|
Lumina a reprezentat din cele mai vechi timpuri o temelie
a societ??ii umane, oamenii încercând de fiecare dat? s? se
bucure cât mai mult de ea, iar mai târziu chiar s? o imite.
“S? se fac? lumin?” spunea un vechi citat biblic definind im-
portan?a vital? a luminii. Din aceast? cauz? lumina a fost me-
reu asociat? cu divinitatea, în antichitate, unele popoare ru-
gându-se chiar la fiecare apus de soare ca astrul suprem s?
r?sar? din nou în zori.
Ast?zi în pragul celui de al treilea mileniu, omul a reu?it s? deslu?easc? o mare parte din misterele optice, datorit? unor
savan?i ‘lumino?i’ precum americanul Thomas Edison ?i fizicianul francez Armand Hippolyte Louis Fizeau care în 1970 a m?surat velocitatea exact? a luminii albe prin vid (299.792.458 m\s). De asemenea el a determinat c? prin
aer aceast? vitez? este cu 3% mai înceat?, prin ap? cu 25% mai lent?, iar prin sticl? cu
33% mai pu?in rapid?.
Astfel, lumina este o form? a radia?iei electromagnetice similar? cu radia?ia caloric? ,
undele radio ?i razele X care consist? dintr-o serie de oscila?ii foarte rapide a unui câmp
electromagnetic într-o gam? variat? de frecven?e ce pot fi depistate de ochiul uman.
Acesta este capabil ? diferen?ieze aproximativ 10 milioane de nuan?e, dar nu percepe lumina ultraviolet? spre deosebire de insecte.
Toate senza?iile coloristice sunt deci produse de vibra?ia luminii pe diferite frecven?e,
între cca. 4 x 1014 (vibra?ii\s) pentru vederea culorii ro?u ?i pân? la 7,5 x 1014
(vibra?ii\s) pentru violet.
Între aceste dou? limite este cuprins spectrul ochiului uman depistat prima oar? de Isaac
Newton : ROGVAIV ( ; ; ; ; ; ; ).
În concluzie oriunde exist? lumin? vor ap?rea sigur ?i culorile.
Aflâdu-ne într-un secol al ilumin?rii artificiale profund dezvoltate , îmi revin în minte ulti-
mele cuvinte ale lui Goethe rostite pe patul de moarte la 22 martie 1832 :
<< Licht, mehr Licht ! >> (germ. “ Lumin?, mai mult? lumin? ! “)
|