|
Adaptarile morfologige ale plantelor carnivore
Printre adaptarile plantelor determinate de modul de nutritie se
numara si cel carnivor. Plantele carnivore au devenit cunoscute inca din
sec. al XVIII-lea prin lucrarile marelui naturist Ch. Darwin.
Numarul specilor ce alcatuiesc acest grup de plante se ridica la
aproximativ 500. Ele sunt incadrate in clasa Magnoliatae (dicotiledonate)
ordinele Sarraceniales, Rosales si Solanales.
Toate plantele carnivore prezinta organe necesare unei nutritii normale
specifice plantelor verzi de tip obisnuit:au frunze verzi cu care pot
asimila CO2 din aer (si din apa). La unii reprezentanti frunzele sunt
transformate complet iar la altii partial in organe pt. captarea
insectelor; prezinta pete viu colorate substante aromate sau de alta natura
secretate de structuri speciale. Se considera ca substantele azotoase
extrase de plante insectivore din prada capturata intensifica considerabil
fotosinteza.
In functie de adaptarile pe care le-au elaborat in cursul evolutiei
adaptari care permit captarea prazii plantele carnivore se impart in trei
grupe.
Din prima grupa fac parte plantele care captureaza prada cu ajutorul
frunzelor lipicioase.
Din cea de a doua grupa fac parte plantele ce prezinta capcane sub
forma de urne.
Plantele grupei a treia prezinta capcane de alta forma ce executa miscari
rapide si active in timpul capturarii prazii.
Dupa capturarea insectei, are loc descompunerea hidrolitica a
substantelor organice complexe continite in corpul acesteia, in special a
proteinelor, iar apoi absortia produse de glande speciale si unelesubstante
necesare digestiei (apa, acid formic ).
Absortia substantelor nutritive se realizeaza cu ajutorul emergentelor
glanduare.
Transportul apei spre emergente si al substantelor nutritice absorbite, in
sens invers, se face printr-o retea intima de vase conducatoare.
Pinguicula ( Fam. Lentibulariaceae ), mult raspandita in regiunile
muntoase, in special in locurile umede, mlastinoase, este o planta relativ
mica, cu sistem radicular bine dezvoltat si o tulpina scurta, cu o rozeta
de frunze intregi; florile sunt bilabiate.
Frunzele au marginilr indoite spre interior, formand un mic jgheab
care retine insectele capturate. Indoirea acestor margini accelereaza
digerarea prazii, apara sucul digestiv si insecta de a fi spalate de ploaie
sau roua si contribuie la absorbtia mai rapida a produselor hidrolizate.
Pe suprafata superioara a frunzei se gasesc doua tipuri de peri glandulari:
unii cu picioruse uni- sau bicelulare si cu gamalii acoperite cu o secretie
lipicioasa cu rol in capturarea insectelor; ceilalti. Sesili secreta sucul
digestiv.
Pe masura apropierii de marginea frunzei, perii glandurari sunt din ce
in ce mai mici si devin celule epidermale, iar mai departe, intreaga
epiderma are caracterul unui tesut glandular (nuclee mari si o protoplasma
vascoasa ).
Prada o constituie insectele mici,care, odata capturate, se misca
ac |