|
LUMINI SI UMBRE IN COSMOS - Observarea unui obiect opac luminat integral
Inainte de a exploata, din punctul de vedere al unui observator, subiectele
tratate in cele doua sectiuni precedente, vom lua in considerare situatia
in care obiectele observate sunt integral luminate, datorita mai multor
surse luminoase primare sau secundare.
Este tocmai ceea ce se intampla in timpul zilei, cand lumina solara este
difuzata de atmosfera si reflectata puternic de obiecte in toate
directiile, sau seara, in incaperile bine luminate.
a. Raza de lumina si raza vizuala
Reamintim ca traiectoria luminii, de la sursa pana la un punct oarecare, se
numeste raza de lumina sau raza luminoasa; intr-un mediu omogen si izotrop,
razele de lumina sunt niste semidrepte.
De aceea, studiul perceptiei vizuale este - in prima instanta - ... simpla
geometrie, o geometrie a vederii, evident, dar o geometrie, deoarece se va
referi la puncte, drepte, semidrepte si alte entitati geometrice. Mai
reamintim ca vom numi raze vizuale acele raze de lumina care ajung in
ochiul unui observator .
Putem foarte bine considera ca raza vizuala este o semidreapta care pleaca
din ochiul observatorului; acest lucru nu va modifica prin nimic
rationamentele pe care le vom dezvolta. Dar acest nou punct de vedere ne
ajuta sa intelegem ca, implicit, ochiul nostru proiecteaza toate obiectele
pe un "fundal" al vederii; acest fundal este alcatuit din cele mai
indepartate obiecte vizibile (peretii incaperii in care ne aflam, peisajul"
inconjurator etc.). in plus, pentru ratiuni care deriva din modalitatea de
"focalizare" a imaginilor pe retina ochiului, acest "fundal" este perceput
ca un domeniu plan, perpendicular pe directia axei optice a ochiului; in
consecinta,
Razele vizuale realizeaza proiectia centrala a obiectelor pe un plan
perpendicular pe directia de vizare, numit "planul vederii".
Evident, planul vederii depinde de directia in care privim. El nu este,
deci, unic; putem spune ca planul vederii se deplaseaza odata cu deplasarea
directiei de vizare a ochiului.
b. Conturul unui obiect; limbul
Conturul real al unui obiect este locul geometric al punctelor de tangenta
dintre razele vizuale ale unui observator si obiectul respectiv. Conturul
aparent este proiectia centrala a conturului real pe planul (fundalul)
vederii. Forma conturului unui obiect depinde nu numai de forma obiectului
respectiv, ci si de pozitia relativa a obiectului in raport cu
observatorul.
Este evident faptul ca deplasarea observatorului in raport cu obiectul duce
la modificarea conturului observat. Simpla rotire "pe loc" a unui obiect va
schimba conturul pe care acesta-l prezinta unui observator. Totusi, exista
corpuri al caror contur nu se schimba in urma unei anumite rotatii sau
chiar in urma nici unei rotatii: ele sunt corpurile rotunde, sau de
revolutie; sfera este singurul corp care |