|
pndrajnadesus@yahoo.com
-AVANSUL PERIHELIULUI PLANETEI MERCUR-
Referatul de fata are ca obiect de studiu prezentarea uneia dintre
principalele consecinte obtinute in domeniul astronomiei, odata cu
descoperirea teoriei relativitatii gravitationale de catre
A.Einstein.Aceasta consecinta se refera la avansul pe care il au
pericentrele planetelor situate in sistemul nostru solar in miscarea lor in
jurul Soarelui.
Dezvoltandu-se pe baza principiilor newtoniene, mecanica a pus in
evidenta la inceputul secolului XIX, unele rezultate care erau contrazise
de experienta. Astfel, observatiile astronomice puneau in evidenta pentru
traiectoria planetei Mercur, cea mai aproiata de Soare, un avans de
aproximativ 42,9'' care nu putea fi justificat de mecanica newtoniana.
Aceste rezultate au putut fi explicate odata cu aparitia teoriei
relativitatii gravitationale care a dus la rezultate, in ce priveste
avansul periheliului dar si in alte cazuri, precum devierea razei de lumina
in camp gravitational in perfecta concordanta cu observatiile astronomice.
Abordarea newtoniana a problemei celor doua corpuri,a fost aplicata
in cazul unui sistem format din Soare si planeta Mercur ; aceasta
abordare se face intr-un spatiu euclidian,ceea ce presupune in mod
evident acceptarea postulatelor geometriei euclidiene. Miscarea pe care o
au planetele in jurul Soarelui este o miscare eliptica. Kepler a fost acela
care a descoperit integrala momentului cinetic (foarte importanta in
determinarea traiectoriei) si apoi ca miscarea nu este circulara, cum se
credea, ci eliptica.
S-a dedus ca miscarea relativa in problema celor doua corpuri are loc
pe o conica a carei ecuatie este data de relatia:
[pic]
e=excentricitatea elipsei; v=unghiul(figura); p=caract, sistemul
Pentru e<1 miscarea are o traiectorie eliptica. . Pozitia poate fi data
prin coordonate carteziene ( ?,?) in sistemul P1 ? ? sau in sistemul
orbital in coordonatele polare (r,v); in acest caz r se numeste raza
vectoare iar v anomalie adevarata. Pe traiectoria eliptica exista un punct
cel mai apropiat de focar ( ? ) si un punct cel mai departat de focar (A )
pentru care exista denumiri speciale
[pic]Astfel , daca P1 este Soarele atunci ? se numeste periheliu iar A
afeliu. Daca P1 este Pamantul (P2 poate fi Luna sau un satelit artificial )
atunci denumirile sunt perigeu si apogeu. In cazul general denumirile sunt
pericentru si apocentru. Denumirile de periheliu , afeliu si raza vectoare
au fost introduse de Kepler; formulele miscarii eliptice se obtin cu
ajutorul calculului diferential si integral.
''Problema celor doua corpuri'' pentru un sistem format Soare si una
dintre planete dadeau ca rezultat ca elipsa se inchide ; acest rezultat
nu este in concord |