|
In anul 1865, Grgor Mendel, calugar la manastirea din Brno si
profesor de stiinte naturale si matematica la liceul din acelasi oras,
comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de hibridare
a diferitelor soiuri de mazare.Gregor Mendel formuleaza acelesi
conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in mod mult mai clar, datorita
unei metode noi de cercetare pe care o foloseste atat in organizarea
si conducerea experientelor, cat si in analiza, interpretarea si
valorificarea rezutatelor obisnuite.
In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de
mazare, deosebite intre ele printr-un nr. mic de carctere , ceea ce i-
a permis sa urmareasca cu mai multa exactitate comportamntul fiecarui
caracter in pocesul de transmitere ereditara.
Metoda de cercetare folosita de Gregor Mendel i-a permis sa scoata
in evidenta unele aspecte statistice importante ale rezultatelor
obtinute, sa intuiasca legitatiile transmiterii caracterelor si chiar
sa formuleze unele ipoteze cu privire la procesele celulare care
explica mecanismul transmiterii, cu toate ca in acea perioada
cunostintele despre celula erau neinsemnate. Gregor Mendel utilizeaza
in experientele sale un material de cercetare verificat si studiat in
mod temeinic, precum si un numar foarte mare de indivizi pe care ii
urmareste timp de 5-6 generatii.
Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au permis lui Gregor
Mendel sa formuleze
unele particularitati ale modului de transmitere a caracterelor,
cunoscute, in general, sub denumirea de legile mendeliene ale
ereditatii.Aceste legi sunt urmatoarele:
-legea uniormitatii hibrizilor in prima generatie;
-legea segregarii sau disjunctiei intr-un rapotr determinant la
hibrizii din generatia a doua;
-legea liberei combinari a factorilor ereditari si a transmiterii
independente a caracterelor.
Eperientele hibridologice care au servit la demonstrarea si
enunterea acestot trei legi mendeliene ale ereditatii s-au bazat pe
analiza unei singure perechi de caractere alelomorfe (monohibridare)
sau pe anliza a doua perechi de caractere alelomorfe (dihibridare).
In experientele sale de monohibridare, Gregor Mendel a urmarit fie
culoarea boabelor de mazare, fie aspectul cortexului, fiee culoarea
florilor s.a.m.d.
Pentru a putea studia trasmiterea in descendenta a culorii
boabelor, Gregor Mendel a folosit la incrucisare doua soiuri de mazare
- un sai cu boabe galbene si un sai co boabe verzi. Inainte de
hibridare, fiecare dintre cele doua soiuri de mazare a fost verificat
prin
autofecundare repetata timp de 5-6 generatii, pentru a se putea
preciza cu exactitate daca cele doua caractere aleomorfe (culoare
galbna si culoare verde) se transmit cu fidelitate in descendenta.
Utilizand polenizarea incrucisata a celor doua soiuri de mazare,
Gregor Mendel conatat ca toti hibrizii din prima generatie aveau toti
hibrizii numai de culoare galbena. Deci hibrizii F1 au manifestat
fenotipie numai o singura culoare pre |