|
SATELITI NATURALI
* LUNA
Multi isi inchipuie ca Luna a fost mereu la fel, ca infatisarea ei de
astazi este infatisarea ei din totdeauna. Altii, dimpotriva, cred ca luna
este cu mult mai " noua " decat este in realitate. Filozoful Aristotel
povesteste ca " barbarii , care populau initial Arcadi, fusesera invinsi
is izgoniti ... inainte de aparitia lunii ". Pentru a-is sublinia
vechimea, pe care o socoteau un temei de mandrie, Arcadienii insisi isi
spuneau " Proselenes ", adica " mai vechi decat luna ". Ei credeau ca
stramosii lor cei mai indepartati traisera intr-o vreme cand Pamantul nu
avea inca satelit natural.
Ca toate corpurile ceresti, satelitul Pamantului e produsul unei
evolutii indelungate, iar la suprafata lui, geologii Lumii, sau mai precis
selenologii, identifica formatii " tinere " is " batrane ".
Ceea ce ne intereseaza in primul rand in ceea ce ne priveste istoria
Lumii, este felul in care s-a nascut acest corp ceresc. Din pacate, in
aceasta privinta ca is in multe altele, nu exista o parere unanim
acceptata, ci mai multe teorii.
Parerile mai vechi despre originea Lumii se bazeaza pe ipoteza ca
Luna " s-a rupt " din masa nesolidificata a Pamantului. Dupa aceasta
ipoteza, botezata de savanti " rotationara ", separarea Lunii de planeta
noastra s-a datorat marii viteze initiale de rotatie a Pamantului in jurul
propriei axe. Aceasta viteza, care era is mai mult sporita de procesul de
contractie a materiei planetare, a facut ca, prin actiunea fortei
centrifuge Pamantul sa ia tot mai mult o forma alungita, iar apoi o parte
din masa lui sa se desprinda din trupul planetei. Evadarea nu a avut insa
un succes deplin. Forta de atractie a Pamantului a retinut-o pe " fugara "
transformand-o in satelit terestru.
Cercetarile insa au dovedit ca aceasta ipoteza nu corespunde
realitatii; un fragment astfel desprins s-ar fi departat pentru totdeauna
de Pamant, asa cum rezulta din calculele foarte precise.
Dupa o alta ipoteza, care a fost is ea contestata, Luna s-a rupt din
materia inca lichida sau plastica a Pamantului, sub influenta Soarelui.
Soarele ar fi produs un fel de flux gigantic, care pana la urma a dus la
separarea din masa principala a unei portiuni planetare.
Stiinta a ajuns la concluzii destul de precise in privinta fazelor
prin care a trecut Luna in formarea ei.
Astronomii Sarov, Barabasev is Pariski impart istoria Lumii in cinci
perioade :
1. Perioada cea mai veche, de la care nu au ramas decat putine
urme;
2. Perioada veche. Ramasitele ei sunt unele formatii muntoase,
in mare parte distruse;
3. Perioada medie, in care au aparut cea mai mare parte dintre
circurile care se observa is astazi;
4. Perioada noua in care s-au format ma |