|
COMPORTAMENTUL ANIMALELOR IN NATURA
SUBORDINUL SERPENTES (OPHIDIA) - Serpi
Serpii sunt reptile su solzi (Squamata), caer au o forma alungita, fara
membre. Din punct de vedere al evolutiei lor filogenetice, serpii trebuie
sa fi pierdut mai demult membrele, deoarece le lipseste centura scapulara
si sternul, in timp ce din membrele posterioare nu au mai ramas decat cel
mul urme ale bazinului si ale membrelor atrofiate. Se admite ca serprii
deriva din saurieni care aveau membre.
In ce priveste alcatuirea corpului la serpri, se constata urmatoarele:
capul, trupul si coada nu sunt delimitate, ci trec pe nesimtite dintr-unul
intr-altul; delimitarea dintre trup si coada se recunoaste numai pe parte
ventrala, dupa despicatura anala. Corespunzator corpului puternic alungit,
organele interne sunt, la randul lor, foarte alungite. Plamanul stang este
mult atrofiat, iar vezica urinara lipseste cu totul. Numarul vertebrelor
trunchiului, legate intre ele prin articulatii sferice, trece de obicei
peste 100, iar la serprii - uriasi ajunge la 300 - 430. Cu exceptia primei
vertrebrate cervicale, de fiecare vertebra se leaga prin articulatii o
pereche de coaste, al caror capat liber se sprijina pe un strat de muschi.
Ele se pot misca inainte si inapoi si astfel, in mod direct, ajuta la
inaintarea aminalului, iar indirect prin presiunea musculara asupra
marginilor posterioare a placilor cutante ventrale, acestea se departeaza
in asa fel, incat impiedica alunecarea corpului pe substrat. Aceasta
miscare contribuie la serpuire, acea miscare ondulatorie in care fiecare
punct al corpului lung urmeaza cu precizie acelasi drum, pe care au
alunecat mai inainte capul si gatul.
Capul sarpelui prezinta structuri caracteristice. Pleoapa de jos este o
capsula stravezie, trasa peste ochiul mobil si concrescuta cu pleoapa
superioara. Cand are loc naparlirea, ochiul naparleste de asemenea.
Timpanul si urechea mijlocie lipsesc. Functia redusa a aparatului auditiv
este compensata de limba - organ extrem de sensibil. Limba bifurcata, de
obicei de culoare inchisa, sta ascunsa intr-o teaca in fundul gurii. Printr-
o deschisere a varfului botului, limba poate fi scoasa chiar atunci cand
gura este inchisa. Creierul este inchis intr-o capsula craniana mica, dar
puternic osificata. Partea faciala a craniului este foarte puternic mobila:
maxilarul superior, oasele pterigoide si palatine sunt mobile intre ele,
fiind articulate prin legaturi elastice. Cele doua jumatati ale mandibulei
se pot indeparta mult una de alta, asa incat gura poate fi deschisa
neobisnuit de mult, mai ales ca cele doua parti ale maxilarului inferior
pot fi miscate inainte si inapoi, independent una de alta. La inghitirea
prazii, care este de obicei un animal intreg, cu mult mai gros decat corpul
sarpelui insusi, spre deosebire de soparle, aceasta e |