|
În privin?a denumirii, termenul de ecologie s-a impus în aten?ia opiniei publice occidentale mai ales după 1970, iar în Europa centrală ?i de est cu precădere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986) au zguduit din iner?ie opinia publică ?i a introdus treptat ecologia în rândul preocupărilor individului ?i comunită?ilor. Se redescoperea astfel un concert ?i un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuită biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de na?tere 1866, pe când acesta func?iona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa men?iune cu valoare de certificat de na?tere se găse?te într-o notă de la pagina 8 a lucrării “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “...sekologie... ?tiin?a economiei, modului de via?ă, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.” Construit precum termenul de economie, cel de ecologie derivă, în parte, din rădăcina indo-europeană weik, care desemnează o unitate socială imediat superioară casei ?efului de familie. Această rădăcină a dat sanskritul veah (casă), latinul vicus (cartierul unui ora?, burg) ?i grecul oikos (habitat, acasă). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a două cuvinte grece?ti: oikos ?i logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezintă ?tiin?a habitatului, respectiv o ramură a biologiei care studiază interac?iunile dintre fiin?ele vii ?i mediul lor. Dar, evident, semnifica?iile sale au fost mult amplificate ?i diversificate de-a lungul timpului. |