Referat Elefantul



Categorie: Referate Biologie

Referat downloadat de: 426 ori.


Cauta referat dupa: elefantul


Descriere referat:

Referat la Biologie Clasa: Mammalia Ordin: Proboscidea Familia: Elephantidae Gen/Specie: Elephas maximu – Elefantul Asiatic Loxodonta africana – Elefantul African De-a lungul istoriei, oamenii au pretuit elefanti pentru dimensiunile si puterea lor. Pe câmpul de luptă au zdrobit si îngrozit inamicii. Au fost dresati să care provizii grele de-a lungul junglei si să târască busteni din pădurile unde odinioară au trăit. Timp îndelungat elefantii au fost admirati si onorati, iar în Thailanda, India si în alte tări din Sud-Estul Asiei elefantii frumos decorati joacă încă un rol important în ceremoniile religioase traditionale. Conform traditiei Buddhiste, Buddha a ales forma unui elefant alb ca una dintre multele sale încarnări pământene. În ultimii 40 de milioane de ani, mai mult de 600 de specii de elefanti au populat Pământul. Azi numai două mai sunt în viată. Fluctuatiile climei de-a lungul mileniilor si schimbările rezultate în vegetatie au cauzat extinctia a multe specii de elefanti dar impactul omului a avut si el un rol important. EVOLUTIE Cei mai bătrâni strămosi ai elefantilor moderni au evoluat acum 65 de milioane de ani în regiunea cunoscută acum ca Egipt. Numiti Moeritherium, aceste animale trăiau în mlastini iar mărimea lor era cuprinsă între cea a unui porc si cea a unei vaci. Posedau două perechi de dinti în fată, usor alungiti care aveau să devină în cele din urmă colti. Trei grupuri de animale asemenea elefantilor descind din Moeritherium, Deinotherioidea, Mastodontoidea, si Elephantoidea. Deinotherioidea a evoluat în urmă cu circa 54-38 de milioane de ani si trăia în anumite părti ale Asiei, Europei si Africii. Avea trompă si doi colti întorsi înapoi, posibil pentru scoaterea mâncării de pe marginea si din fundul mlastinilor. Ultimul membru al acestui grup a murit cu circa 10 mii de ani în urmă. Primul membru al grupului Mastodontoidea a evoluat acum circa 38 de milioane de ani. Aceste animale aveau trompe asemenea elefantilor si, în functie de familie, doi sau patru colti - cei superiori erau verticali sau îndoiti în sus. Perechea de jos, când exista, era îndoită înainte si avea uneori forma unor unor lopeti, se pare pentru dezgroparea plantelor si bulbilor. Mastodontul, cel mai popular membru al acestui grup, a evoluat acum circa 15 milioane de ani, si s-a răspândit în Europa, Asia, Africa si America de Nord. Descendentii săi au trăit în lumea rece a ultimii Mari Glaciatiuni (2,5 milioane – 8000 de ani în urmă), când ghetarii grosi acopereau părti ale Americii de Nord si ale Europei. Mastodontul avea doi colti curbati în sus si era acoperit cu o blană groasă de păr mitos. În urmă cu circa 10 mii de ani, primii oameni au început să vâneze mastodontii, contribuind la extinctia lor. Grupul Elephantoidea, care a evoluat în urmă cu circa 8-10 milioane de ani, include Mamutul si Stegolophodon. Mamutul a trăit de asemenea în timpul Erei Glaciare si era acoperit cu o blană groasă, lânoasă. Spre deosebire de coltii curbati înainte ai mastodontului, cei ai mamutului erau îndoiti înapoi. Avea o cocoasă proeminentă. Rătăceau prin America de Nord, Africa , Europa si Asia, unde au fost vânati de oamenii primitivi, si au murit cu circa 8000 de ani în urmă. Stegolophodonul a evoluat cam în aceeasi perioadă cu mamutul si popula Europa, Asia, Africa. Coltii săi si alte caracteristici erau intermediare între mamut si elefantul modern. Stegolophodonii sunt elefantii africani si asiatici de astăzi. Răspândire si habitat Fosile ale strămosilor elefantilor indică că au trăit odată pe fiecare continent în afara Australiei si Antarcticii, dar habitatul de azi e limitat la Africa si părti ale Asiei de Sud-Est. Elefantii ocupă o varietate de medii-câmpii, mlastini, păduri, deserturi si munti. Sunt ierbivori si au nevoie de cantităti importante de hrană si apă de băut pentru a-si mentine mărimea impozantă. Chiar si turme mici de câtiva exemplare pot consuma rapid resursele de mâncare si apă ale unei zone. Ei migrează sezonier într-o buclă mare, căutând resurse proaspete în arealul lor, care se poate extinde până la 1500 de kmp. În căutarea sa de hrană, un elefant poate călători până la 5-10 mii de km anual, cel mai lung record de migratie al unui mamifer. Descriere fizică Cele două specii ale familiei Elephantoidea se pot diferentia prin mărimea urechilor. O privire mai amănuntită dezvăluie alte deosebiri. Elefantul asiatic, de exemplu, are 4 degete la fiecare picior posterior în timp ce cel african are doar 3. Ei diferă în mărime, culoare si alte caracteristici fizice. Elefantul african poate fi deosebit prin dimensiunile sale mult mai mari si urechile care îi acoperă umerii. Masculii pot atinge 4m înăltime si circa 7 tone. Femelele sunt mai mici- circa 2,8m- si cântăresc mult mai putin- circa 3,6t. Elefantul african are culoarea gri-deschis, desi poate părea gri-închis, rosu sau maro, după noroiul în care se scaldă. Are o frunte joasă si plată si un spate usor înclinat. Urechile sunt în formă de evantai si au cam 1,5m lungime si 1,2m lătime. Atât masculii cât si femelele au colti lungi si curbati. Elefantii asiatici sunt mai mici si mai îndesati decât rudele africane, cu urechi ce nu le ating umerii. Masculul mediu are 3m înăltime si 2,3 tone. Femela atinge 2,4m si circa 3 tone. Au pielea de culoare gri-închis si fruntea rotundă, cu spatele arcuit. Mărimea urechilor e în medie de 0,75m lungime si 0,6m lătime. Coltii femelelor pot fi absenti sau nedezvoltati. În ciuda greutătii mari, elefantul merge aproape fără zgomot, cu gratie de exceptie, picioarele lui groase mentinând înaintarea cu pasi mari, usori, ritmici. O pernă groasă de tesut flexibil creste la baza fiecărui picior absorbind socul greutătii. Degetele asigură mentinerea echilibrului în mers. Se deplasează cu o viteză medie de 6 km/h si pot atinge 40 km/h. Nu pot galopa sau sări peste santuri dar intră cu plăcere în râuri si lacuri, unde apa îi mentine si le permite să înoate distante lungi fără să obosească. Nasul si buza superioară ale unui elefant sunt unite într-o trompă lungă si flexibilă cu circa 150,000 de muschi. Trompa versatilă actionează ca o mână pentru apucarea boschetilor si a altor tipuri de hrană si introducerea în gură; un brat pentru ruperea crengilor copacilor; un tub de alimentare cu aer când trupul e scufundat. Elefantii îsi folosesc de asemenea trompa pentru aspirarea apei si scuiparea ei în gură pentru băut sau peste cap pentru spălare. Nările din vârf permit elefantului să capteze mirosuri. După cercetarea aerului aceasta este introdusă în gură, unde organe speciale detectează mirosul. Elefantul african are două buze mici, flexibile la capătul trompei pentru apucarea obiectelor mici; cel asiatic nu are decât una folosită pentru acelasi scop. Coltii elefantilor, incisivii prelungiti, sunt cei mai mari si mai grei dinti ai unui animal în viată. Coltii sunt folositi pentru săparea după rădăcini si apă, curătarea scoartei copacilor după hrană, lupta în sezonul împerecherilor sau pentru alungarea prădătorilor. La pui, primii incisivi sunt înlocuiti la circa 6-12 luni de la nastere, iar al doilea rând, din care se vor dezvolta coltii, creste cu circa 17cm/an, de-a lungul vietii. Cresterea lor e determinată de gene si de alimentatie; în timp, tocirea si ruperea le micsorează lungimea. Un colt de mascul african cântăreste 20-45 kg si are între1,8 si 2,4 metri. Coltii masculului adult asiatic au circa 1,5m si 30 kg. Elefantii au în total 4 dinti, toti molari, cu margini ascutite pentru mestecarea frunzelor, tulpinilor si rădăcinilor. Un singur dinte poate cântări mai mult de 5 kg la o lungime de 30cm. Prima pereche de molari se află în fata gurii; când acestia se uzează cad; între timp ceilalti doi din spate avansează. Dinti noi cresc apoi în spatele gurii pentru a-i înlocui pe ceilalti. Elefantii schimbă molarii posteriori de 6 ori în viată. Când ultimii se uzează -între 40 si 60 de ani- animalul nu mai poate mesteca si moare de foame. Pielea e cutată si groasă (2,5cm), acoperită cu păr rar. În ciuda grosimii sale,se poate infecta cu păduchi care transmit boli ale sângelui. Elefantii se acoperă frecvent cu praf, fac baie în apă si noroi pentru a-si proteja pielea. Elefantii nu au glande sudoripare, urechile actionând ca radiatoare pentru eliberarea căldurii . Prin agitarea lor, fiecare vas de sânge din urechea mare intră în contact cu aerul, fapt ce răceste sângele înainte ca ecesta să circule din nou în tot corpul. Acest mecanism explică de ce elefantul african care a evoluat în climat cald are urechi mult mai mari fată de cel asiatic. Coada elefantului nu are păr, ci doar o perie mică în vârf pentru alungarea mustelor; poate cântări până la 10 kg. Vederea e proastă. Ochii sunt mici, în comparatie cu capul mare care se miscă foarte putin lateral. Celelalte simturi –auz, miros, gust, pipăit- sunt ascutite. Cel mai sensibil organ este trompa, care detectează adesea mâncare si pericol pe pământ si în aer. Elefantii pot mirosi apa de la distante mari si pot auzi sunete de la mai mault de o milă. Dietă Elefantii mănâncă o varietate de plante (circa 80 de specii). Folosesc trompa pentru smulgerea smocurilor de iarbă si pentru ruperea ramurilor si frunzelor din tufisuri si copaci. Un mascul african flămând poate doborî un copac pentru a mânca tot ce este comestibil din el. Elefantul asiatic mănâncă mai mult ierburi. Sistemul digestiv e mai putin eficient decât al altor ierbivore. Mâncarea trece repede prin sistem înainte ca substantele nutritive să fie absorbite, animalul eliminând aproape jumătate din masa vegetală ingerată. Astfel el trebuie să consume imense cantităti de hrană pentru a-si mentine sănătatea. În sălbăticie petrece aproape trei sferturi din zi mâncând. Un elefant adult are nevoie de 75-150 kg de hrană pe zi. Reproducerea Animale sociale, elefantii se adună în turme mici pentru a se apăra de prădători. Fiecare familie e condusă de o femelă dominantă sau matriarhă. Când sunt amenintati, membrii turmei înconjură puii pentru a-i apăra iar matriarha înfruntă pericolul sau grupul se retrage loalaltă. Maturitatea sexuală a masculilor începe la 11-12 ani, dar în sezonul împerecherilor cei mai bătrâni îi alungă pe cei tineri; masculul nu se împerechează până la 30 de ani. Când are circa 20-25 de ani, glandele mari de pe lateralele capului încep să se mărească si secretă un lichid bogat în testosteron. Comportamentul devine nervos si adesea agresiv fată de alti masculi si oameni. Acest moment are loc anual în viata masculului, durând zile si chiar luni după vârstă si starea de sănătate a animalului. Cercetătorii cred că fenomenul are legătură cu ierarhizarea socială, aflată în strânsă legătură cu întâietatea la împerechere. Femelele încep împerecherea de la 9 ani si intră în călduri la fiecare 16 săptămâni. În timpul sarcinii împerecherea încetează. După nastere ciclul reîncepe. Femelele nasc un singur pui odată, la 20-22 de luni după concepere, cea mai lungă perioadă de gestatie cunoscută la animale. Un nou născut are circa un metru înăltime si 120 kg. La început e neajutorat si nu-si poate controla muschii. După 1-2 ore poate sta în picioare si suge lapte din glandele mamare ale mamei, aflate între picioarele anterioare. În 3-8 săptămâni începe să se hrănească singur; în 6 luni învată să bea cu trompa. La 9 luni petrece jumătate din timp consumând hrană vegetală. Este întărcat la circa 3-4 ani, la nasterea altui pui. În captivitate femelele nasc până la 60 de ani, la intervale de 4 ani. Una sau mai multe ,,mătusi” pot îngriji puiul în timp ce mama e în căutare de mâncare. Mai multe ,,mătusi” înseamnă mai multe sanse de supravietuire a puiului. La 10 ani acesta cântăreste între 900 si 1300 de kg. Va câstiga mare parte a înăltimii între 20 si 25 de ani continuând să crească pentru tot restul vietii. Comportament Elefantii au un comportament social complex, trăind în familii unite, matriarhale, conduse de femelele cele mai bătrâne. Familiile sunt compuse din surori, verisoare, mătusi, nepoate si tinerii urmasi; pot avea între 2 si 29 de indivizi. Pot rămâne împreună pentru toată viata. Dacă o familie devine prea mare, câteva femele pleacă pentru a forma o nouă cireadă. Membrii familiei se scaldă, caută mâncare si călătoresc ca un grup. Ei stau la mai putin de 46 de metri de matriarhă, chemându-se între ei. Dacă sunt separati chiar si pentru câteva ore, reîntâlnirea e marcată printr-un complex ceremonial de primire (alergare, rotire, defecare, urinare, lovirea coltilor, frecarea trupului cu capul, strigăte). Familia apără pe cei tineri, bolnavi, bătrâni, răniti. Când matriarha moare, cea mai bătrână femelă îi ia locul la conducere. Masculii tineri se depărtează de familie pe la 6 ani si petrec timpul în compania altor tineri masculi. Când devin maturi sexual părăsesc familia definitiv sau sunt alungati de femelele bătrâne. Pot hoinări singuri sau se pot alătura altor masculi în turme, rămânând aproape dar independenti de turmele femelelor. Se lupt¬¬ă uneori, rareori mortal, pentru a determina seful grupului. În timpul migratiilor sezoniere, multe familii pot călătorii laolaltă ca o singură turmă condusă de cea mai bătrână femelă. Dacă un prădător amenintă, se grupează, cu matriarha în frunte si tinerii elefanti în spatele celor adulti. Când pericolul se apropie , matriarha poate ataca sau conduce marsul întregii turme pentru înfrângerea inamicului. Elefantii comunică prin atingere, sunete, miros sau limbaj corporal. Atingerea e făcută în principal cu trompa si poate varia de la mângâierea caldă a unei mame până la lovitura disciplinară a matriarhei aplicată unui mascul mai tânăr. Împingerea, lovitura cu piciorul si frecarea unul de altul sunt moduri de comunicare. Elafantii strigă suflând din trompă pentru avertizare sau pentru întâmpinarea altor elefanti. Aceste animale produc si mormăituri pe frecvente joase care pot călători pe distante mari. Cercetările recente arată că ei comunică si prin infrasunete neauzite de urechea umană. Comunicarea include si secretia de diferiti feromoni în urină sau excremente. În plus informatia e transmisă de diferite pozitii ale corpului. Elefantul african îsi întinde urechile si le agită în timp ce-si arcuieste trompa lângă corp – semnal de atac. S-a scris mult despre viata emotională a elefantului. Sunt loiali, afectuosi, punându-si viata în pericol pentru altii. Celebrează nasterea elefantilor tineri si jelesc sau chiar lăcrimează la moartea unui membru al familiei. În captivitate se pot atasa de un anumit om, refuzând să coopereze cu oricine altcineva. Sunt specii cheie în ecologia pădurilor si savanelor. În timp ce se hrănesc modelează mediul în jurul lor. În timp de secetă, sapă găuri după apă; în junglă creează cărări folosite si de alte animale. Inteligenta E greu de măsurat inteligenta unui animal. Totusi există motive să credem că elefantii sunt capabili de functii mentale mai înalte decât ale multor alte animale domestice. Un indicator e usurinta cu care învată trucuri sau sarcini. Un elefant tânăr îsi reaminteste diferite drumuri către mâncare sau apă. Comportamentul jucăus, observat la primate, considerat ca dovadă de inteligentă, e tipic elefantilor tineri, care irosesc multă energie în jocuri ce-i obisnuiesc cu deprinderile sociale specifice vietii în familie. Elefantii si oamenii De peste 2000 de ani, elefantii asiatici au fost capturati si antrenati. Elefantii africani au fost folositi de generalul cartaginean Hannibal pentru a căra provizii peste Alpi în timpul marsului său de cucerire a Romei în secolul III. În secolul XVI erau condusi pe câmpul de luptă, iar în al doilea Război Mondial (1939-1945) au fost folositi pentru tragerea echipamentului militar pe pante abrupte si noroioase. În Asia de Sud-Est si în India elefantul asiatic continuă să-si câstige existenta. Aproximativ 13-16 mii de exemplare – 25% din populatia sălbatică a elefantului asiatic – au fost capturate si dresate pentru diferite munci. Cărarea bustenilor, a pasagerilor si a bagajelor, ajutor în capturarea elefantilor sălbatici sunt munci în care acestia sunt folositi pentru puterea si inteligenta lor. Învătarea sarcinilor în particular cere un nivel ridicat de măiestrie. Dresarea elefantilor pentru industria lemnului poate dura 3-5 ani. După aceea elefantii sunt antrenati individual încă 10 ani, după care sunt trimisi în pădure. Absolventii scolii de dresaj lucrează 30 de ani după care ies la pensie pe la 50 de ani. Dresorul elefantului, numit oozie sau mahout îsi câstigă existenta cerând bani pentru folosirea animalului său. Omul îmbătrâneste adesea împreună cu elevul său, timp în care se creează între cei doi o strânsă legătură de prietenie si respect. Situatia Elefantul african si cel asiatic sunt specii pe cale de disparitie. O varietate de elemente au contribuit la declinul lor. Au fost măcelăriti în secolele trecute numai pentru fildesul coltilor; războaiele, tăierea pădurilor pentru obtinerea de teren arabil, braconajul. La începutul anilor 1900 populatia de elefanti sălbatici era de circa 10 milioane; până în 1979 vânătoarea si distrugerea habitatului au redus-o la 1,3 milioane. Până în 1989 s-au redus cu 600 de mii, iar la sfârsitul secolului nu mai erau decât 640 de mii. În multe zone elefantii nu mai cresc decât în rezervatii naturale izolate si prea mici pentru dezvoltarea unei turme. Se încearcă programe de înmultire în captivitate pentru prevenirea extinctiei. Transportarea lor din sălbăticie în grădinile zoologice e ilegală, iar dacă procesul de înmultire nu are parte de succes se estimează că populatia de elefanti captivi va muri până în 2030.

Alte referate din materia: Biologie

Nr. Nume referat Hits
1 Feriga 1814
2 Affenpinscher-ul 1129
3 Anaconda 2070
4 Aripi 1123
5 Bauceron-ul 1170
6 Bobtail sau Old English Sheepdog 1107
7 Celulaprocariota 1222
8 Ciobanescul Belgian sau Groenendael 1135
9 Fetele aflate la pubertate 1225
10 Salvati planeta 2833
11 Uraniul radioactivitatea si mediul inconjurator 1256
12 Ursul Carpatin 1567
13 Totul sau aproape totul despre dinozauri 1712
14 Tropisme, nutatiile si nastiile la plante 1674
15 Tulburarile somnului 1642
16 Tumorile 1462
17 Ulcerul gastroduodenal 1499
18 Ultimii dinozauri 1424
19 Urechea 2555
20 Ursul Koala 2193
21 VULTURI 1522
22 Valoarea nutritiva si terapeutica a vitaminelor 1464
23 Vederea Stereoscopica 1319
24 Veghea, somnul si activitatea cerebrala 1542
25 Vertebrate acvatice 1752
Trimite un referat !
Referatul tau ii poate ajuta si pe ceilalti! Ajuta-ti colegii!

Ai un referat facut de tine si consideri ca este bun si original ? Trimite-ti lucrarea ta si poti castiga premii, ajutandu-ti colegii sa ia note bune!

Trimite un referat!
Cere un
referat !
Ai nevoie de un referat bun si nu il gasesti ?

Noi te ajutam sa iti faci referatul de care ai nevoie. Da-ne detalii despre lucrarea pe care trebuie sa o redactezi si noi vom scotoci pentru tine!

Cere un referat!