|
GENETICA COMPORTAMENTALA
Genetica comportamentala reprezinta studiul organismelor atat
din punct de vedere comportamental, cat si genetic. Analiza genetica
descrie arhitectura genetica a fiecarei specii si este folosita pentru a
studia diferentele individuale in descrierea unei trasaturi, in acest caz
comportamentul. Analiza genetica comportamentala este o metoda de
determinare a gradului in care o trasatura comportamentala particulara
poate fi influentata genetic.
Pe masura ce cercetatorii au incercat sa determine masura in care o
trasatura comportamentala este influentata de ereditate si masura in care
este influentata de mediu, problema ce este cunoscuta drept "controversa
natura-educatie" a capatat amploare. Unii oameni de stiinta considera ca
anumite comportamente sunt determinate in mare parte de mostenirea genetica
de la parinti (teoria naturista). Altii sustin ca mediul in care copilul
este crescut determina gradul sau de inteligenta (teoria educationala).
Conceptul cunoscut sub denumirea de model de reactie are o
pozitie moderata intre aceste doua extreme ale controversei ''natura-
educatie''. Potrivit acestui concept, fiecare genotip unic-- componenta
genetica a individului-- se poate dezvolta in diferite fenotipuri --
caracterele care sunt de fapt determinate. Expresia fenotipica a unui
genotip depinde de mediul in care genotipul se dezvolta. In aceeasi ordine
de idei, fiecare mediu poate nutri mai multe fenotipuri diferite, depinzand
de genotipurile care intra in contact cu acesta. Astfel, interactia dintre
mostenirea genetica si mediu este foarte mult implicata in dezvoltarea
oricarui individ, apartinand regnului animal sau vegetal.
Cercetarile ce au fost facute au avut ca rezultat faptul ca Ia
sfarsitul secolului al XIX- lea cercetatorul englez Francis Galton a
introdus metoda compararii trasaturilor ambilor frati atat pe perechi de
gemeni monovitelini, cat si bivitelini, fiind crescuti in acelasi mediu,
dar si in medii diferite. Caractere precum inaltimea, greutatea, si
inteligenta au fost examinate in studii efectuate pe gemeni, pentru a
determina daca factorii de mediu sau cei genetici au o mai mare influenta.
In anii '30,'40, si '50 cercetatorul american a folosit metoda
gemenilor pentru a studia schizofrenia, o dereglare psihica. Aceste studii
pe gemeni, cat si sprijinul cercetarilor lui Leonard Hesten si ale lui
David Rosenthal in anii 1960, au indicat faptul ca schizofrenia este o
dereglare comportamentala care este in mare parte mostenita. Unul sau ambii
parinti biologici ai unora dintre copii erau cunoscuti de cercetatori, dar
nu si de parintii adoptivi, ca find schizofrenici, si parintii biologici ai
celorlalti copii erau considerati normali. Mai multi copii avand parin |