|
CARACATITELE
- Intre mit si realitate
-
In lumea nevertebratelor marine, caracatita ocupa un loc
aparte datorita capacitatilor de adaptare la mediu, sistemului nervos si a
ochiului , ce amintesc de conformatiile intalnite la vertebrate.Daca mai
adaugam modul de deplasare , unic in intregul regn animal , posibilitatea
de a-si acoperi retragerea prin lansarea unui nor de "cerneala"
,multitudinea de reactii surprinzatoare si posobilitatile ei de a invata ,
intelegem de ce oamenii de stiinta au fost uimiti si fascinate de acest
animal.
Istorii cu caracatite
Sicilia este despartita de peninsula italica prin ingusta
stramtoare a Mesinei, de numai 3,5 km , iar navele care o strabat au de
infruntat curenti mareici foarte puternici. Este o zona extrem de
periculoasa, cunoscuta inca din antichitate. Aici situeaza Homer una dintre
nenumaratele peripetii ale lui Ulise, povestita in cantul al X-lea. Corabia
vicleanului grec izbuteste totusi sa treaca prin stramtoarea strajuita de
doi teribili monstrii marini, Charybda si Scylla.
Charybda este un vartej, iar Scylla in descrierea pe care Homer o
pune in gura lui Circe, ne apare ca o caracatita cu dimensiuni colosale,
avand drept adapost o pestera submarina. Ulise isi sacrifice sapte
matelotei, dar salveaza corabia.]
Dincolo de mit si de fantezia poetului, popoarele antice din
spatial Mediteranei- cretaniei, grecii si mai tarziu romanii - aveau o
perceptie corecta a animalului real, molusca foarte des intalinta pe
fundurile stancoase din apropierea tarmurilor. Ba chiar, in mileniile III -
II i.Hr., vremurile de stralucire ale civilizatiei minoice, caracatita era
considerate un animal benefic. Imaginea sa superb stilizata, apare adesea,
alaturi de cea a delfinului, pe frescele palatelor si chiar, sculptata, pe
ancorele din piatra folosite de corabieri.
Grecii antici, pescari indemanatici, o cunosteau bine, o prindeau
cu destula usurinta si o vindeau in piete, alaturi de alte vietuitoare
marine, hrana pentru locuitorii mai saraci ai cetatilor, care nu-si puteau
permite sa cumpere o bucata de ton. Fara indoiala, ii urmarisera evolutiile
din adancul apei si admirasera unduirea gratioasa a celor 8 brate,
prevazute cu doua randuri de ventuze. Artistii au fost cuceriti de silueta
ei ciudata si au reprodus-o, uneori, in decorurile vaselor de ceramica,
moelate in secolele al VI-lea si al V-lea i.Hr. Desenele rosii, executate
cu pensula, au linii curgatoare, de mare rafinament, care incanta ochiul.
Caracatita apare si pe unele monede antice din aceeasi perioada,
batute in Eretria, Dikaia, Syracusa, Crotona, etc. Daca artistii Greciei
antice cunosteau aspectul exterior al animalului, natural |