|
COMBATERE BIOLOGICA
INTRODUCERE
Organizatia Internationala de Lupta Biologica (O.I.L.B.) a definit
combaterea biologica ca o utilizare a organismelor vii si a
produselor activitatii lor biologice, cu scopul reglarii populatiilor de
daunatori. Prin acestea se subliniaza, pe o parte, utilizarea constienta a
dusmanilor naturali ai daunatorilor, iar pe de alta parte, a produsilor
activitatii lor metabolice cu scopul nu de a eradica, de a distruge toti
daunatorii, ci numai de a regla densitatile populatiilor de daunatori.
Extinderea metodelor biologice de combatere a daunatorilor, este una
dintre directiile de perspectiva a dezvoltarii protectiei plantelor, mai
ales pentru reducerea si eliminarea fenomenelor de poluare pe care le pot
produce substantele chimice.
Conservarea si activarea mecanismelor naturale de reglare a
densitatilor populatiilor de organisme daunatoare trebuie sa se bazeze pe
o cunoastere profunda a tuturor factorilor si legaturilor biocenotice.
In general, in momentul de fata se remarca o tendinta clara
e"ecologizare"activitatilor ce depind de mediul inconjurator.
Principiul de baza al conceptului de combatere biologica il constituie
echilibru biocenotic prin care nivelul populatiei unei specii (prada,
gazda) este conditionat de alte specii (pradatori, paraziti,
patogeni). Acest echilibru este insa oscilant, are caracter dinamic si
poate fi dereglat de unele practici agrotehnice sau de protectia
plantelor. De aceea se impune sa se creeze conditii cat mai favorabile
entomofagilor. Wiackowski (1971) acorda o importanta mare asa-
ziselor metode biologice profilactice, adica metodelor de concentrare a
entomofagilor in cadrul culturii subliniaza in special utilitatea hranei
suplimentare (nectarul unori flori, polenul si secretiile dulci
ale unor insecte), a gazdelor
intermediare a locurilor de iernaresi, in general, a metodelor de
concentrare a entomofagilor (cultura in benzi a lucernei si alte masuri
organizatorice si agrotehnice).
Zoofagi sunt deosebit de diversi si au o mare specificitate pentru
diferiti daunatori. In plus pot singuri sa se dezvolte spontan ca
urmare a cresterii numerice a gazdei (daunatorului). Aceasta inseamna ca
de fapt reprezinta resurse naturale care se pot reinnoi singure.
In ultimii ani au fost elaborate metode perfectionate de inmultire in
masa a diferitelor specii de zoofagi. De mare interes sunt speciile de
zoofagi care au capatat rezistenta la unele pesticide si care in acest
fel se pot integra mai bine in combatere.
Produsele microbiologice au progresat de asemenea substantial.
Utilizarea virusurilor entomopatogene sub forma de preparate formulate
are o mare perspectiva de utilizare. Au |