|
Emil Racovita
Emil Racovita s-a nascut la Iasi pe data de 15 Noiembrie 1868. Si-a
petrecut copilaria la Soranesti, in Vaslui, in casa parinteasca de acolo.
Si-a facut studiile primare in Iasi sub indrumarea profesorului si
scriitorului Ion Creanga, iar dupa aceea a continuat la liceul "Institutele
Unite", unde a invatat bazele stiintelor naturale de la Grigore Cobalcescu,
care stia cum sa insufle elevilor sai pasiunea pentru cunoasterea naturii.
Urmand dorinta tatalui sau, a urmat universitatea de drept din Paris,
dar din vocatia pe care o avea a rezultat absolvirea Facultatii de Stiinte
din Sorbonne, unde a studiat zoologia cu un profesor excelent, Henri de
Lacaze-Duthiers. Dupa absolvire, in 1891, el a obtinut, in anul 1896 o
diploma de doctorand, care l-a facut cunoscut printre oamenii de stiinta
europeni.
Ca o recunoastere a meritelor sale stiintifice el a fost ales sa
participe, in calitate de biolog, la expeditia Belgiei in Antarctica (1897-
1899), la bordul vasului Belgica, expeditie condusa de Adrien Gerlache. Si-
a dus la bun sfarsit misiunea intr-un mod exceptional, intorcandu-se cu o
colectie de 1600 de specimene botanice si zoologice. Curand dupa
intoarcerea sa, a publicat o lucrare cuprinzatoare despre cetacei. El este
cunoscut ca fiind unul dintre initiatorii cercetarilor etnologice.
Pe data de 1 Noiembrie 1900, cum Henri de Lacaze-Duthiers se hotarase
sa-si gaseasca o persoana care sa-i urmeze in activitate, Emil Racovita a
fost numit director asistent al laboratorului de oceanologie "Arago" din
Banyuls-sur-Mer, care fusese fondat cu douazeci de ani in urma de
profesorul sau. In 1901 Racovita devine director al revistei "Arhive de
Zoologie experimentala si generala", o alta creatie a eruditului om de
stiinta.
Urmand descoperirii unei noi specii de crustacei de pestera in
faimoasa Cueva del Drach pe insula Mojorca, pe care o vizitase in August
1904, Racovita a renuntat la studiile sale legate de oceanografie si s-a
devotat in intregime studiilor sale biologice privind universul subteran.
In 1907 el a publicat "Essai sur les problemes biospeologiques", care este
considerata a fi certificatul de nastere al biospeologiei (biologia
pesterilor) ca stiinta independenta. La aceasi data, el a demarat un
program international de cercetare numit "Biospeologica" (cu scop initial
de a colecta si documenta monstre din fauna pesterilor). Aceasta activitate
care era initial desfasurata doar de el a luat un caracter oficial in 1920
cand Racovita s-a oferit sa faca parte din organizatia universitatii Romane
din Cluj, intorcandu-se in patria sa si fondand in capitala Transilvaniei
primul Institut Speologic din lume.
Rezultatele programului sau biospeologic sunt exceptionale: 1200 de
pesteri explorate in Europa si Africa O colectie incluzand 50.000 de
animale de pestera 66 tratate publicate despre fauna subterana totalizand
6000 de pagini.
Biologia nu cunoscuse |