|
Elefantii
Actualmente elefantii sunt cele mai mari si cele mai grele animale
terestre, pe linga faptul ca au dintii incisivi cei mari lungi, au nasul
cel mai lung si poate memoria cea mai buna. Cu toata greutatea lor de mai
multe tone, deplasarea lor se poate numi sprintena. In padure, daca este
necesar se furiseaza fara zgomot. Acesti "uriasi blanzi" sunt fiinte
sensibile si cu simt afectiv, traiesc in legaturi stranse cu membrii
familiei si cu ceilalti membrii ai turmei. Din pacate aceste animale au
fost vinate fara mila de om pentru incisivii lor - pentru fildesul pretios
- si numarul de indivizi ai celor doua specii a inceput sa scada intr-un
mod alarmant.
Greutate impresionanta
Masculii din specia elefantului african pot depasi greutatea de 6
tone. Greutatea capului poate avea un sfert din masa corpului. Aceasta
parte a corpului, pe linga greutatea sa considerabila, este incarcata si cu
mijloace de obtinere a hranei - trompa, fildesii, masele de mestecat,
uriasii muschi ai maxilarului.
Fildesii elefantilor sunt dinti alungiti - incisivi modificati - care
sunt folositi pentru scoaterea radacinilor din pamant si pentru decojirea
pomilor. Elefantii masculi folosesc fildesii in luptele lor de stabilire a
ordinii ierarhice, lupte premergatoare perioadei de imperechere. Spre
deosebire de dinti, fildesii cresc pe tot parcursul vietii elefantului. S-a
inregistrat ca un mascul de elefant african batran avea fildesii de peste
3m lungime.
Capul elefantului este sustinut de un gat scurt, puternic. De aceea
elefantul nu poate sa-si aplece capul pentru a aduna hrana. Aceasta
deficienta a fost inlaturata de procesul de evolutie prin dezvoltarea
trompei, rezultata din alungirea buzei superioare musculoase si a nasului.
Acest organ admirabil al elefantilor este constituit din mii de muschi si
este utilizat pentru o sumedenie de operatii, printre care culesul
fructelor, aspiratia apei, ruperea crengilor si sapatul radacinilor. Trompa
este sensibila atat la mirosuri cat si la pipait, elefantii o folosesc atat
la indentificarea unui elefant strain cat si la transmiterea salutului
membrilor familiei sau la mangaierea perechii dorite.
Miscarea corpului imens al elefantului nu este deloc greoaie. Gambele
scurte si robuste impart in mod egal greutatea pe patru picioare. Ca si
calul, si elefantul umbla pe degetele picioarelor. Oasele rasfirate ale
degetelor sunt sprijinite de o talpa rotunda si pe un calcai format dintr-
un tesut spongios. Pielea groasa care acopera talpa se toceste si se reface
in mod continuu. Contrar aspectului diform, elefantul este un animal ager
si nu se sperie de nici o forma de relief: traverseaza cu usurinta atat
mlastinile cat si terenul stancos, pe teren solid lasand putine urme. Acest
urias al uscatului se descurca bine si la inot: folosindu-si trom |