|
[pic]
Cocostarcul si cocorul. Unul e al nostru, bucuria tuturor, dorit,bine
ingrijit,
Celalat este numai in treacat, rar cand sta peste vara -cate o perechie -
doua
-prin Dobrogea.
Amandoi insa sunt vestitorii primaverii, ai caldurii , ai florilor , deci
cu placere primiti. Copiii desculti isi lasa urmele in glodul abia zbicit
de dupa topirea omatului, jucand oina.
Unul din ei striga :
-Vin cocorii !Vin cocorii !
La aceasta veste toti ies di case , is pun pana pod si cauta spre zarile
adunci,
Luminoase.
Un sirag de margele, indoit ca un carlig inota in inaltimea vazduhului.
Abia le vezi , dar au grije sa-ti trimeata vestea trecerii prin strigatul
lor stridend , asemebea cu al curcanului.
Gra-gra-gra, adica bu gasit, pregatiti-va plugurile , la munca .
Noi ne ducem mai departe , hat departe, unde vara e mai racoroasa.
Batranii se uita cu bucurie deodata, dar repede jalea ii cuprinde.
Un flacau mai nazdravan trage repede pe pamantul umezit un cerc cu cutitul
scos din brau il infige la mijloc, pune caciula deasupra, mormaie cateva
cuvinte pe care numai el le stie.
-Uite cocorii ! si-au rupt randul , zboara amestecati, ca ametiti se opresc
in loc se invartesc in cercuri incalcite, se lasa incet din zbor langa ape.
Farmecul sa indeplinit zic oamenii. Nazdravanul care castiga mult infata
cosatenilor , au oprit cocorii in loc .In realitate s-au lasat sa se mai
odihneasca si sa se mai intremeze cu ceva hrana.
Drumul e lung si din loc in loc trebuie sa poposeasca undeva .
Alteori isi cauta de drum mai departe , macar ca fermecatorul si-a descins
braul, facandu-l colac pe pamant.
Cocorii sunt trimbitasii primaveri :trec pe la noi numai, caci cuiburile si
le fac prin Norvegia si Suedia.Rar cand raman cativa si pe langa Razelm.
In schim c ocostarcul sau barza se tine de pamantul nostru.Numai ca-l vezi
ca sa lasat , nci nu sti cand, caci el nu-si anunta venirea prin nici un
strigat.Bucuria si-o arata astfel :isi lasa gatul pe spate , asa incat
falca de jos sa vie sus si se pune la toaca.Des,des loveste o falca de alta
si se aude un sunet parca ai bate niste ciocanele.Asa isi arata voia buna ,
asa cer copii de mancare .Cand vad pe babacul venind cu o broasca ori un
peste in plisc.Cocostarcul e credincios locului unde si-a facut cuibul.E
dovedit pe deplin , cand se obisnuieste prin alte parti a i se spune la
picior cate un inel de recunoastere . Abia la lasat in zbor , abia sa
vestit sosirea , ca o fiinta politicoasa a tocat din plisc zicand si se pune pe lucru.Cuibul , claditin anii trecuti cu truda, a
suferit pe urma furtunii , a viscolului de peste iarna.Inepe sa-l dreaga ,
cum isi drege si gospodina casa , in prejma sarbatorii primavara.Ici mai
lipseste un vreasc , dincolo mai ridicat pe margini ;aduce muschi , cateva
frunze de face salteaua.
Cuibul e gata pregatit ca sa primeasca oule.
Cai doamna sta si cloceste domnul ti s-ar parea ca se preumbla.Il vezi
mergand tacticos , calcand agale, parca a |