|
Radioastronomia este o ramur? a astronomiei . Ea studiaz? obiectele cere?ti cu ajutorul radioundelor emise de acestea . Radioastronomia a luat fiin?? în 1931 când în urma cercet?riilor ini?ale pentru originea diferitior paraziti radio a fost identificata radia?ia radio a Caii Lactee . În 1942 s-a descoperit radia?ia radio a Soarelui , iar în 1946 a fost descoperit? prima radiosurs? cereasc? .
Primii astronomi urm?reau cerul cu ochiul liber . În secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele optice : luneta ?i telescopul . Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo Galilei . Primul telescop a fost realizat în 1961 de Isaac Newton . Ast?zi , cel mai frecvent a?trii nu sunt observa?i în mod direct .
Fotografierea stelelor este folosit? de la sfar?itul secolului al XIX-lea . Fa?? de ochi aceasta are un mare avantaj : o plac? sau o pelicul? fotografic? acumuleaz? pu?in câte pu?in lumin? primit? . Dup? mai multe ore de expunere se pot fotografia a?trii mai putin lumino?i . Dar placa sau pelicula degajat? nu înregistreaz? decât o foarte mic? parte din lumin? degajat? . Acesta este motivul pentru care ast?zi sunt preferate aparate electronice mult mai sensibile . Imaginea apare pe un ecran în apropierea unui telescop sau la mii de km de acesta .
Ochiul ?i instrumentele optice sunt sensibile la lumin? . Îns? a?trii emit ?i radia?ii invizibile : unde radio , infraro?ii , ultraviolete , raze x , raze gama . A?trii cei mai reci emit îndeosebi radia?ii infraro?ii ; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x ?i ultraviolete . Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor . Celelalte radia?ii sunt mai mult sau mai putin oprite de atmosfer? .
În medie , 77% din energia radia?iei electromagnetice solare interceptate de sisemul P?mânt-atmosfera reprezinta energia radia?iei reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul receptionat? la suprafa?a P?mântului . La P?mânt ajung numai radia?iile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera P?mântului . Radiatiile care ajung pe P?mânt se situeaz? în domeniile de frecven?? care constitiue “ferestrele atmosferei” . Radiatiile electromagnetice cu lungimile de und? cuprinse între 300 ?i 750 mm ( radia?iile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite în atmosfer? ?i ajung la suprafa?a P?mântlui . Tot în acest domeniu pentru 2 , 3 , 5 , 10 ?i 22 mm exist? înc? 5 ferestre foarte înguste . Radia?iile hertziene cu lungimea de und? cuprins? între 1 cm ?i 30 m constituie fereastra hertzian? sau fereastra radio . Radia?iile hertziene cu lungimea de und? mai mare de 30 m sufer? reflexia pe ionosfer? .
Cu excepia câtorva planete care au fost vizitate de sonde spa?iale , tot ceea ce ?tim despre a?trii se datoreaz? luminii ?i celorlalte radia?ii emise de a?trii care ajung pân? la noi . Pentru aceasta astronomii au pus la punct instrumente specializate de studiere a luminii . Spectroscopul , de exemplu a permis studierea luminii emise de stele ?i reflectate de planete . Când lumina trece printr-un spectroscop , se ob?ine o band? în culorile curcubeului , strabatut? de dungi str?lucitoare numit? spectrul corpului . De asemenea asronomii folosesc spectrografe pentru a fotografia direct spectrele a?trilor pe care îi ?in sub observa?ie . Fotometrul permite m?srarea intensit??ii luminii primite de la a?trii ?i deducerea temperaturilor .
Luneta ?i telescopul au în componen?a lor un tub în care se afl? un sistem optic numit obiectiv , care este orientat spre cer . Obiectivul este diferit pentru fiecare obiect în parte : cel al lunetei este format dintr-o lentil? de sticl? iar cel al telescopului este o oglind? în care se reflect? razele luminoase . Punând ochiul în spatele unui fel de lup? , ocularul , observ?m direct imaginea ob?inut? . În plus o putem fotografia sau chiar înregistra ?i analiza cu ajutorul aparatelor electronice .
Performan?ele unui instrument astronomic depind de dimensiunile obiectivului : cu cât acesta este mai mare cu atat capteaza razele unor obiecte mai pu?in luminoase ; în plus un obiectiv cu diametru mare înlesne?te separea unor puncte luminoase apropiate ?i observarea mai multor detalii . Pentru aceasta astronomii folsesc telescoape dotate cu oglinzi imense . Acestea sunt instalate în locuri înalte cum este varful Mauna Kea , din Hawaii , aflat la o înal?ime de peste 4000 m .
Undele radio sunt captate la sol cu ajutorul telescoapelor speciale nimite radiotelescoape . Oglinda acestora nu mai este o pies? optic? ci o suprafa?? metalic? de dimensiuni mult mai mari (în general cu un diametru intre 10 ?i 25 m) . Intensitatea undelor radio este atât de slab? , încât este necesar? amplificarea lor inainte de a fireceptate ?i studiate . La fel ca în optic? , instrumentele cele mai performante sunt cele care au cea mai mare suprfa?? de captare . Desigur este imposibil?
mur |