|
ARTROPODELE
Artropodele au luat na?tere din viermii inela?i anelizi, fapt dovedit de segmentarea corpului.
Cele mai vechi artropode au ap?rut în era paleozoic?. Ele sunt reprezentate prin: trilobi?i, forme înrudite cu crustaceii gigan?i (Euripterus), care atingeau dimensiuni de 1 –2 m, ?i insecte de asemenea foarte mari (30 cm), asem?n?toare cu libelulele.
Artropodele reprezint? un grup foarte numeros de specii, al c?ror num?r dep??e?te un milion. Ele se afl? r?spândite pe toat? suprafa?a P?mântului, fiind întâlnite în toate mediile de via??.
Artropodele se caracterizeaz? prin aceea c? au picioare articulare, adic? formate din mai multe segmente, de unde ?i denumirea lor:arthron= articul,pus-podos=picior.
Tegumentul secret? o substan?? organic? numit? chitin?, care formeaz? la exteriorul corpului un schelet. Uneori chitina este impregnat? cu carbonat de calciu, constituind astfel un înveli? mai rezistent (crusta).
Corpul are o simetrie bilateral?, cu o segmenta?ie inegal?, observându-se de cele mai multe ori trei p?r?i distincte: cap, torace ?i abdomen.
În cavitatea general? g?sim ?i aici un sistem lacunar, determinat, de asemenea de o re?ea de ?esut conjunctiv (parenchim), în care se afl? sângele (lichidul celomic).
Sistemul nervos este ganglionar, asm?n?tor cu al viermilor inela?i, iar organele de sim? sunt destul de bine dezvoltate, fiind reprezentate prin ochi simpli (oceli), sau compu?i, organe senzoriale tactile, olfactive ?i gustative.
Aparatul digestiv este reprezentat printr-un tub digestiv, ale c?rui segmente sunt adaptate naturii hranei, ?i prin glane anexe ale tubului digestiv.
Hrana este de natur? vegetal? sau animal?, având diferen?iat un aparat bucal, adecvat acesteia.
Respira?ia este traheal?, branhial?, pulmonar? sau cutanee, depinzând de mediul de via??. Aceste forma?iuni sunt de origine ectodermic?. Traheele sunt ni?te tuburi foarte ramificate, care alc?tuiesc un sistem traheal. În interiorul lor se afl? un fir chitinos, spiralat care le ?ine deschise.
Structura unei trahei:
1-peretele traheii
2-firul chitinos spiralat
Este de re?inut c? la artropodele traheate sângele nu îndepline?te ?i func?ia de transport al gazelor, astfel c?
traheele au rolul s? conduc? aerul înc?rcat cu oxigen pân? la
intimitatea ?esuturilor ?i s? ia de aici bioxidul de carbon, pentru a-l elimina.
Aparatul respirator este reprezentat printr-o inim? tubular? sau poligonal? (multicameral?), situat? dorsal, ?i prin vase sanguine deschise, care sunt în leg?tur? cu sistemul lacunar. Sângele este, în general, incolor, de?i con?ine pigmen?i respiratori, ?i se afl? atât în organele aparatului circulator, cât ?i în lacune. Excre?ia se face prin nefridii modificate, în num?r pereche, fiind astfel omogene cu organele de excre?ie ale viermilor inela?i.
Înmul?irea este sexuat?. Sexele sunt separate, masculii deosebindu-se de femele prin unele caractere morfologice, observându-se astfel un dimorfism sexual. Trebuie re?inut faptul c? unele artropode se înmul?esc prin ou? nefecundate, fenomen numit partogenez?.
În ceea ce prive?te dezvoltarea larvei, aceasta se face de cele mai multe ori prin metamorfoz?, înso?it? de mai multe n?pârliri.
Având în vedere anumite caractere morfologice, artropodele se impart în dou? grupe: chelicerate, cu clasa arahnide, ?i antenate, cu clasele crustacee, miriapode ?i insecte.
CELICERATELE
Clasa arahnide
Arahnidele sunt artropode adaptate, în general, la via?a terestr?; numai unele forme, ca o adaptare secundar?, duc o via?? parazitar?. Sunt animale carnivore, dar se întâlnesc ?i forme care se hr?nesc cu plante.
Corpul este alc?tuit din cefalotorace ?i abdomen. Pe cefalotorace sunt prinse toate apendicele, ?i anume: partru perechi de picioare ?i dou? perechi de maxile. La unele arahnide prima pereche de maxile a suferit modific?ri, transformându-se în arme de atac ?i ap?rare, cunoscute sub numele de chelicere.
Arahnidele au mai mul?i ochi simpli ?i sunt lipsite de antene.
Sistemul nervos, la cele mai multe, este concentrat în partea anterioar? a corpului.
Tubul digestiv este adaptat s? înmagazineze hran? de rezerv?, având cecumuri (diverticule gastrice).
Respira?ia este traheal? ?i pulmonar?.
Aparatul circulator este reprezentat printr-o inim? tubular?, a?ezat? dorsal, alc?tuit? din mai multe c?m?ru?e succesive (ventriculite), un sistem vascular deschis, slab dezvoltat ?i un sistem lacunar.
Excre?ia se face prin nefridii modificate, o pereche de tuburi Malpighi care se deschid în ultima parte a tubului digestiv.
În mul?irea se face prin ou? din care ies indivizi asem?n?tori cu p?rin?ii; nu se observ? deci metamorfoz?.
Arahnidele se împart în trei ordine: scorpioni (scorpionide), p?ianjeni (arahnide) ?i c?pu?e (acarieni).
Ordinul scorpionilor
În acest ordin sunt cuprinse formele cele mai inferioare dintre arahnide.
Scorpionii au corpul segmentat, având înf??i?area unor r?cu?ori. La partea posterioar? a abdomenului exist? un ghimpe, care este în leg?tur? cu o gland? cu venin.
La noi în ?ar? îi întâlnim prin Mun?ii Carpa?i, ducându-i via?a pe sub pietre. În ??rile tropicale tr?iesc scorpioni de dimensiuni mari, a c?ror în?ep?tur? este mortal? ?i pentru om.
Ordinul p?ianjenilor
Cel mai cunoscut p?ianjen dintre cei care tr?iesc în ?ara noastr? este p?ianjenul cu cruce (Epeira diademata), pe care îl întâlnim prin locurile mai pu?in umblate. Aici î?i construie?te o capcan? (pânza paianjenului), urzit? din fire foarte fine, provenite dintr-o substan?? vâscoas?, produs? de ni?te glande numite glande sericigene. Aceast? substan?? la contactulcu aerul se înt?re?te.
Tragerea firului se face prin organe speciale, numite filiere, care sunt în leg?tur? cu glandele sericigene din abdomen. Pe re?eaua de fire, p?ianjenul depune din loc în loc- la intervale egale- câte o pic?tur? dintr-o substan?? lipicios?, de care se va prinde prada (mu?te, ?ân?ari);la o capcan? de dimensiuni mai mari se pot observa pân? la 100.000 de astfel de pic?turi. Capcana diferi?ilor p?ianjeni este caracteristic? pentru fiecare specie.
Prin crângurile noastre se întâlnesc ?i p?ianjeni care nu-?i construiesccapcane, ci î?i prind prada pândind-o.
Astfel de p?ianjeni se numesc p?ianjeni vagabonzi. Unul dintre ace?tia este Licosa, care tr?ie?te prin regiunile meditereaniene ?i a c?rui femel? î?i poart? puii pe spate.
Un p?ianjen care prezint? un interes deosebit este p?ianjenul-de-ap? (Argyroneta aquatica). Plasa sa este construit? în ap? ?i are forma unui clopot cu gura în jos.În clopot se g?se?te aer adus de el de la suprafa?? între peri?orii de pe corp. Femela depune ou?le sub clopot, iar puii de p?ianjen ie?i?i din acestea g?sesc aici aerul necesar respira?iei.
În alte regiuni de pe glob rt?iesc p?ianjeni ale c?ror mu?c?turi sunt foarte dureroase, otr?vitoare, uneori mortale, chiar pentru animalele mari ?i om.
Tarantula, care tr?ie?te în jurul M?rii Mediterane, este un p?ianjen mare ?i î?i face galerii s?pate în p?mânt.
Karacurt, un p?ianjen mic din Asia central?, are mu?c?tura mortal? chiar ?i pentru om.
Ordinul c?pu?elor
Ordinul c?pu?elor prezint? o iportan?? deosebit?, întucât cea mai mare parte dintre ele paraziteaz? atât pe corpul unor animale domestice cât ?i pe al omului.
C?pu?a (Ixodes ricinus), care paraziteaz? pe câini, oi, bovine, etc., hr?nindu-se cu sângele acestora.În afar? de faptul c? le anemiaz? considerabil, ea poate transmite la bovine un protozoar patogen, care urinare cu sânge.
Alte c?pu?e din genul Ixodes paraziteaz? pe p?s?ri ?i chiar pe om, unele, putând s? transmit? encafalita, febra recurent?, tifos exantematic etc.
Sarcoptul-râiei (Sarcoptes scabiae) este o c?pu?? care paraziteaz? în pielea omului, unde î?i sap? galeriile.
Alte de Sarcoptes produc râia la capre, oi, câini etc. Trebuie re?inut c? toate formele de râie întâlnite la animale pot trece ?i la om.
ANTENATE
Clasa crustacee
Crustaceele sunt artropode acvaticecare au corpul acoperit cu un înveli? alc?tuit din chitin? impregnat? cu carbonat de calciu, numit? crust?, de unde ?i numele clasei.
La cei mai mul?i capul este unit cu toracele, alc?tuit din cefalotorace.Picioarele sunt formate din dou? ramuri bifurcate, iar la unele forme, primele perechi sunt prev?zute cu cle?ti ?i servesc la prinderea hranei.
La un cap au doi ochi compu?i, dou? perechi de antene ?i un aparat bucal, alc?tuit din mai multe piese chitinoase(mandibule, maxile, maxilipide) care au rolul de a f?râmi?a hrana.
Respira?ia se face prin branhii, care de obicei se afl? prinse la baza picioarelor. Inima este pentegonal?, iar sângele este colorat în albasrtu, datorit? prezen?ei pigmeului respitaror, femocianina, întâlnit ?i la gasteropode.Excre?ia se face prin nefridii modificate, care datorit? structurii ?i culorii lor au fost numite glande verzi.
În dezvoltarea lor crustaceele trec prin forma larvar?,
numit? nauplius.
Crustaceele se împart în dou? grupe: crustacee inferioare (entomostracee) ?i crustacee superioare (malacostracee).
Crustaceele inferioare sunt de talie mic? ?i se g?sesc în num?r foarte mare atât în apele marine cât ?i în cele dulci.
Se caracterizeaz? prin aceea c? num?rul segmentelor corpului ?i al picioarelor este variabil(10-100).
Dintre acestea cit?m: dafnia sau puricele-de-ap?, ciclopul, saculina(parazit pe crab), etc. Acestea constituie o verig? în lan?ul alimenta?iei animalelor acvatice. Dafniile sunt folosite pentru pe?tii din acvarii.
2. Crustaceele superioare, spre deosebire de crustaceele inferioare, sunt de talie mare, iar num?rul segmentelor corpului ?i picioarelor este constant.
La unele forme, capul nu este unit cu toracele, iar corpul are aspect inelat. A?a sunt: l?t?u?ul (Gammarus), care tr?ie?te pin apele dulcist?t?toare sau prin pâraie, ?i molia-zidurilor (Oniscus), form? readaptat? la mediul terestru, care-?i duce via?a în locuri umede, unde nu p?trunde lumina(în pivni?e, pe sub lemne).
Altele au capul unit cu toracele(cefalotorace)?i un num?r de cinci perechi de picioare. Din aceast? categorie fac parte:
Racul de râu (Astacus fluviatilis), pe care îl întâlnim prin iazuri, b?l?i ?i ape curg?toare. De cefalotorace sunt prinse cele cinci perechi de picioare, primele trei perechi terminându-se cu câte un cle?te; cel de la prima pereche este cel mai puternic. Abdomenul (coada) este alc?tuit din segmente. Pe fa?a ventral? a primelor ?ase segmente se afl? ni?te apendice abdominale, iar ultimul segment (telsonul) este mai l??it, nu are apendice ?i folose?te la înot. La femel? de apendicele abdominale sunt prinse ou?le, din care dup? fecundare ies pui asem?n?tori cu p?rin?ii. Ei r?mân prin?i aici un timp oarecare.
În timpul dezvolt?rii, racul n?pârle?te de mai multe ori. Având crusta îndep?rtat? poate s? creasc?. Crusta se reface din ni?te granule de calcar (gastrolite) care se g?sesc în stomacul racului. Culoarea crustei, verde brun?, se datoreaz? prezen?ei a doi pigmen?i: albastru ?i ro?u. Prin fierbere pigmentul albastru, mai pu?in rezistent, se distruge, r?mânând numai cel ro?u, de unde rezult? culoarea racului fiert.
Racul merge pe substrat (fundul apei) cu ajutorul picioarelor. Atunci când este atacat, el înoat? înapoi mai repede, izbind apa cu înot?toarea codal? (telesonul), prin îndoirea brusc? a abdomenului.
Din aceea?i categorie mai amintim:homarul, un crustaceu de culoare brun?-alb?strie, care poate la o lungime de o jum?tate de metru ?i o greutate de 4-5 kg. Prima pereche de picioare prezint? cle?ti foarte mari ?i puternici.Îl întâlnim în Marea Neagr? ?i pe lâng? ??rmul M?rii Nordului; langusta (Palinurus) ese de talie ceva mai mic? decât homarul ?i nu are cle?ti mari. Culoarea sa este brun?-violet?, p?tat? cu galben; tr?ie?te prin Marea Nordului ?i Marea Mediteran? .Carnea lor este comestibil?.
Pe lâng? ??rmul m?rilor (foarte comun ?i în Marea Neagr?) se întâlne?te adesea crabul, care are cafalotoracele bine dezvoltat ?i sub care se g?se?te abdomenul recurbat ?i închircit. Se hr?ne?te cu cadavre, din care cauz? esre considerat ca unul dintre ,,sanitarii” m?rii.
Un crustaceu superior, a c?rui mod de via?? prezint? un interes deosebit, este pagurul. El a fost amintit la celenteratele antozoare, unde se arat? convie?uirea sa cu Adamsia palliata.
Clasa miriapode
Miriapodele sunt artropode ale c?ror corp este compus din segmente numeroase, asem?n?toare cu ale viermilor inela?i.Sunt forme antenate, iar de fiecare segment al atrnchiunui se afl? prinse câte una sau dou? perechi de picioare.Se cunosc specii care au 179 de perechii de picioare, de aici a provenit ?i denumirea clasei:mirii-zece mii; pus,podos-picior.
Caracteristic în structura lor remarc?m: sistemul nervos este ganglionar scalariform, respira?ia traheal?, aparatul circulator reprezentat printr-o inim? tubular? a?ezat? dorsal, format? din mai multe c?m?ru?e (ventriculite) succesive, vase sanguine deschise ?i sistem lacunar, iar excre?ia se face prin tuburi Malpihhi.
Dup? natura hranei, miriapodele se împart în carnivore ?i vegetariene.
Dintre miriapodele carnivore fac parte urechelni?a (Lithobius forficatus) ?i scolopendra (Scolopendra morsitans), care tr?iesc sub frunzi?ul c?zut din p?duri, pe sub mu?chi, pietre, trunchiuri de copaci, etc., unde î?i g?sesc hrana alc?tuit? din insecte, râme, p?ianjeni, melci tineri, etc.Unele scolopendre din regiunile tropicale sunt veninoase, fiind periculoase chiar ?i pentru om.
Dintre miriapodele vegetariene fac parte ?arpele-orb (Iulus terrestris), care tr?ie?te prin frunzi?ul p?durilor, hr?nindu-se cu plante în putrefac?ie, ciuperci, etc. Alte miriapode vegetariene se hr?nesc cu r?d?cinile plantelor de cultur? (graminee, sfecl?, castravi?i, etc.)
Este important de re?inut faptul c?, dac? compar?m cele dou? categorii de miriapode- carnivore ?i vegetariene- se poate observa cum modul de via?? al acestora se reflect? atât în morfologia extern? cât ?i în comportarea lor.Astfel, miriapodele carnivore (urechelni?a, scolopendra), fiind obligate s?-?i urm?reasc? prda, au picioarele lungi ?i puternice, put?ndu-se deplasa cu repeziciune, iar corpul, care este turtit dorso-ventral, le permite, în caz de pericol, s? se strecoare printre cr?p?turi sau alte ad?posturi.
Miriapodele vegetariene, nefiind obligate s? urm?reasc? ?i s? atace prada, au picioarele foarte scurte, ceea ce le face s? se deplaseze încet, tîrîndu.se, iar atunci când sunt în pericol, corpul lor cilindric se r?suce?te în spiral? orizontal?- ?arpele-orb- sau se face ghem (Glomeris).
Clasa insecte
În aceast? sunt cuprinse artropodele care au organiza?ia cea mai evoluat?. Reprezint? grupa de animale cu cel mai mare num?r de specii; din cele 1 500 000 de specii de animale, aproape 1 000 000 apar?in insectelor.
Insectele sunt adaptete la cele mai variate condi?ii de via??. Le întâlnim în vârf de munte sau în pe?terile adânci, în desi?urile p?durilor sau în câmpiile deschise, în tundr? sau în de?ert, în pârâuri, lacuri sau hele?tee, în p?rul mamiferelor, în fulgii p?s?rulor, în locuin?e, în depozitele de alimente, printre c?r?i, etc.
Corpul lor acoperit cu chitin? (exoschelet) este segmentat ?i alc?tuit din trei regiuni caracteristice insectelor: cap, torace ?i abdomen. Pe cap au o pereche de antene iar pe torace au trei perechi de picioare (hexapode) ?i 2 sau 4 aripi, care reprezint? organele de locomo?ie.
La gur? se afl? ?ase piese chitinoase, care alc?tuiesc aparatul bucal sau arm?tura bucal?. Aceste piese sunt: buza superioar? (labrum), buza inferioar? (labium), dou? maxile ?i dou? mandibule. În func?ie de modul de hr?nire ele au suferit diferite adapt?ri (apucat ?i rupt, în?epat ?i supt, dizolvat ?i supt).
Pe p?r?ile laterale ale capului se g?sesc doi ochi mari, compu?i din mai multe elemente vizuale numite omatidii, care au la exterior fa?ete hexagonale. În fiecare omatidie se formeaz? imaginea separat? a unei p?r?i din corpul de la care vine excita?ia vizual?, astfel c? imaginea integral? a corpului de v?zut este rezultatul imaginilor culese de toate omatidiile. O astfel de vedere poart? numele de vedere mozaic.
?i celelalte organe de sim? sunt destul de bine dezvoltate. Astfel, sim?ul pip?itului, al gustului ?i în special al mirosului sunt percepute de celule specializate în acest sens, care se g?sesc pe antene ?i pe anumite piese bucale.
Sistemul nervos este ganglionar scalariform ?i a?ezat ventral, ca ?i la celelalte nevertebrate. Spre deosebire de ganglionii cerebroizi, subesofagieni ?i totacici (3 perechi), ganglionii abdominali alc?tuiesc de cele mai multe ori o mas? nervoas?, de la care pornesc filete nervoase pentru diferite organe abdominale.
Tubul digestiv este adaptat pentru haran? natural? vegetal? sau animal?. Ca anexa ale tubului dugestiv au numai galandele salivare; hepatopancreasul lipse?te.
Respira?ia este traheal?.
Aparatul circulator este asem?n?tor cu cel de la arahnide ?i miriapode (inim? tubular? alc?tuit? din mai multe ventricule, vase sangulare deschise ?i sistem lacunar).
Sângele este incolor, neavând rol în respira?ie, transport? numai substan?ele hr?nitoare ?i pe cele de excre?ie.
Excre?ia se face prin tuburi Malpighi, forma?iuni întâlnite ?i la celelalte artropode, cu deosebirea c? aici sunt în num?r mai mare.
La insecte sunt sexe separate. Din ou?, care con?in foarte pu?in vitelus nutritiv, ies larve care trec prin mai multe stadii de dezvoltare, n?pârlind în acest timp de mai multe ori. Astfel, la unele insecte, stadiile de dezvoltare sunt urm?toarele: ou, larv? ?i apoi adult. Acest mod de dezvoltare poart? numele de metamorfoz? incomplet?. La altele se trece de la stadiul de larv?, la un stadiu imobil de nimf? sau pup?, ?i apoi la forma de adult. Aceasta este o form? cu metamorfoz? complet? ?i este o form? mai dezviltat? decât matamorfoza incomplet?.
Insectele au unele comport?ri care uneori uimesc, ca de exemplu amenajarea cuiburilor, hr?nirea larvelor, strângerea de rezerve de hran? sau modul de comunicare între furnici, care se face prin sunete produse prin frecarea antenelor, sau dansurile în zbor ale albinelor, semnalizând distan?a la care se g?sesc anumite flori cu un anumit nectar ?i polen. De multe ori acestea sunt atribuite unei ,,inteligen?e”. În realitate ele nu sunt altceva decât instincte, ?i nicicum inteligen?a.
Toate aceste manifest?ri sunt înn?scute, efectuarea lor f?cându-se ca ,,de la sine”, f?r? s? aib? lor un proces de gândire care este propriu numai omului. Pentru a dovedi aceasta savantul francez Fabre, în urma multor observa?ii f?cute asupra vie?ii insectelor, a descris modul cum o vespe, care î?i face rezerve de hran? pentru larve într-o galerie s?pat? de ea sub p?mânt, execut? în timpul procur?rii hranei de rezerv? mi?c?ri inutile, care ar putea fi eliminate, dac? insecta ar gândi. Astfel, înainte de a introduce prada în galerie, viespea obi?nuie?te s? intre singur? în aceasta, ca ?i cum aceasta ar face un control pentru a se asigura c? nu exist? acolo ascuns un du?man al s?u, ?i numai dup? aceasta duce prada în?untru. Fabre surprinzând o astfel de viespe care tocmai aducea o l?cust?, a l?sat-o s? intre în galerie ?i dup? aceea a luat l?custa, l?sat? de viespe la intrarea în galerie ?i a pus-o la o mic? distan?? de aceasta. Ie?ind, viespea a g?sit cu destul? u?urin?? prada ?i a readus-o la gura galeriei, apoi a intrat din nou singur? în galerie. Fabre a f?cut opera?ia aceasta de 40 de ori, iar viespea a repetat întregul ceremonial tot de atâtea ori. Iat? un fapt care ne dovede?te c? ac?iunile insectelor nu sunt gândite, ci înn?scute, automate, pornesc din ceea ce numim instinct.
Insecte cu metamorfoza incomplet?
Ordinul ortoptere
Acest ordin cuprinde insecte care au dou? perechi de aripi neegale; prima pereche este pergamentoas? ?i a?ezat? în lungul corpului, de unde ?i denumirea de ortoptere (orthos- drept; pteron- arip?), iar a doua pereche de aripi este membranoas? ?i împ?turit? în form? de evantai sub prima pereche.
Aparatul bucal este specializat pentru apucat, rupt ?i sf?râmat (aparat bucal masticator). Unele cum sunt l?custele ?i greierii au ultima pereche de picioare adaptat? pentru a s?ri; la altele, ca la coropi?ni?? prima pereche de picioare este adaptat? pentru s?pat.
Înmul?irea lor se face cu matamorfoz? incomplet? (ou –larv? –adult).
Alte insecte înrudite cu ortopterele sunt: gândacul negru de buc?t?rie (Blatta orientalis), gândacul cfeniu de buc?t?rie (Blatta germanica), termitele, care în regiunile calde î?i construiesc mu?uroaie solide ?i înalte de câ?iva metri, etc.
Ordinul hemiptere
Ordinul hemiptere cuprine insectele care au prima pereche de aripi jum?tate chitinoase (elitre) ?i jum?tate membranoase, de unde ?i denumirea ordinului de hemiptere (hemi –jum?tate; ptera-pteron= arip?).
Înmul?irea se face cu metamorfoz? incomplet?.
Din ordinul acesta face parte plo?ni?a cerealelor (Eurigaster), insect? foarte d?un?toare agriculturii.
Alte hemiptere sunt lipsite complet de aripi (aptere) ca plo?ni?a obi?nuit? (Cimex lactuarius), p?duchele de corp (Pediculus vestimenti), p?duchele de cap (Pediculus capitis).
Aparatul bucal ale acestor insecte este adaptat pentru în?epet ?i supt.
Toate hemipterele sunt d?un?toare economiei ?i s?n?t??ii omului, unele sug sucuri din plante, iar altele sunt hemetofage, sugând sânge de la oameni ?i putând transmite totodat? ?i boli grave.
Ordinul odonate
În acest ordin sunt cuprinse insectele cunoscute sub denumirea de libelule. Ele tr?iesc lâng? apele dulci. Dezvoltarea lor se face în ap?, sunt deci insecte amfibii, tr?ind ?i pe uscat ?i în ap?. Metamorfoza este incomplet?.
Corpul libelulelor este, în general, lung ?i zvelt, prezentând culori str?lucitoare cu reflexe metalice alb?srtui, verzui , galbene, etc.
Aripile sunt membranoase ?i transparente, fiind str?b?tute de numeroase nervuri fine; au aspect sticlos, sunt neegale ?i îndreptate lateral. Odonatele fac parte din categoria insecte carnivore, hr?nindu-se cu alte insecte (larve sau adul?i); larvele lor se dezvolt? în ap? ?i se hr?nesc cu larvele altor insecte acvatice. Adul?ii prind insecte din zbor.
Insecte cu metamorfoza complet?
Ordinul coleoptere
Insectele din acest ordin au prima pereche de aripi scor?oas?, iar a doua pereche de aripi este membranoas? ?i serve?te la zbor. În repaus aripile membranoase stau împ?turite sub cele scor?oase, care au rolul s? le protejeze, iar în timpul zborului s? men?in? echilibrul corpului.
Aparatul bucal este specializat pentru apucat, rupt ?i sf?râmat, deci este un aparat bucal de tip masticator.
Înmul?irea se face cu metamorfoz? complet? (ou – larv? –pup? –adult).
Dup? natura hranei, coleopterele se pot grupa în coleoptere vegetariene ?i coleoptere carnivore.
Coleopterele vegetariene: se hr?nesc cu r?d?cinile, frunzele sau tulpinile plantelor de cultur?, din eceast? cauz? ele fiind d?un?toare omului.
C?r?bu?ul de mai (Melolontha melolontha) este cel mai frecvent ?i mai cunoscut dintre coleoptere. Elitrele sunt de culoare castanie, iar dimensiunile corpului de 2 –2,50 cm lungime. Adultul se hr?ne?te cu frunzele arborilor, iar larva, cunoscut? sub numele de viermele alb, tr?ie?te în sol 3 –4 ani, timp în care se hr?ne?te cu r?d?cinile plantelor. Este unul dintre cei mai importan?i d?un?tori ai agriculturii.
C?r?bu?ul cerealelor tr?ie?e prin lanurile de grâu ?i secar?. Adultul atac? boabele din spic, când acestea sunt crude, iar larva se hr?nelte, ca ?i cea a c?r?bu?ului de mai, timp de 3 ani cu r?d?cinile plantelor.
G?rg?ri?a sfeclei are culoarea brun? cenu?ie ?i o talie destul de mare (12 –16 mm). În lungul fiec?rei elitre are câte o dung? neagr?. Capul are o prelungire, ca un fel de cioc. Adultul se hr?ne?te cu frunzele de spanac, lobod?, etc., iar larvele cu r?d?cina sfeclei, producând mari pagube.
G?rg?ri?a maz?rii este un coleopter de talie mic? (4-5 mm) de culoare neagr?, cu un puf cenu?iu ro?cat. Femela depune ou?le în floarea de maz?re. Larvele rod tân?ra p?staie ?i p?trund în boabe. Aici cresc odat? cu ele ?i se hr?nesc din con?inutul lor.
Puricele de varz? este de asmenea de talie mic?, având dungi galbene pe elitrele de culoare neagr?. Distruge frunzele de varz?.
Gândacul de Colorado este unul dintre cei mai importan?i d?un?tori ai agriculturii. Are talia de aproximativ 10 mm ?i se recunoa?te u?or: dup? cele 10 dungi negre, în lungul elitrelor care sunt de culoare galben?. Atât adultul cât ?i larva, care are culoare ro?ie distrug frunzele culturilor de cartofi, aducând mari pagube. De asemenea atac? ?i frunzele de p?tl?gele, ro?ii, vinete, etc., plante care fac parte din aceea?i familie cu cartoful (solanacee). Gândacul de Colorado este cu atât mai d?un?tor cu cât d? ma?tere la mai multe genera?ii pe an.
Craiul tipograf este întâlnit în p?durile de conifere. Este un coleopter mic (4-6 mm). Femela î?i depune ou?le sub scoar?a de pe trunchiurile molizilor ?i brazilor. Larvele se hr?nesc cu ?esutul liberian, s?pând galerii de o parte ?i de alta a unui ?an? central, dând aspectul unei gravuri.Prin distrugerea acestor ?esutri, arborele se usuc?.
R?da?ca (Lucanus cervus) are culoare castanie-închis ?i este cel mai mare colopter de la noi. Masculul se deosebe?te de femel? prin mandibulele sale foarte mari ?i ramificateca ?i coarnele de cerb. Tr?ie?te mai ales prin p?durile de stejar, iar larva sa î?i sap? galerii în lemnul de stejar.
Nasicornul este un gândac de talie mare. Culoarea corpului este cafenie-închis. Masculul se deosebe?te de femel?, având pe corp un corn, de unde ?i numele de nasicorn. Tr?ie?te prin p?dur; larvele sale atac? lemnul tulpinelor arborilor.
Croitorul se caracterizeaz? prin antene noduroase ?i foarte lungi, ajungând uneori la 6-7 cm. Tr?ie?te prin p?duri; larvele sale s?pându-?i galerii în trunchiurile ?i ramurile arborilor.
Coleoptere carnivore: se hr?nesc cu alte insecte, cu adul?ii ?i larvele acestora, cu cadavre de diferite animale etc. Datorit? acestui mod de hr?nire, coleopterele carnivore sunt folositoare omului.
Dintre acestea cit?m:
Calosoma tr?ie?te prin p?duri ?i gr?dini. Este un coleopter verde-auriu, cu ?an?uri longitudonale pe elitre. Aripile membrenoase sunt scurte, nedezvoltate. Aceasta ne arat? c? el nu poate zbura, este în schimb un bun alerg?tor, având picioarele lungi. Se hr?ne?te în special cu omizi, fiind un ajutor al omului în lupta sa împotriva insectelor d?un?toare.
Carabul tr?ie?te prin acelea?i locuri ca ?i calosoma. Are culoarea aurie sau ro?ie-bronzant?. Îl recunoa?tem u?or dup? o gâtuitur? la nivelul toracelului. Elitrele acoper? aripile membranoase, care sunt reduse la ni?te solzi. Este, ca ?i calosoma, un bun alerg?tor. Se hr?ne?tecu viermi, larve de insecte ?i cu limac?i.
Buburuza (Coccinela septempunctata) este un coleopter mic, cu elitrele bombate, de culoare ro?ie ?i cu puncte negre. Atât adultul cât ?i larva se hr?nesc cu purici-de-plante (aphide).
Buhaiul-de-balt? tr?ie?te în ap? al?turi de c?r?bu?ul-de-ap? (Ditiscus marginalis). Sunt ni?te coleoptere mari, de culoare neagr?-m?slinie. Ditiscul se deosebe?te de buhai prin aceea c? are o dung? g?lbuie pe marginea elitrelor. Ultima pereche de picioare este l??it?, adaptat? pentru înot. Se hr?nesc cu melci, cu mormoloci de broa?te, dar ?i cu puiet de pe?te.
Ordinul iepidoptere
În acest ordin sunt cuprinse insectele cunoscute sub denumirea de fluturi. Spre deosebire de celelalte insecte, aripile fluturilor sunt mari ?i acoperite cu ni?te solzi foarte fini, de unde ?i numele ordinului (lepis-solz). Aparatul bucal este adaptat pentru supt, formând o tromp? care poate s? p?trund? prin desf??urare în cupa florilor, de unde suge nectarul. Larvele, cunoscute sub numele de omizi, sunt d?un?toare, întrucât se hr?nesc cu frunzele diferitelor plante.
Înmul?irea se face cu metamorfoz? complet?: ou-larv? (omid?)-pup?, (crisalid?)-adult.
Dup? timpul când î?i duc via?a activ?, fluturii se împart în:
Fluturi diurni, care se caracterizeaz? prin forma m?ciucat? a antenelor ?i pozi?ia vertical? a aripilor, atunci când fluturele se afl? în repaus. Dintre ace?tia cit?m:
Albini?a sau fluturele-de-varz? (Pieris brassicae), adesea întâlnit prin gr?dinile de zarzavat. Aripile sunt de culoare alb?, cu câteva puncte negre, prima pereche având ?i la vârfuri câte o pat? neagr?. Adultul se hr?ne?te cu nectarul florilor, pe care îl ia cu ajutorul trompei, iar omizile (larvele), care au culoarea verde, asem?n?toare frunzelor de varz?, din care cauz? se observ? greu, se hr?nesc cu frunzele de varz?, aducând mari pagube.
N?lbarul (Aporia crataegi) este cel mai obi?nuit fluture din livezile ?i p?durile noastrede foioase. Are aripi mari, de culoare alb?, cu nervuri negre. Omizile (larvele) sale fac ravagii în p?durile de foioase ?i în livezile de pomi roditori neîngrijite. Toamna, femelele depun ou?le pe frunze, pe care le înf??oar? într-o re?ea fin? ca de m?tase ?i apoi le leag? pe ramuri, astfel c?, dup? uscarea lor, r?mân suspendate de acestea ?i în timpul iernii (cuiburi de omizi). Prim?vara, din ou? ies omizile, care atac? mugurii ?i primele frunze. Este unul dintre cei mai importan?i d?unutori ai pomilor.
Coada-rândunicii (Papilio machaon) este un fluture frumos, cu aripile mari de culoare galben? ?i br?zdate de nervuri negre. Adoua pereche de aripi are caracteristic dou? prelungiri ca o coad? de rândunic?, de unde ?i numele acestui fluture.
Dintre fluturii de zi mai putem aminti: fluturele-ro?u (Venessa yo), cu pete albe ?i negre, l?mâi?a (galben).
Fluturi crepusculari ies dup? hran? în zorii zilei ?i în amurg. Se caracterizeaz? prin aspectul fusiform sau în trei muchii ai antenelor ?i pozi?ia orizontal? în repaus a aripilor.
Fluturele-cap-de-mort (Acherontia atropos) m?soar? cu aripile întinse aproximativ 15 cm. Corpul este p?ros, iar pe partea dorsal? a toracelui are un desen asem?n?tor unui craniu, de unde numele fluturelui. Trompa este scurt?, pentru c? nu se hr?ne?te cu nectarul florilor, ci cu sucuri de plante ?i miere, fiind considerat ca un du?man al stupurilor de albine. Omida sa tr?ie?te în p?mânt ?i atac? tuberculele de cartofi.
R?chitarul (Cossus cossus) este întâlnit prin z?voaie, unde sunt adev?rate p?duri de s?lcii. Prima pereche de aripi, care o acoper? pe cea de-a doua, prezint? pe fa?a superioar? ni?te desene asem?n?toare cu coaja s?lciilor, ceea ce îl face s? nu fie v?zut de du?mani. Omizile sale se hr?nesc cu frunzele de r?chit?, de unde ?i numele pe care l-a ob?inut fluturele.
Fluturii nocturni, care se recunosc dup? forma penat? a antenelor, iar pozi?ia aripilor- în repaus- este în form? de cort. Unii dintre ace?tia sunt:
Buha-sem?n?turilor (Agrotis segetum) este un fluture de talie mijlocie. Aripile sunt de culoare brun?-cenu?ie. Omizile (larvele) sale atac? tulpinile ?i frunzele tinere de grâu.
Molia –m?rului (Carpocapsa pomonella) este un flutura? cu aripile cenu?ii-cafenii, cu pete ?i cu marginile franjurate, de culoare mai deschis?. Omida sa se dezvolt? în interiorul merelor ?i al perelor, consumându-le semin?ele.
Molia-de-haine (Tyneola) are o talie de 12 mm. Prima pereche de aripi este cafenie, f?r? pete, iar a doua pereche este cenu?ie-g?lbuie. Zboar? numai masculii; femelele stau ascunse prin dulapurile cu haine, unde î?i depun ou?le. Larvele tr?iesc 10 luni?i ân tot acest timp rod stofele de lân?, bl?nurile, m?tasea, etc.
Molia-de-f?in? (Ephestia) este un fluture de talie mijlocie (20-25 mm), de culoare cenu?iu-plumburie, cu aripile franjurate ?i cu pete albe, puncte negre ?i linii frânte.Omida lui este g?lbuie-albicioas? ?i cu capul cafeniu.Se întâlne?te prin magaziile unde se depozireaz? f?in? sau cereale.
Omizile acestui fluture, în afar? de f?in?, semin?e de cereale, mai consum? cereale ?i semin?e de leguminoase, fructe uscate, faguri de cear?, etc.
Ochi-de-p?un-de-noapte (Saturnia) este cel mai mare fluture de la noi. Are corpul p?ros, iar pe aripile colorate în brun-g?lbui sunt patru pete rotunde, cu diferite culori, a?ezate concentric, asem?n?toare cu desenele de pe penele p?unului, de unde ?i numele ce se d? acestui fluture.Omida este p?roas? ?i de dimensiuni mari. Culoarea sa este verde, iar pe inele se afl? ni?te ridic?turi de culoare albastr?, asem?n?toare unor m?rgelu?e.
Fluturele -de -m?tase (Bombix mori) este singurul fluture folositor. A fost adus din Asia pentru gogo?ile sale care acoper? pupu ?i din care se scoate m?tasea. Este un fluture greoi, de culoare alb?-g?lbuie, cu aripile mai scurte decât corpul. Nu zboar? ?i nici nu se depleseaz? decât pe distan?e foarte mici. Tr?ie?te numai câteva zile, în care timp are loc împerecherea. În aceast? perioad? nu se hr?ne?te. Din ou?le depuse de femel? ies larvele (omizle), cunoscute sub numele de viermi-de-m?tase. Ele se hr?nesc cu frunze de dud, stejar sau mesteac?n (depinde de specie), pe care i le pune la dispozi?ie omul. Dup? 5-6 s?pt?mâni, larvale se transform? în pup? (crisalid?). Înainte de aceasta, ele î?i înf??oar? corpul cu un fir de m?tase produs de ni?te glande, numite glande sericigene, formând o ,,gogoa??” sau cocon. Aici, larvase transform? în pup?, di care î?i va lua na?tere fluturele. Înainte ca fluturii s? ias? din gogo?i, de pe acestea se trag firele de m?tase, care apoi sunt ?esute, ob?inându-se m?tasea folosit? atât de mult în industrie. Cre?terea viermilor-de-m?tase, se nume?te sericicultur?. Aceast? ocupa?ie, av?nd importan?? economic?, este încurajat? de stat.
Ordinul himenoptere
Caracteristica insectelor himenoptere const? în faptul c? ambele perechi de aripi sunt membranoase, transparente ?i foarte fine, de aici ?i denumirea ordinului: himenos –membran? sub?ire.
Aparatul bucal este adaptat pentru rupt ?i lins.
Himenopterele sunt, în general, legate de o clim? cald? ?i uscat?. În regiunile temperate, unele forme î?i fac rezerve de hran?, ?i astfel rezist? in timpul anotimpului rece.
Ele fac parte din categoria insectelor care au organiza?ia cea mai evoluat? ?i sunt totodat? cele mai bune zbur?toare.
Din ordinul himenopterelor face parte ?i albina, care are o importan?? deosebit? în via?a omului, atât ca insecte polenizatoare, cât ?i ca produc?toare de miere ?i cear?. Mierea este produs? într-o por?iune a tubului digestiv (gu??), din amestecul nectarului cu saliv?. Parcurgerea distan?elor mari în vederea colect?rii hranei se reflect? într-o mare dezvoltare a aparatului respirator care formeaz? adev?ra?i saci cu aer. Pe lâng? cei doi ochi mari compu?i de pe p?r?ile laterale ale capului, mai au pe frunte trei ochi simpli (oceli). Antenele ?i palpii bucali au rol tactil, olfactiv ?i gustativ.
Ordinul diptere
Insectele cuprinse ?n acest ordin au numai dou? aripi (dis –dou?), celelalte dou? fiind atrofiate.
La unele diptere aparatul bucal este specializatpentru dizolvat ?i supt (musca de cas?), iar altele pentru în?epat ?i supt (t?unul, ?ân?arul). La mu?te dezvoltarea larvelor se face în gunoaie, pe cadavre, iar la ?ân?ari în apele st?t?toare. Toate dipterele sunt d?un?toare omului ?i animalelor, ele fiind transmi??torii multor boli.
Arta camuflajului la insecte
Existen?a insectelor este un joc continuu între via?? ?i moarte, când aproape la fiecare moment prada ?i pr?d?torul se g?sesc fa?? în fa??. Cele peste 650 000 constituie, de pild?, un element gastronomic foarte c?utat în lumea p?s?rilor. Printre diferitele arme de ap?rare folosite de insecte în lupta lor pentru supravie?uire este tehnica de a se face invizibile, adic? de a se confunda cu lumea vegetal? înconjur?toare. Ad?postindu-se printre frunzele moarte, uscate sau verzi, prin vegeta?ia putred?, unele insecte iau forma ?i culoarea frunzelor respective, imitând pân? ?i nervurile cele mai fine care le br?zdeaz?. Entomologii au numit acest mod dea se adapta culorilor din mediu, colora?ie de disimulare sau criptic?; ea poate fi activ? sau schimb?toare atunci când insecta î?i modific? nuan?a corpului în func?ie de mediul în care se g?se?te, sau dimpotriv?, poate fi pasiv?, atunci când ea are un caracter stabil ?i ereditar.
Entomologii au stabilit de altfel, mai multe tipuri de colora?ii, ?i anume:
Colora?ia defesiv? (procriptic?),cea mai r?spândit?,
Ce const? în împrumutarea temporar? de c?tre insect? a culorii mediului înconjur?tor în care tr?ie?te în mod obi?nuit. Fluturele Gonepterix-rhamni imit? la perfec?ie cu ajutorul aripilor sale o frunz? proasp?t? cu toate nervurile ei, în timp ce Poligonia- album are un aspect de frunz? moart?, mototlit? ?i sf?râmat?.
Colora?ia defensiv? special?: când travestirea nu se limiteaz? numai la culoarea propriu-zis? a aripilor, ea extinzându-se ?i asupra formei ?i aspectului general, insecta imitând la perfec?ie o frunz?, o scoar?? de copac, etc.
Colora?ia ofensiv? (anticriptic?): uneori camuflajul nu constituie numai un mijoc de ap?rare, ci poate fi utilizat ?i ca o form? de atac.
Colora?ia ofensiv? special? reprezint? tipul de camuflaj în care insecta adopt? nu numai culoarea, dar ?i forma mediului în care se ascunde. C?lug?ri?a (Mantis- religiosa), de exemplu, atrage albinele imitând florile pe care acestea le caut? de preferin??.
Colora?ia activ? este relativ rar întâlnit?, ea fiind practicat? de o singur? familie de p?ianjeni (Thonise) care atunci când stau la pând?, imprumut? în mod progresiv culoarea florilor respective.
Sunt îns? unele insecte care în loc s? se confunde cu mediul din care fac parte, se împodobesc cu un num?r impresionant de culori violente ?i iau atitudini provocatoare, care însp?imânt? pur ?i simplu pe cei care ar îndr?zni s? le atace. A?a este l?custa american? Zonocerus –variegatus care are fa?a, pieptul ?i picioarele colorate cu negru, ro?u, galben, verde –ca o masc? de trib indian- ?i care nu poate s? treac? neobservat?. Ea î?i previne astfel du?manii.
Aceste colora?ii de avertisment sunt de trei categorii:
Colora?ia aposematic?, întâlnit? mai ales la o specie de fluturi cu o culoare simpl?, omogen?, dar b?t?toare la ochi, ?i care sunt în acela?i timp otr?vitori. Astfel omida fluturelui Danais se hr?ne?te cu sucul unei plante otr?vitoare, transmi?ând aceast? toxin? ?i imprudentei p?s?ri care va risca s?-l înghit?. Al?i fluturi se imit? între ei: Eronia- valeria imit? culoarea fluturelui Danais, care nu este mâncat.
Colora?ia sinaposematic?, cunoscut? ?i sub denumirea de ,,mimetism mullerian”, dup? numele entomologului E. Muller. Trei familii de fluturi, toate necomestibile, în loc s? aib? fiecare din ele propria lor colora?ie de avertisment, ele au culori perfect asem?n?toare, ca un fel de siguran?? mutual? contra p?s?rilor pr?d?toare. O pas?re care atac? un astfel de fluture necomestibil, va sti pe viitor s? se fereasc? ?i de celelalte familii asem?n?toare.
Colora?ia pseudoaposematic?, sau ,,mimetism batesian”, a fost studiat? de H.W. Bates. Insecta lipsit? de un mijloc de ap?rare propriu, preia înf??i?area unei alte insecte periculoase, pe care p?s?rile o cunosc bine, ?i fa?? de care au o repulsie evident?.
Specia de p?ianjen cu cea mai puternic? otrav?, p?ianjenul c?l?tor brazilian, tr?ie?te în apropierea omului, intr? în locuin?e ?i se ascunde în îmbr?c?minte ?i înc?l??minte. Dac? este deranjat introduce otrav? în victim? prin mai multe mu?c?turi consecutive. Mu?c?tura sa poate fi mortal? pentru oameni, dar exist? antidoturi eficiente împotriva veninului acestui p?ianjen.
În Insulele Filipine luptele între p?ianjeni este o adev?rat? distrac?ie. Oamenii prind femele de p?ianjen de banan?, le hr?nesc cu libelule, fapt ce se spune c? le confer? o putere mai mare ?i îi fac mai feroce. Arma acestui p?ianjen este firul. Câ?tig?tor este cel care î?i imobilizeaz? adversarul cu firul s?u lipicios.
Crevetele- pistol care tr?ie?te în recifurile de corali din marea caraibelor, are un mod deosebit de a-?i captura hrana: el produce o detun?tur? puternic?, plesnindu-?i cle?tii, iar valul de ?oc astfel creat, imobilizeaz? victima în timp ce crevetele se n?puste?te asupra sa.
Depunerile de scoici pe fundul unui vas, din timpul unui singur an, poate s?-i modifice atât de mult direc?ia de navigare, încât s?-i produc? o cre?tere a consumului de combustibil de pân? la 40 %. Pentru a preveni acest fapt, proprietarii de nave aplic? o vopsea special? ce împiedic? depunerea scoicilor. Metoda aceasta este puternic comb?tut? de multe grup?ri ecologiste.
Se cunosc aproximativ 39000 de specii de crustacee, ce sunt grupate în 10 clase.
P?ianjenul Argyoneta aquatica ,de?i este fiin?? terestr?, reu?e?te s? stea în ap? ore întregi, datorit? unui s?cule?, pe care îl confec?ioneaz? din firele sale, în care î?i strânge aerul.
Albina lucr?toare poate zbura pe o distan?? de 4-5 km, cu o vitez? de 30 km pe or?.
Un gram de venin este recoltat de la 10000 de albine.
Albina bate din aripi de 440 ori pe secund?.
O pereche de mu?te poate da na?tere într-o var? la peste 100 milioane de urma?i.
De B?descu Corina
Grigorescu Mihaela
clasa a IX-a F
Bibliografie:
Manualul de zoologie pentru clasa a X-a
-,,Necunoscuta lume a animalelor”de Constantin Mih?ilescu
- „ Aceste uimitoare plante ?i animale ” de Tudor Opri?
- Arborele Lumii |