 minute pentru a se realiza adaptarea, de fapt dispari?ia adapt?rii la întuneric. Perceperea culorilor este realizat? de celule cu conuri, care recep?ioneaz? radia?iile de diferite lungimi de und? ale spectrului luminos ?i le transmit scoar?ei cerebrale, unde are loc analiza ?i sinteza informa?iilor. Culorile primare – ro?u, verde ?i albastru – pot forma, prin amestecul lor, orice alt? culoare, inclusiv cea alb?. Negrul se admite c? ar fi produs prin lipsa stimul?rii nervoase. Mecanismele vederii cromatice sunt explicate prin mai multe ipoteze. Una dintre ipoteze, cea mai acceptat?, spune c? ochiul percepe separat cele trei culori fundamentale, iar diferitele senza?ii cromatice sunt rezultatul stimul?rii concomitente ?i inegale al celor trei tipuri de celule cu conuri; stimularea lor egal? ar da senza?ia de lumin? alb?. Analizatorul auditiv (urechea) Percepe unde sonore, repetate într-o anumit? ordine (sunete) sau succedându-se neregulat (zgomote). Urechea este format? din trei segmente: urechea extern?, urechea medie ?i urechea intern?. Urechea extern? este alc?tuit? din pavilionul auricular ?i conductul auditiv extern. Urechea medie este format? dintr-o cavitate numit? casa timpanului, limitat? spre exterior de membrana timpanului ?i care comunic? înapoi cu sistemul de cavit??i aeriene mastoidiene (celulele mastoidiene), iar înainte cu rinofaringele prin intermediul trompei Eustachio. Urecea medie con?ine lan?ul oscioarelor auditive (ciocanul, nicovala ?i sc?ri?a) articulate între ele. Urechea intern? (labirintul) este format? dintr-o serie de cavit??i s?pate în stânca osului temporal (labirintul osos) ce con?ine în interior labirintul membranos plin cu un lichid denumit endolimf?. Partea anterioar? a labirintului este format? din melc, iar cea posterioar? din trei canale semicirculare. Pe peretele extern al labirintului osos se g?sesc fereastra oval?, acoperit? de talpa sc?ri?ei ?i fereastra rotund?, acoperit? de o membran? rezistent?, ambele cu rol important în func?ia auditiv?. Urechea extern? capteaz? undele sonore, le trimite timpanului, care le transform? în vibra?ii rezonatoare ce se transmit prin mi?carea oscioarelor urechii medii pân? la fereastra oval?. Vibra?iile t?lpii sc?ri?ei pe membrana ferestrei ovale produc unde ce se propag? în perilimfa din rampa vestibular? ?i se transmit apoi prin helicotrem?, perilimfei din rampa timpasnic?, ajungând pân? la membrana ferestrei rotunde. Vibra?iile perilimfei provoac? vibra?ii ale endolimfei, deoarece membrana vestibular? este extrem de sub?ire. Undele propagate se amplific? pe m?sur? ce se dep?rteaz? de fereastra oval?, ationgând amplitudinea maxim? mai aproape de baza melcului, în cazul unor sunete înalte ?i mai aproape de vîrful melcului pentru sunete joase, apoi amplitudinea lor scade rapid. Analizorul olfactiv Sim?ul mirosului (olfactiv) este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul s?u principal const? în a depista prezen?a în aer a unor substan?e mirositoare, eventual nocive ?i, împreun? cu sim?ul gustului, de a paticipa la aprecierea calit??ii alimentelor ?i la declan?area secre?iilor digestive. Olfac?ia este un sim? chimic, la fel ca ?i gustul, depinzând de ac?iunea direct? a moleculelor substan?elor odorante asupra unor receptori specializa?i. Receptorii olfactivi se g?sesc într-o zon? special? a mucoasei nazale, situat? în regiunea cornetului nazal superior ?i a lamei ciuruite a etmoidului, având la om o suprafa?? de 2 – 3 cm2. Mucoasa olfactiv? este format? din celule receptoare ?i celule de sus?inere, de natur? epitelial?. Substan?ele odorante, pentru a veni în contact cu receptorii olfactivi, trebuie s? se dizolve întâi în stratul sub?ire de mucus de la suprafa?a mucoasei. Nu se cunoa?te mecanismul prin care substan?ele odorante, ac?ionând asupra membranei apicale a celulelor olfactive, determin? generarea unor impulsuri care se transmit pe c?ile men?ionate pân? la nivelul cortical. Omul poate diferen?ia între 2000 ?i 4000 mirosuri diferite. Mecanismul discrimin?rii olfactive nu este cunoscut, dar este dovedit c? nu se datoreaz? unor receptori specifici. Sim?ul mirosului se adapteaz? rapid, senza?ia disp?rând, de?i stimulul (substan?a odorant?) persist?. Adaptarea este specific? numai pentru mirosul respectiv, alte mirosuri nefiind influen?ate ?i se realizeaz? diferit pentru diferite mirosuri. Analizorul gustativ Sim?ul gustului are rolul de a informa asupra calit??ii alimentelor introduse în gur?, dar intervine ?i în declan?area secre?iei reflex necondi?ionate a glandelor digestive. Receptorii gustativi apar?in chemoreceptorilor, fiind stimula?i de substan?ele dizolvate în ap? ?i saliv?. Omul percepe 4 gusturi fundamentale: amar, acru, dulce ?i s?rat, gustul variat al diferitelor alimente rezultând prin combina?ii complexe ale acestora, asociate cu senza?ii olfactive ?i cu alte senza?ii bucofaringiene (tact, temperatur? etc.). Gustul amar este perceput pe fa?a dorsal? a limbii, cel acru pe marginea limbii, cel dulce la vârf ?i cel s?rat în partea anterioar? a fe?ei dorsale a limbii. Palatul percepe gusturile amar ?i acid ?i mai pu?in gusturile dulce ?i s?rat; faringele ?i epiglota percep toate gusturile fundamentale. Histologic, nu s-a eviden?iat nici o diferen?? între diferi?i muguri gustativi, dar ei r?spund, de obicei specific, numai la un anumit gust; anumi?i muguri r?spund la mai mult de un stimul gustativ, dar niciodat? la to?i. Sim?ul gustului prezint? o mare adaptabilitate, senza?ia gustativ? disp?rând chiar dac? stimulul persist?; de aceea, pentru a sim?i în continuare gustul unui aliment introdus în gur? acesta trebuie s? fie mi?cat ?i s? stimuleze permanent noi receptori. Analizatorul motor (kinestezic) Desf??urarea normal? a activit??ii motorii, analiza fin? ?i coordonarea precis? a mi?c?rilor necesit? informarea permanent? a sistemului nervos central asupra pozi?iei spa?iale a corpului, a diferitelor sale segmente ?i mai ales asupra gradului de concentra?ie a fiec?rui mu?chi. Aceste informa?ii sunt furnizate de receptorii aparatului vestibular, auditiv, receptorii vizuali ?i cutana?i, dar ?i de anumi?i receptori specifici care se afl? chiar în mu?chi (proprioceptori). Proprioceptorii reprezint? termina?iile periferice ale analizatorului motor (kinestezic) ?i au rolul de a desc?rca impulsuri datorit? c?rora se realizeaz? modularea permanent? ?i adecvat? a contrac?iei diferitelor grupe musculare. Receptorii analizatorului kinestezic se g?sesc în mu?chi, tendoane, ligamente ?i suprafe?e articulare . Fusul ?i conexiunile sale reflexe constituie un mecanism de feedback care opereaz? pentru men?inerea lungimii mu?chiului. Întinderea mu?chiului stimuleaz? atât termina?iile nervoase fusale primare cât ?i pe cele secundare, primele r?spunzând la modific?ri ale lungimii ?i ale ratei alungirii, iar celelalte doar la modific?rile lungimii În condi?ii obi?nuite mi?carea este ini?iat? prin desc?rcarea concomitent? a impulsurilor atât din motoneuroni cât ?i din fibrele eferente gama, iar scurtarea fusului , odat? cu cea a mu?chiului, face ca desc?rc?rile fusului s? continue în tot timpul contrac?iei. Astfel, fusul î?i men?ine capacitatea de a r?spunde la întindere ?i de a ajuta reflex desc?rc?rile motoneuronului în tot timpul contrac?iei. Neuronii motori ai fibrelor aferente gama sunt influen?a?i de la nivel cerebral. Glanele endocrine Sistemul endocrin împreun? cu sistemul nervos au rolul de a regla cre?terea ?i dezvoltarea organismului, precum ?i adaptarea ?i corelarea activit??ii diferitelor aparate ?i sisteme la condi?iile în permanent? schimbare ale mediului intern ?i extern. Sistemul endocrin este constituit din glande care nu au canal excretor, iar produ?ii de secre?ie sunt elimina?i direct în sânge. Cele mai importante glande endocrine sunt: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, epifiza, timusul, c?rora li se adaug? pancreasul ?i gonadele. Produ?ii de secre?ie ai glandelor endocrine – hormonii – sunt elimina?i pemanent în cantit??i minime în sânge sau limf?, fiind transporta?i pân? la nivelul structurilor celulare, unde regleaz? intensitatea ?i viteza desf??ur?rii anumitor procese specifice, prin activarea sau inhibarea activit??ii unor sisteme enzimatice. Hipofiza sau glanda pituitar? se afl? situat? la baza creierului, are o form? ovoid? de m?rimea unui bob de fasole ce cânt?re?te aproximativ 0,5 kg ?i este format? din 3 lobi – anterior, intermediar ?i posterior. Lobul anterior secret? hormonii adenohipofizari ce au rol în cre?terea organismului. Hormonul de cre?tere se secret? în tot cursul vie?ii iar inani?ia, hipoglicemia, st?rile de stres produc desc?rc?ri crescute a acestor hormoni. Insuficien?a secre?iei în perioada de cre?tere are ca rezultat nanismul hipofizar (piticismul), excesul de hormoni în perioada de cre?tere a organismului este urmat de gigantism iar dac? survine la adult provoac? acromegalia, caracterizat? prin cre?terea extremit??ilor ?i a volumului visceral. De asemenea ac?ioneaz? asupra activit??ii tiroidei, glandelor sexuale suprarenale stimulându-le sau inhibându-le func?ia. Lobul intermediar produce un hormon care provoac? pigmentarea pielii, ca urmare a dispersiei granulelor de melanin? din celulele melanofore din piele. În lipsa hormonului pielea se decoloreaz?. Lobul posterior hipofizar, prin hormonii secreta?i, are ac?iune în conservarea apei în organism prin sc?derea elimin?rilor hidrice renale. Glandele suprarenale sunt în num?r de dou?, sunt situate la polul superior al rinichiului ?i sunt alc?tuite din dou? organe endocrine diferite ca origine, structur? ?i func?ie: zona cortical? ?i zona medular?. Aceste glande secret? hormoni cu diverse roluri în organism: un amestec între adrenalina ?i noradrenalin? cu rol în metabolismul energetic, relaxarea mu?chilor traiectului digestiv, a bronhiilor ?i a vezicii urinare, anxietate ?i fric? etc; mineralocorticoizi, glucocorticoizi ?i hormoni sexuali cu diferite roluri în ac?iuni metabolice, sangvine, digestive, renale. Tiroida – este cea mai voluminoas? gland? endocrin? (25 – 30 gr) ?i este situat? în partea anterioar? a gâtului. Principalul efect al hormonilor tiroidieni este cel calorigen, care const? în stimularea oxid?rilor tisulare ?i a consumului de O2, eviden?iat prin cre?terea metabolismului bazal (M.B.)în aproape toate ?esuturile metabolice active, cu excep?ia creierului, testiculilor, uterului. Dup? extirparea chirurgical? a tiroidei scade progresiv M.B., concomitent cu consumul de O2 al ?esuturilor, iar administrarea de hormoni tiroidieni exercit? efecte inverse. Insuficien?a tiroidian? determin? tulbur?ri variate în func?ie de gradul deficien?ei hormonale ?i de vârsta la care a intervenit. Incapacitatea genetic? a glandei de a secreta hormoni se manifest? prin cretinismul gu?ogen, caracterizat printr-o dezvoltare fizic? ?i psihic? deficitar?, piele uscat? ?i îngro?at?, gu?? endemic?, deforma?ii osoase, defecte ale denti?iei, dezvoltarea întârziat? a organelor genitale. Insuficien?a tiroidian? ap?rut? mai târziu are efecte mai pu?in grave, la adult se manifest? prin mixedem, piele uscat? ?i îngro?at?, stimularea anabolismului, urmat? de cre?terea în greutate, c?derea p?rului, anemie, senza?ia permanent? de frig, reac?ii motorii ?i psihice întârziate. Hiperfunc?ia tiroidian? provoac? stimularea catabolismului, urmat? de nervozitate, intoleran?? la c?ldur?, tremur?turi ale mâinilor, piele cald? ?i umed?, cre?teri ale M.B. Paratiroidele (dou? perechi la om) sunt situate pe fa?a posterioar? a lobilor tiroidieni. Au rol în stimularea resorb?iei intestinale a calciului, ac?ionând în strâns? leg?tur? cu vitamina D; scade elimin?rile urinare de calciu stimulând elimin?rile de fosfa?i ?i K; la nivelul oaselor mobilizeaz? s?rurile fosfo-calcice. Insuficien?a paratiroidian? provoac? tetania caracterizat? prin sc?derea calcemiei, cre?terea fosfatemiei, cre?terea excitabilit??ii neuromusculare manifestat? prin spasme ale musculaturii striate (cea a laringelui poate provoca moartea prin asfixie). Hiperfunc?ia paratiroidian? este caracterizat? prin demineraliz?ri osoase dureroase, cu deform?ri ?i fracturi, cre?teri ale calcemiei, urmate de depuneri fosfo-calcice în ?esuturile moi sau de formare de calculi urinari. Pancreasul endocrin secret? doi hormoni foarte importan?i: insulina ?i glucegonul. Insulina este fixat? rapid în multe ?esuturi ?i în special în ficat ?i rinichi. Are rol în reglarea metabolismului intermediar, stimuleaz? p?trunderea glucozei în anumite celule ?i intensific? consumul tisular de glucoz?. Reglarea secre?iei de insulin? se face predominant prin nivelul glicemiei. Sc?derea cantit??ii de insulin? activ? la nivel tisular determin? diabetul zaharat. Hipersecre?ia insulinei este caracterizat? prin hipoglicemie ce are consecin?e în special asupra sistemului nervos central. Alter?rile func?ionale ale sistemului nervos, consecutive hipoglicemiei, pot merge pân? la instalarea unei st?ri de com?. Epifiza (glanda pineal?) este situat? în partea posterioar? a diencefalului. Glanda atinge dezvoltarea maxim? în copil?rie ?i apoi începe s? involueze înainte de pubertate. Func?iile epifizei nu sunt înc? bine cunoscute. Timusul este un organ limfoid dotat ?i cu rol endocrin situat înapoia sternului. Dezvoltat maxim în copil?rie, dup? pubertate involueaz?, dar nu dispare complet nici la vârste foarte înaintate. Hormonii secreta?i ajut? la imunitatea celular? a organismului. Sistemul muscular Mi?carea se realizeaz? cu ajutorul a dou? sisteme: sistemul osos ?i sistemul muscular, formând aparatul locomotor. Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la num?r), legate între ele prin articula?ii, formea-z? scheletul corpului. El reprezint? partea pasiv? a aparatului locomotor. Forma, structura ?i modul de leg?tur? a oaselor pentru a forma scheletul corpului uman repre-zint? expresia adapt?rii la sta?iunea biped? ?i locomo?ie. Oasele, odat? formate, cresc atât în lungime cât ?i în grosime. Cre?terea în lungime are loc în oasele lungi ?i se realizeaz? pe seama cartilajelor de cre?tere care se g?sesc la limita dintre diafiz? ?i epifiz?. Cre?terea în grosime se face la toate formele de oase ?i este asigurat? prin func?ionarea periostului care produce osteoblaste ce se adaug? ?esutului osos mai vechi, osul îngro?ându-se. Scheletul este reprezentat prin totalitatea oaselor din corp. Distingem: scheletul capului, scheletul trunchiului ?i scheletul membrelor. Rolul ?esutului osos în organism: ?esutul osos, caracterizat printr-un bogat con?inut în s?ruri minerale confer? scheletului duritatea necesar? ?i rolul de aparat de sus?inere; Prin rezisten?a dat? de compozi?ia chimic? a ?esutului oasos, cutia toracic? ?i cea cranian? protejeaz? organe de importan?? vital?; Depozit de s?ruri minerale, de?ine un rol important în men?inerea echilibrului fosfo-calcic; Prin m?duva ro?ie, oasele genereaz? o mare parte a elementelor figurate; Ac?ionând ca pârghii, oasele au rol fundamental în realizarea mi?c?rilor corpului. Sistemul muscular Sistemul muscular este principalul sistem prin care organismul reac?ioneaz? la modific?rile mediului ambiant ?i la comenzile voluntare. Pe baza structurii ?i a propriet??ilor func?ionale, mu?chii se împart în tei categorii: mu?chi stria?i, care formeaz? cea mai mare parte a musculaturii somatice (scheletice) ?i o parte din musculatura digestiv?, mu?chii netezi, care formeaz? musculatura unor organe interne ?i mu?chiul striat de tip cardiac (miocardul) Musculatura striat? este controlat? prin sistemul motor piramidal ?i prin sistemul motor extrapiramidal. Mu?chii somatici realizeaz? mersul, pozi?ia ortostatic?, scrisul ?i vorbitul, mastica?ia, mimica fe?ei etc. Prin toate aceste activit??i contribuie la integrarea organismului în mediul fizico-biologic ?i social. Mu?chii stria?i reprezint? aproximativ 80% din greutatea corpului, cei mai bine reprezenta?i fiind mu?chii scheletici care, prin inser?iile lor osoase, realizeaz? deplasarea sau imobilizarea unor segmente sau a întregului organism. Tonusul muscular este starea permanent? de tensiune u?oar? a oric?rui mu?chi în repaus. Tonusul muscular este rezultatul unor impulsuri nervoase susscesive, care stimuleaz? alternativ fibrele musculare. Aceste impulsuri provin de la nivelul motoneuronilor somatici medulari, fiind determinate de aferen?e provenite de la fusurile neuromusculare ale mu?chiului ?i, de aceea, ac?iunea atât a r?d?cinilor motorii cât ?i a celor senzitive din nervii spinali ale unui mu?chi determin? atonie. Tonusul muscular este controlat ?i de centrii nervo?i superiori, scâzând în timpul somnului ?i intensificându-se la solicit?ri corticale puternice. El are un rol important în termoreglare, contribuie la men?inerea pozi?iei corpului, asigur? fixarea articula?iilor, expresia fe?ei etc. For?a muscular? depinde atât de intensitatea stimulilor cât ?i de propriet??ile morfofunc?ionale ale mu?chiului. Mu?chii lungi dezvolt? o for?? mai mare decât cei scur?i. Efortul prelungit diminueaz? for?a de contrac?ie, ca urmare a oboselii musculare. Travaliul muscular este direct propor?ional cu for?a de contrac?ie, grosimea mu?chiului, intensi-tatea contrac?iei. Oboseala muscular? const? în reducerea temporar? a capacit??ii func?ionale a mu?chiului, consecutiv unei activit??i prelungite sau excesive.. Cunoa?terea mecanismelor oboselii este util? pentru asigurarea unor condi?ii de munc?. Musculatura neted?, pezent? în organele viscerale, vasele sangvine ?i piele, este constituit? din fibre musculare fusiforme. Contrac?ia mu?chiului neted, având o perioad? de laten?? mai lung? decât a mu?chiului striat, are ?i o durat? lung?, iar relaxarea dup? contrac?ie este foarte lent?. O caracteristic? important? a a mu?chiului neted visceral este plasticitatea – capacitatea de a-?i men?ine constant? tensiunea la diverse lungimi. Plasticitatea explic? capacitatea viscerelor cavitare de a-?i modifica volumul f?r? modific?ri semnificative ale presiunii intracavitare (umplerea stomacului, acumularea bilei în colecist sau a urinei în vezica urinar? etc.).

Alte referate din materia: Biologie

Nr. Nume referat Hits
1 Feriga 1814
2 Affenpinscher-ul 1129
3 Anaconda 2070
4 Aripi 1123
5 Bauceron-ul 1170
6 Bobtail sau Old English Sheepdog 1107
7 Celulaprocariota 1222
8 Ciobanescul Belgian sau Groenendael 1135
9 Fetele aflate la pubertate 1225
10 Salvati planeta 2833
11 Uraniul radioactivitatea si mediul inconjurator 1256
12 Ursul Carpatin 1567
13 Totul sau aproape totul despre dinozauri 1712
14 Tropisme, nutatiile si nastiile la plante 1674
15 Tulburarile somnului 1642
16 Tumorile 1462
17 Ulcerul gastroduodenal 1499
18 Ultimii dinozauri 1424
19 Urechea 2555
20 Ursul Koala 2193
21 VULTURI 1522
22 Valoarea nutritiva si terapeutica a vitaminelor 1464
23 Vederea Stereoscopica 1319
24 Veghea, somnul si activitatea cerebrala 1542
25 Vertebrate acvatice 1752
Trimite un referat !
Referatul tau ii poate ajuta si pe ceilalti! Ajuta-ti colegii!

Ai un referat facut de tine si consideri ca este bun si original ? Trimite-ti lucrarea ta si poti castiga premii, ajutandu-ti colegii sa ia note bune!

Trimite un referat!
Cere un
referat !
Ai nevoie de un referat bun si nu il gasesti ?

Noi te ajutam sa iti faci referatul de care ai nevoie. Da-ne detalii despre lucrarea pe care trebuie sa o redactezi si noi vom scotoci pentru tine!

Cere un referat!
Acasa Trimite referat Cere referat Adauga la favorite Seteaza ca homepage Contact libertateailuziei Trailere Filme Filme Noi Jocuri Online Jocuri Barbie Jocuri pentru Copii GameBox.ro Make Money Bucuresti regim hotelier
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea top-referat.ro si nu pot fi preluate fara acord scris. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate.