|
Ecologia: de la ?tiin?? la con?tiin??
Ca în cazul multor discipline, numele ?i defini?ia conferite ecologiei, spun mult pentru cei chema?i s? îi cunoasc? continentul ?i s?-i p?trund? semnifica?iile.
În privin?a denumirii, termenul de ecologie s-a impus în aten?ia opiniei publice occidentale mai ales dup? 1970, iar în Europa central? ?i de est cu prec?dere în ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele maree negre ori accidente nucleare în frunte cu cel de la Cernobâl (26 aprilie 1986) au zguduit din iner?ie opinia public? ?i a introdus treptat ecologia în rândul preocup?rilor individului ?i comunit??ilor. Se redescoperea astfel un concert ?i un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuit? biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de na?tere 1866, pe când acesta func?iona ca profesor la Universitatea din Sena. De altfel, prima sa men?iune cu valoare de certificat de na?tere se g?se?te într-o not? de la pagina 8 a lucr?rii “Generalle Morphologie der Organismen” (Berlin, 1866), sub forma: “...sekologie... ?tiin?a economiei, modului de via??, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor, etc.” Construit precum termenul de economie, cel de ecologie deriv?, în parte, din r?d?cina indo-european? weik, care desemneaz? o unitate social? imediat superioar? casei ?efului de familie. Aceast? r?d?cin? a dat sanskritul veah (cas?), latinul vicus (cartierul unui ora?, burg) ?i grecul oikos (habitat, acas?). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a dou? cuvinte grece?ti: oikos ?i logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezint? ?tiin?a habitatului, respectiv o ramur? a biologiei care studiaz? interac?iunile dintre fiin?ele vii ?i mediul lor. Dar, evident, semnifica?iile sale au fost mult amplificate ?i diversificate de-a lungul timpului.
Nomen certus, pater incertus?
Parafrazând un celebru dicton juridic latin (mater, certus, pater incertus) ?i despre ecologie se poate spune c? dac? numele îi este general ?i unanim recunoscut, paternitatea acestuia este înc? discutat?.
Astfel, într-o lucrare a lui P.H. Ochsen (The world ecology, Nature, vol. 129, 1959) a fost lansat? ipoteza c? inventatorul termenului ecologie ar fi fost filozoful ?i scriitorul american Henry David Thorean (1817-1862), contemporan întrucâtva cu Haeckel. Filozof transcendentalist acesta a fost, totodat?, ?i unul dintre cânt?re?ii vie?ii în natur?. Dup? cum se ?tie, transcedentalismul, ilustrat mai ales de filozoful Ralph Waldo Emerson (1803-1882), este o filozofie impregnat? de panteism în care natura e perceput? deopotriv? ca un mijloc de uniune cu Dumnezeu ?i ca o sfer? imperfect? unde se cuvine “transcede”. În societatea timpului, adep?ii unei asemenea concep?ii erau percepu?i ca ni?te neconformi?ti. Astfel, în cartea sa “Walden, sau în via?a în p?dure” Thoreau reconstituie experien?a reîntoarcerii sale pe p?mânt, care a durat pu?in peste doi ani. Printre altele, acesta poveste?te “M-am dus în p?dure întrucât am vrut s? tr?iesc f?r? grab?, s? fac fa?? numai for?elor esen?iale ale vie?ii, s? descop?r ceea ce aceasta poate s? m? înve?e, sfâr?ind s? constat, la ora mor?ii mele, c? nu am învins-o”.
Aceast? experien?? apropiat? multor “expedi?ii” ecologiste actuale explic?, în mare parte, eroarea de descifrare comis? în 1958 de editorii coresponden?ei lui Thoreau. Astfel, ace?tia au citit, din gre?eal? “ecology” (ecologie) acolo unde scriitorul-filozof scrisese “geology” (geologie) într-o scrisoare datat? 1 ianuarie 1858 ?i adresat? veri?orului s?u G. Thatcher.
Aceast? confuzie de termeni, deosebit de seduc?toare ?i în spiritul senza?ionalului american (cine nu era tentat s? considere c? primul scriitor ?i practician al “întoarcerii la natur?” a fost, în acela?i timp, ?i p?rintele cuvântului ecologie, în defavoarea unui ferm om de ?tiin???), avea s? fie corectat? îns? de aceia?i editori entuzia?ti în 1975. În acest fel Ernst Haeckel era repus în totalitate în drepturi ?i ast?zi nimeni nu-i mai contest? paternitatea termenului ?i conceptului de ecologie. |